Cosmina

Cele mai lungi poduri din lume sunt cu adevărat impresionante, unele depășind chiar și o sută de kilometri lungime. Marile poduri ale lumii sunt printre cele mai surprinzătoare opere de inginerie și arhitectură realizate vreodată de omenire. Cele mai lungi poduri din lume Deși podurile au fost create inițial pentru a îndeplini scopul simplu de a trece de pe o parte a unui obstacol pe cealaltă, în anii de la începuturile lor, oamenii au început să inoveze, acoperind goluri mai mari și creând în acest proces adevărate capodopere. Ele leagă diferite orașe și conectează oameni, bunuri și servicii. Cu toate acestea, nu primesc întotdeauna recunoașterea pe care o merită. Pentru a evidenția valoarea acestor construcții esențiale, iată un top al celor mai lungi poduri din lume: Danyang-Kunshan Grand Bridge, cel mai lung pod din lume Marele Pod Danyang-Kunshan este oficial cel mai lung pod din lume. Se întinde pe nu mai puțin de 102,4 mile (164,8 kilometri) și e parte din una dintre cele mai importante conexiuni feroviare din China: trenul de mare viteză între Beijing și Shanghai. China a construit Podul Danyang-Kunshan în doar patru ani, angajând 10.000 de muncitori, la un cost de aproximativ 8,5 milioane de dolari, potrivit Encyclopaedia Britannica. Podul se află în medie la aproximativ 100 de picioare (31 de metri) de la sol. După ce a fost inaugurat, pe 30 iunie 2011, a fost recunoscut de Guinness World Records drept cel mai lung pod din lume. Viaductul Changhua-Kaohsiung din Taiwan Al doilea cel mai lung pod din lume este Viaductul Changhua-Kaohsiung din Taiwan, potrivit BBC Science. Acest pod de 157,3 kilometri a fost construit în 2007 pentru a rezista activității seismice în timpul cutremurelor. Un viaduct este un tip specific de pod, constând de obicei dintr-o serie de arcade sau coloane. Podul face parte din Taiwan High Speed Rail și se întinde de la Zuoying în Kaohsiung și Baguashan în comitatul Chang-hua. Podul Hong Kong-Zhuhai-Macao Deschis în 2018, podul Hong Kong-Zhuhai-Macao este cel mai lung sistem de pod-tunel din oțel din lume și leagă cele trei zone din Hong Kong, Zhuhai și Macau. Utilizarea privată a podului este limitată la doar 10.000 de deținători de permise, majoritatea pasageri care călătoresc prin sistemul public de transfer. Podul este considerat o minune arhitecturală și are 55 kilometri lungime. A folosit piloni cu o singură coloană îngropați adânc în adâncul mării pentru a susține structura într-un mod care minimizează interferențele cu curenții de apă și, în plus, a cauzat cel mai mic nivel de perturbare a populațiilor de delfini albi chinezi. Podul Incheon O altă operă incredibilă a ingineriei din Asia ar fi Podul Incheon, cel mai lung pod din Coreea de Sud. Acest pod este un punct de acces esențial, deoarece leagă insula Yeongjong de continentul peninsulei coreene. Podul Vasco da Gama Unul dintre cele mai lungi poduri din lume ar fi Podul Vasco da Gama. Se întinde peste râul Tajo, lângă frumosul oraș Lisabona și este un simbol emblematic al Portugaliei. Podul a fost construit între 1995 și 1998. Până atunci, călătorilor și transportatorilor mărfurilor din regiunea Lisabona le era greu să treacă râul Tajo. După ce a fost construit podul, acest lucru a devenit mult mai ușor. Numele său este un omagiu adus navigatorului portughez Vasco da Gama și sosirea sa în India în 1498. Manchac Swamp Bridge Podul Manchac este un pod dublu din beton, aflat în statul american Louisiana. Cu o lungime totală de 22,80 mile, este unul dintre cele mai lungi poduri din lume peste apă și