M6FIA

Zeljko Kopic (48 de ani), tehnicianul lui Dinamo, a fost desemnat antrenorul anului la Gala Fanatik Croatul a surprins când a urcat pe scenă pentru a ridica premiul, ținând un scurt discurs în limba română. E pentru prima dată de când a venit în țara noastră, în decembrie 2023, când Kopic vorbește română în public. Zeljko Kopic, discurs în limba română: „Sunt foarte mândru de noi toți” „Mulțumesc Fanatik pentru acest premiu minunat. Sunt onorat să primesc acest premiu pentru al doilea an la rând. A fost un an foarte interesant, provocator, dar de succes. Sunt foarte mândru de noi toți, de întreaga familie Dinamo pentru tot ceea ce am realizat împreună. Este primul meu discurs în limba română în fața unui public. Vă mulțumesc tuturor”, a spus tehnicianul croat al „câinilor”. https://www.facebook.com/watch/?v=1398496508380234&ref=external&mibextid=LoFJqn În primul său sezon la Dinamo, Kopic a salvat clubul de la retrogradare în barajul cu Csikszereda În al doilea i-a dus pe „câini” în play-off În sezonul curent, al treilea, Dinamo e pe locul 3, la 3 puncte de liderul Rapid Gigi Becali despre Kopic: „E singurul antrenor care mă bate” Discursul lui Kopic a fost întrerupt de finanțatorul FCSB, Gigi Becali, aflat în public. „Singurul antrenor care mă bate (n.r. Zeljko Kopic). Anul trecut tot așa, acum la fel. Nu cred că o să am liniște. Am spus că eu voi fi antrenorul anului, am crezut că pleacă prin Arabia Saudită. Nu știam că rămâne la București. Să dea Dumnezeu să plece pe vreo 2-3 milioane de euro, scăpăm de el!”, a glumit Becali. Kopic i-a răspuns: „Am un mare respect pentru domnul Gigi Becali, cât și pentru antrenorii și staff-ul celorlalte echipe, iar acest respect vine și din partea familiei mele, Dinamo. Împărtășim aceleași sentimente și ne dorim să devenim din ce în mai buni în fiecare zi. Cu tot respectul pentru celelalte echipe, sper ca familia mea să aibă motive de sărbătoare la finalul sezonului”. Sursa : gsp.ro

Oleksandra Oliynykova (24 de ani, locul 96 WTA) a devenit a patra cel mai bine clasată jucătoare ucraineană în ierarhia mondială. Ea îi dedică rezultatele bune tatălui, care luptă pentru a-și apăra țara în urma invaziei Rusiei. A început anul pe poziția a 297-a mondială și îl va încheia în Top 100, grație rezultatelor constant valoroase obținute în circuitul ITF și cel Challenger. Ultimele două luni au fost în mod special productive pentru Oleksandra Oliynykova, ea adunând performanțe importante în turneele WTA 125 din America de Sud, pe zgură. O serie de 11 victorii a dus-o spre titlurile de la Tucuman (Argentina) și Colina (Columbia), iar atenția de care s-a bucurat i-a oferit prilejul să-și spună povestea. Tatăl ei, Denys, luptă pe frontul din Ucraina, apărându-și țara. „E foarte greu. El călătorea cu mine la toate turneele, îmi era și manager”, a mărturisit Oleksandra pentru Ole. „Chiar dacă nu mai poate fi alături de mine ca înainte de începutul războiului, continuă să mă ajute mult. Mereu sunt îngrijorată pentru el findcă nu știi ce se poate întâmpla”, a adăugat ea. Oleksandra Oliynykova: „Muncesc ca să fie mândru de fiica lui” „Mi-a dat tot sprijinul necesar în sport și în viață, visul lui era să mă vadă jucând la nivel înalt și pentru mine – să fiu o jucătoare corectă și inteligentă”, a adăugat Născută la Kiev, Oliynykova s-a mutat pe când avea 10 ani la Zagreb, în Croația, după ce tatăl ei îl criticase public în 2011 pe președintele de atunci al Ucrainei, Viktor Yanukovych. Primele participări la turnee au fost sub steagul Croației, dar din 2022 reprezintă țara în care a venit pe lume. Oleksandra a jucat și în România în 2025, sezon pe care l-a început cu turnee ITF de categorie W75 și W50. A urcat încet, iar titlul de la Haga (W75) i-a dat încredere – ajunsese