este cel mai lung pod de pe sistemul de autostrăzi interstatale. Unii susțin că este cel mai lung pod rutier fără taxă din lume. Øresund Cu o lungime de cinci mile, podul Øresund dintre Danemarca și Suedia este cel mai lung pod feroviar și rutier combinat din Europa. Deschis în iulie 2000, Podul Øresund trece de la coasta Suediei până la o insulă artificială din strâmtoarea Øresund, numită Peberholm, înainte de a trece în subteran prin tunelul Drogden, până la insula Amager din Danemarca. Minunea inginerească a durat patru ani pentru a fi finalizată și primește zeci de mii de mașini în trafic zilnic. Podul Russky Podul Russky este un pod cu cablu din Vladivostok, Primorsky Krai, Rusia. Podul leagă Insula Russky și secțiunile Peninsulei Muravyov-Amursky, de-a lungul strâmtorii Bosforului de Est,. Cu o distanță centrală de 1.104 metri, este cel mai lung pod cu cablu din lume. SURSA

Crearea lemnului transparent ca alternativă la plasticul care sufocă planeta este în atenţia cercetătorilor din întreaga lume de peste 30 de ani. Botanistul german Siegfried Fink a publicat în 1992 un studiu despre cum pot fi îndepărtaţi pigmenţii din plantele lemnoase, iar după un deceniu, cercetătorul Lars Berglund a aplicat ideea şi a explorat posibilitatea creării lemnului transparent. Acum oamenii de ştiinţă sunt convinşi că acest concept a devenit realitate. O echipă de la Universitatea din Maryland a reuşit să creeze foi din lemn transparent. Procesul de fabricare constă în perierea acestora cu apă oxigenată şi expunerea la razele ultraviolete. Savanţii au tratat apoi lemnul cu o răşină transparentă pentru umplerea spaţiilor din interior. Pe lângă procesul de fabricare relativ simplu şi ieftin, lemnul transparent are avantajul că este mai rezistent şi mai izolant decât plasticul şi sticla şi cu un impact redus asupra mediului. Acest material ar putea fi folosit în orice domeniu, de la fabricarea ecranelor de telefoane mobile la ambalaje. Lemnul transparent pentru ecrane ar putea fi folosit atat pentru smartphone-uri rezistente, cat si pentru corpuri de iluminat. Lemnul natural a fost o resursa cheie pentru constructii, combustibil si mobilier, apreciat pentru versatilitatea sa , carcaterul regenerabil si farmecul estetic. Cu toate acestea, apar aplicatii noi pentru lemn pe masura ce oamenii de stiinta concep metode de ajustare a caracteristicilor optice, termice, mecanice si de transport ionic ale materialului prin modificari chimice si fizice ale structurii sale intrinsec poroase si a compozitiei chimice. Ce beneficii aduce lemnul transparent pentru ecrane? Aceste progrese deschid calea pentru a inlocui materialele conventionale, bazate pe petrol si neregernabile, in diverse aplicatii, inclusiv automobile, stocare de energie, constructii si remedierea mediului. Aceasta schimbare semnifica o deviere de la domeniile traditionale ale industriei lemnului , cum ar fi constructiile si hartia. Din ce este compus lemnul? Lemnul consta in numeroase canale verticale mici, asemanatoare unui manunchi strans de paie tinute la un loc de un adeziv. Aceste celule tubulare servesc la transportul apei si al substantelor nutritive in interiorul unui copac. Cand copacul este recoltat si umiditatea se evapora, ramane buzunare de aer. Conform Ars Technica, pentru a produce lemn transparent, oamenii de stiinta trebuie sa modifice sau sa elimine mai intai adezivul, cunoscut sub numele de lignina, care leaga pachetele de celule si confera culoarea bruna pamantie trunchiurilor si ramurilor. Dupa decolorare( inalturarea culorii ligninei ) , ramane o structura alba, laptopasa , de celule goale. Sursele : 1 ; 2 { In a 2-a sursa aveti mai multe infromatii dar n-am stat sa scriu manual tot de acolo }

Spinosaurus, sau “șopârla cu spini”, cum s-ar traduce numele lui, a fost cel mai mare dinozauri carnivor! Cu o lungime de 17 metri și cu o greutate de 8 tone, Spinosaurus îl întrecea chiar și pe T-Rex. Spinosaurus a trăit în perioada Cretacicului Mijlociu, adică acum aproximativ 100 de milioane de ani, în regiunea în care astăzi regăsim Egiptul, Marocul și Niger. O trăsătură specifică acestui dinozaur carnivor era gura, care semăna cu cea a unui crocodil. Dinții drepți, atipici pentru un carnivor de temut, îl ajutau, conform ipotezelor oamenilor de știință, să prindă cu eficiență peștii. Paleontologii au concluzionat că Spinosaurus avea o inteligență destul de mare (indiciul principal fiind dimensiunea creierului, relativ mare față de greutatea corpului). În urma analizelor desfășurate pe rămășițele acestui dinozaur, s-a mai descoperit că dinozaurul mergea pe două picioare (brațele sale erau mai scurte decât picioarele) și putea să se deplaseze foarte rapid. x Cum au fost descoperite primele oase ale acestui dinozaur? În 1912, paleontologul Freiherr Ernst Stromer von Reichenbach, alături de vânătorul de fosile Richard Markgraf au descoperit, în Egipt, primul schelet de Spinosaurus. Scheletul nu era întreg și trăsăturile atipice ale dinozaurului sugerau că paleontologul avea de-a face cu un prădător puternic. După datarea fosilelor, paleontologul a observat că Spinosaurus ar fi trăit în aceeași perioadă cu T-Rex, caz în care ar fi existat cel puțin doi dinozauri la vârful lanțului trofic, o situație neobișnuită. Această enigmă a devenit cunoscută ca „Enigma lui Stromer” și nu a fost clarificată decât decenii mai târziu. În anii 2000, paleontologul Nizar Ibrahim a reușit să pună în context fosilele, în funcție de un nou sit în care au fost găsite rămășițele dinozaurului. Se pare că zona în care a trăit Spinosaurus era cândva o câmpie luxuriantă, cu multe râuri, în care dinozaurul putea să înoate, fiind un caz extrem de interesant de dinozaur adaptat la viața acvatică. Răspunsul lui Ibrahim la ipoteza formulată de Stromer a fost, deci, că cei doi carnivori de temut ar fi putut coexista, dat fiind faptul că trăiau în medii diferite. Conform teoriei sale, Spinosaurus reprezintă o tranziție între mediul terestru și cel acvatic, pe când T-Rex era activ pe uscat. Cât de bine înota Spinosaurus? Noi studii realizate de paleontologii de la Universitatea din Chicago sugerează că Spinosaurus nu era un înotător excelent și că mai degrabă putea vâna aproape de malul apei. Paul Serano, autorul studiului, a construit, alături de echipa sa, un model a scheletului dinozaurului, realizat pe baza scanărilor oaselor găsite până acum și a studiat cu atenție biomecanica structurii cozii, încercând să-i identifice funcțiile în timpul înotului. Concluzia a fost că Seismosaurus ar fi fost prea rigid pentru a se putea propulsa în adâncul apelor. Concluzia echipei a fost că Spinosaurus era semi-acvatic și că acesta putea vâna în apropierea malului apelor, nefiind adaptat perfect pentru a se aventura în adâncimea apelor. Pe o insulă de pe coasta de sud a Angliei, oamenii de știință au descoperit fosilele unui dinozaur despre care se crede că era cel mai mare prădător terestru care a trăit în Europa. Paleontologii bănuiesc că rămășițele găsite pe Insula Wight sunt ale unui uriaș carnivor cu două picioare. Acesta ar fi putut fi cel mai mare teropod (dinozar biped) descoperit