pe 176 WTA. Urcarea spectaculoasă s-a produs însă după US Open, acolo unde s-a oprit în turul 1 al calificărilor. A avansat în semifinale la Montreux și sferturi de finală la Ljubljana, apoi a câștigat titlul la Tolentino, în Italia, toate fiind turnee WTA 125. A mai jucat două în Europa, fără prea mare succes, apoi a plecat spre America de Sud și lucrurile s-au legat imediat. Semifinala de la Florianopolis, în Brazilia, și titlurile de la Tucuman și Colina i-au netezit drumul spre Top 100. În acest moment, se află pe locul 96 WTA, a patra ucraineancă din Top 100, după Elina Svitolina – 14, Marta Kostyuk – 26 și Dayana Yastremska – 27. ea pentru aceeași sursă. „Încerc să ating aceste lucruri, muncesc din greu ca să fie fericit, să fie mândru de fiica lui”. Tatăl meu nu poate vedea meciurile, ultima dată când a putut privi a fost în timpul US Open, dar verifică mereu rezultatele, mă susține și se bucură la fiecare victorie. Iar când pierd, îi spun ce am greșit, iar el îmi dă sfaturi pentru a îmbunătăți. Înțelege jocul foarte bine”, a subliniat Oliynykova. Săgeți către Andreeva și Shnaider: „Au primit premii de la Putin” Ea a îndreptat săgeți spre jucătoarele ruse și bieloruse, care concurează ca neutre, fără steag, de la invadarea Ucrainei în februarie 2022, în timpul conversațiilor avute cu presa în America de Sud. „Neutralitatea lor ar trebui probată. Multe susțin războiul. Pentru unii e suficient că joacă fără steag în dreptul lor, pentru mine nu”, a spus ea pentru Saque y Red. Apoi a îndreptat degetul acuzator spre Mirra Andreeva și Diana Shainder, care au fost recompensate cu distincții în Rusia pentru medalia de argint olimpică de la Paris 2024, în proba de dublu. „Pot juca fără limită. Ele au primit premii de la Putin. Trebuie să vorbim mai mult despre asta. Este o mare problemă fiindcă primesc recunoaștere globală în timp ce susțin guvernul rus”, a susținut Oleksandra Oliynykova. Sursa : gsp.ro

David Miculescu, aripa dreapta a celor de la FCSB, a vorbit despre obiectivele formației sale în 2026. Fotbalistul a analizat și pasa proastă a formației la care evoluează. FCSB este în acest moment pe locul 10 în Superliga, la trei puncte de locul 6, ultimul care asigură prezența în play-off. Jucătorul ofensiv al celor de la FCSB este de părere că dacă echipa sa va reuși să îndeplinească obiectivul intermediar de a intra în play-off, are șanse consistente la titlu. FCSB este în acest moment la 14 puncte de liderul Rapid. „Începtul lui 2025 a fost bun. Am reușit să fim campioni, am mers foarte bine și în Europa League. Pe plan personal a fost bine pentru că am reușit să devin a doua oară campion. Pe final de an nu este la fel de bine. Trebuie să câștigăm câteva meciuri să intrăm în play-off. În Europa League nu avem puncte cum am avut sezonul trecut. Sperăm ca în 2026 să ieșim campioni. Nu am o explicație concretă. Noi în orice an ne dorim să începem cât mai bine, să câștigăm, să ne facem treaba mai ușoară pentru play-off. Din păcate, pe finalul acesta de an nu am reușit să fim acolo sus, dar eu zic că vom reveni. Vom intra în play-off și ne vom bate chiar și la titlu. E normal să strângem premii. Am avut un început de an bun, am fost campioni, am avut un parcurs bun în Europa League. Dacă avem jumătate de an bun și jumătate prost, înseamnă că vom începe bine noul an. Nu prea am discutat mult cu domnul Becali. M-a întrebat doar dacă pot juca în acest meci de Europa. Și eu zic, la fel ca el, că vom lua campionatul. Am încredere în colegi și în echipă. Acum suntem într-o pasă proastă, dar putem ieși. Vine perioada de iarnă. Mergem fiecare acasă la familiile noastre. Vom reveni și cred că vom începe bine. Vrem în play-off, iar dacă intrăm, ne vom bate și la titlu. Vom merge în cantonament și vom