pe continent până în prezent, scrie Science Alert. Teropodele erau un grup dominant de dinozauri care includea tiranozauri, megalosauri, velociraptori și Spinosaurus. În timpul Jurasicului timpuriu, aceste creaturi străvechi erau singurele carnivore mari de pe uscat, iar Spinosaurus erau, probabil, cele mai mari din acest grup. Dacă în nordul Africii, fosilele de Spinosaurus găsite pot ajunge la peste 15 metri, fosilele găsite pe Insula Wight sunt considerabil mai mici. Chiar și așa, membrii speciei care trăiau aici depășeau 10 metri. Sunt, totuși, cele mai mari fosile ale acestei specii găsite până acum în sudul Angliei sau sud-vestul Europei, au spus paleontologii. ”Acesta era un animal uriaș, care depășea 10 metri lungime și, judecând după unele dimensiuni, reprezintă probabil cel mai mare dinozaur prădător găsit vreodată în Europa”, a declarat paleontologul Chris Barker, de la Universitatea din Southampton, și unul dintre autorii studiului. Fosilele de Spinosaurus sunt incredibil de rare, iar doar cele mai recent descoperite pe insulă aparțin acestei specii. Mediul în care au fost găsite fosilele se aliniază, de asemenea, cu ceea ce știm despre Spinosaurus. Roca în care a fost îngropată fosila este tot ce a mai rămas din laguna odinioară nisipoasă, în care probabil a pescuit prădătorul. Dacă dinozaurul semăna cu alți Spinosaurus de la acea vreme, ar fi putut chiar să fi fost un înotător bun, cred oamenii de știință. sursele: 1 ; 2

Nucile de Macadamia sunt cele mai scumpe si cele mai sanatoase nuci din lume. Nucile de Macadamia contin cea mai mare cantitate de acizi grasi mononesaturati (grasimi foarte sanatoase) dintre toate nucile. Acestea au un raport ideal intre omega 3 si omega 6, iar acest lucru este important pentru combaterea inflamatiei din organism. Regatul nucilor are propriul său rege, numele său este Macadamia sau nuca Queensland, un copac mic originar din Australia. De regulă, începe să producă o recoltă de aproximativ 100 de kilograme de nuci, abia în al șaptelea sau al zecelea an de la plantare. Macadamia își datorează numele botanistului șef al statului australian Victoria, Ferdinand von Mueller. Acest om de știință a fost primul care a descris familia de plante aborigene și, prin urmare, a avut tot dreptul să numească nuca în cinstea prietenului său, scoțianul John McAdam. Bineînțeles, aceasta nu a fost singura denumire acordată. Localnicii au numit multă vreme copacii de la care se recoltează nucile - Kindal-Kindal, iar fructele în sine - boomera. Prin urmare, o lungă perioadă de timp, nuca-minune a purtat nume diferite și abia după 1930, când a fost creată Macadamia Lovers Association în Australia, numele comun dat de von Müller a fost întărit peste tot. Odată cu apariția primilor europeni din Australia, care au „gustat” din nuca neobișnuită, macadamia a devenit aproape singura monedă în comerțul cu triburile locale. În plus, atât europenii, dar și americanii au fost încantați de gustul acestei nuci. La începutul anilor șaizeci, industria nucilor din Australia a explodat din plin. Acest lucru s-a datorat anilor de cercetare în domeniul creșterii copacilor în pepiniere, selecție, colectare și depozitare a macadamiei. Acest lucru a fost în mare măsură facilitat și de faptul că investițiile în cultura nucilor au fost încurajate de stat - nu au fost impozitate. În 1972, locuitorii continentului au reușit să colecteze 70 de tone, iar astăzi producția de nuci este de 40.000 de tone pe an. Astăzi sunt cunoscute nouă tipuri de macadamia, dintre care cinci cresc doar în