pune la punct toate detaliile. La începutul sezonului o parte dintre noi am fost și la echipele naționale, iar în cantonamentul din Olanda nu am prins foarte multă pregătire. Am fost 5,6 zile, iar apoi ne-am întors în țară pentru Supercupă. Niciodată nu ne-am dat la o parte. Meciul din Europa îl tratăm foarte serios. Vrem să luăm trei puncte. O luăm pas cu pas. Nu vreau să numesc perioada asta o criză pentru că nu vreau să punem presiune pe noi. Vom avea meciul din Europa de joi, apoi două meciuri foarte importante în campionat cu Slobozia și Rapid. Dacă terminăm anul cu trei victorii, sau măcar două, cele din campionat, care sunt mai importante acum, suntem bucuroși. Este o rivalitate cu Dinamo, dar ei au mers mai bine în începutul de campionat. Sper că ne vom reveni și la finalul sezonului să fim noi campioni. Mi-ar plăcea să intrăm cu UTA în play-off. Noi ne concentrăm doar pe noi. Eu sper să intrăm noi, să fim sus. Nu cred că suntem o echipă să jucăm în play-out. Dacă ar fi să aleg un singur moment de anul acesta ar fi atunci când am sărbătorit campionatul .Sursa:gsp.ro

Ianis Hagi (27 de ani) a fost integralist pentru Alanyaspor în meciul cu Antalyaspor, scor 0-0, și a fost remarcat în presa din Turcia. „Derby-ul mediteranean”, cum l-au numit turcii, s-a încheiat fără gol înscris. Ianis Hagi a fost cel mai aproape să marcheze, având două ocazii mari în interval de două minute în prima repriză. Ce a scris presa din Turcia despre Ianis Hagi, după Alanyaspor - Antalyaspor „În minutul 36, Hagi, care a driblat în careu în flancul drept pe un atac al lui Alanyaspor, a trimis un șut puternic pe care portarul Abdullah Yiğiter l-a respins cu dificultate în corner. În minutul 38, Hagi a primit mingea în jumătatea adversă, în aripa dreaptă, și a șutat cu efect. Dar mingea a trecut puțin peste bară”, a scris milliyet.com.tr. „Hagi, după ce a primit mingea în careu, a șutat spre poartă, dar balonul a fost respins în corner de portarul Abdullah Yiğiter în ultimul moment, în minutul 36. În minutul 38, un alt șut al lui Hagi a trecut la limită peste poartă”, a scris hurriyet.com.tr despre Ianis Hagi. Echipa internaționalului român a urcat pe locul 10 în Super Lig, cu 17 puncte. Alanyaspor a ajuns la 6 meciuri consecutive fără victorie în campionat și e la doar 4 puncte deasupra locurilor retrogradabile. Ianis Hagi nu a mai marcat de o lună și a rămas cu două reușite în Super Lig. Mijlocașul are și un assist. Sursa : gsp.ro

Chiar dacă a început mai degrabă la apusul genului point and click adventure (2002), seria Syberia (primele două titluri, mai exact) face parte din ceea ce am putea numi elita acestui gen. Originalitatea subiectelor abordate, prezentarea grafică și narativă de excepție realizată de regretatul Benoit Sokal și, poate cel mai important, sentimentele pe care aceste două jocuri le stârneau stau, în continuare, drept mărturie pentru afirmația cu care am început acest articol. Totuși, s-a scurs aproape un sfert de secol de la apariția primului Syberia, iar cei de la Microids s-au gândit că n-ar fi rău ca jucătorii care poate n-au prins acele vremuri să afle de unde a plecat călătoria lui Kate Walker. Astfel și-a făcut apariția Syberia Remastered, o versiune complet refăcută a primului titlu din serie, a cărei realizare, trebuie sa recunosc, părea o sarcină aproape imposibilă. Și asta pentru că Benoit Sokal, mintea creativă responsabilă pentru povestea și aspectul jocului, nu mai este printre noi. Iar cum titlul original era unul bidimensional, realizat după obiceiurile genului adventure caracteristice începutului de mileniu, o simplă restaurare a acelor asset-uri nu era doar imposibiăa, din cauza absenței lui Sokal, dar și complet lipsită de respect la adresa acestuia (dacă se recurgea la