Australia. Există plantații ale acestei nuci neobișnuite în California, Noua Zeelandă, Brazilia, Africa de Sud și Hawaii. Astăzi, macadamia este cea mai scumpă nucă din lume. În Australia, prețul pe kilogram depășește treizeci de dolari SUA. Costul ridicat al acestei nuci australiene este determinat de faptul că este cultivat foarte puțin. Oamenii sunt dispuși să plătească pentru o nucă aparent simplă, nu numai pentru că este greu de găsit. Macadamia este o comoară de nutrienți valoroși. Ajută la eliminarea colesterolului din organism, este o sursă de calciu și alte minerale. Este săracă în carbohidrați, dar relativ bogată în grăsimi. Potrivit oamenilor de știință, consumul regulat de nuci sănătoase reduce riscul de boli cardiovasculare, unele tipuri de cancer și chiar contribuie la pierderea în greutate (în ciuda faptului că 100 g conțin 700 kcal). Paradoxal, această nucă, utilă din toate punctele de vedere, este extrem de toxică pentru cei mai buni prieteni ai omului - câinii. Doar o singură nucă poate provoca o intoxicație severă. Apropo, nucile de macadamia au gust de alune. Sâmburii mari sunt de obicei prăjiți și acoperiți cu caramel sau ciocolată, în timp ce sâmburii mici și zdrobiți sunt adăugați la salate și preparate din fructe de mare sau presate în ulei. Gurmanzii servesc nucile de macadamia la o cafea. Se crede că aceste băutură completează aroma de nuci. Macadamia se folosește nu numai la gătit. Uleiul acestei nuci este considerat un produs cosmetic valoros. Se absoarbe ușor în piele și are un efect de înmuiere, hrănire și hidratare, ajută excelent la arsurile solare. Prin urmare, uleiul de macadamia se găsește adesea în creme, loțiuni, măști, șampoane, produse de îngrijire a părului și machiaj. Prin proprietățile sale, se aseamănă mult cu măslinele, care conțin aproximativ 80% din acizi grași nesaturați, folosiți pe scară largă în dermatologie și sunt foarte apropiați de acizii grași ai lipoizilor pielii. Prin urmare, produsele cosmetice cu macadamia nu provoacă reacții adverse. În plus, uleiul are un conținut ridicat de potasiu, zinc, seleniu, vitamine, minerale, protein și acid oleic. În medicina populară din diferite țări, nucile sunt utilizate pentru tratarea artritei, artrozei și a bolilor de piele. Grăsimile din Macadamia conțin acid palmitic mononesaturat, care se găsește în pielea umană, dar cu greu se găsește în alte plante, fiind consideraț un antioxidant excellent care încetinește procesul de îmbătrânire a organismului. Uleiul acestor nuci poate fi păstrat fără frigider timp de până la doi ani, în plus, are o temperatură ridicată de ardere, este de 210 ° C, deci este ideal pentru prăjire. Coaja acestei nuci este foarte dură; în natură, numai papagalul sud-american o poate sparge. “Cara Damia” este un mousse făcut din lapte de caramel și nuci de macadamia, creația bucătarului de patiserie parizian Kevin Lakot. Dacă decideți să faceți o salată cu aceste nuci, să știți că acestea se potrivesc cel mai bine cu dovleceii. sursele: 1 ; 2

Ana Baniciu

Foarte frumos interviu, l-am citit chiar de 2 ori ( prima data la postare si a 2-a oara acum ) deoarece, mi-a ramas in memorie acest raspuns: Acelasi vis il am si eu, doar ca-i in legatura cu mama mea.. Chiar daca-s mai multe la mijloc.. Si oricum presupun ca majoritatea care am fost crescuti cu cei 7 ani de acasa, ne dorim acest lucru fata de persoanele dragi doar ca, e de respectat sa 'aud' acest vis de la un baiat in ziua de azi. ( Nu o lua in nume de rau, realizezi singur la ce ma refer ).. Atat am avut de zis , NOTA 10 si felicitari !!