metode automate gen AI). Cum să remasterizezi bine Așadar, Virtuallyz Gaming și Microids Studio Paris, studiourile alese pentru a readuce în actualitate primul Syberia, au optat pentru a reface complet, într-o prezentare 3D modernă, toate locurile pe care eroina Kate Walker le vizita în 2002. În mare, s-a abandonat conceptul de a trece de la „ecran” la „ecran”, precum în jocurile 2D, mai multe astfel de scene din original fiind incluse în același “peisaj” 3D, în acest remaster. Mai mult, pentru a evidenția elementele de decor care contribuie la progres, acum camera o urmărește automat pe eroină, ușurându-i misiunea. Iar aceste decoruri sunt refăcute cum nu se poate mai bine, păstrând acel spirit al originalului, aflat undeva la granița dintre inovator și foarte clasic, întocmai precum creațiile mecanice ale lui Hans Voralberg (parcurgeți jocul dacă numele nu vă este familiar). Și, pentru a păstra și controlul jocului cât mai aproape de original, Kate poate fi controlată prin clasicul sistemul point and click, doar cu ajutorul mouse-ului: un clic într-un punct anume îi transmite protagonistei să se deplaseze in acel loc, în timp ce un dublu clic o face să fugă până la acea destinație. Unele porțiuni ale acestor spații 3D nu pot fi navigate, rămâne să aflați singuri pe unde o puteți plimba pe Kate și pe unde nu. Producătorii nu s-au mulțumit însă doar cu refacerea componentei vizuale a jocului, schimbând, într-o anumită măsură, și modul în care sunt „tratate” anumite puzzle-uri. Deși aproape 100% identice cu cele din original, aceste enigme logice devin mult mai simplu de rezolvat atunci când jocul te împinge de la spate în direcția corectă. Spre exemplu, în anumite situații, nu îți este permisă decât utilizarea item-ului corect din inventar, combinat cu un element de decor, pentru a progresa, fiind eliminată astfel experimentarea. De asemenea, a fost introdus și un sistem de obiective care ține evidența progresului prin joc (accesibil prin intermediul jurnalului lui Kate); acolo ți se spune mai mereu ce ar trebui să faci pentru a progresa (din fericire, acest sistem poate fi dezactivat). Cum să remasterizezi prost Din păcate, această experiență remasterizată (sau, mai degrabă, refăcută de la zero) scârțâie la anumite capitole, fiind plină de bug-uri. Spre exemplu, nu o dată m-am trezit că protagonista a rămas blocată după o conversație telefonică (Kate are propriul telefon mobil, care servește inclusiv la rezolvarea anumitor puzzle-uri). Pur și simplu nu mai răspunde la nicio comandă, singura soluție fiind închiderea forțată a jocului și încărcarea celui mai recent checkpoint. La fel mi s-a întâmplat și într-un anumit puzzle, în cea de-a doua parte a jocului, când accesarea unui prim plan asupra unui panou de comanda și utilizarea telefonului lui Kate m-au lăsat fără posibilitate de a ieși din acel „prim plan” și de a continua jocul. Acest bug a reapărut de fiecare data când am reluat salvarea, soluția fiind introducerea „din burtă” (sau din amintirile primului joc) a codului necesar, fără rezolvarea propriu-zisă a puzzle-ului. Pe lângă aceste neajunsuri, care ar putea fi corectate printr-un simplu patch, nu toate elementele vizuale din acest remaster se ridică la nivelul reproducerii 3D a peisajelor si decorurilor imaginate inițial de Benoit Sokal. Câteodată, iluminarea nu se potrivește cu unghiurile alese de producători pentru a prezenta o anumită discuție, atât Kate, cât și interlocutorul său fiind în umbră, spre exemplu. Alte ori, sistemul de iluminare îi scoate în evidență ochii protagonistei de parcă ea însăși ar fi un automaton fără prea multa viață. Când vine vorba despre setări grafice, jocul se limitează la doua preset-uri – Quality și Performance –, precum pe console (deși am testat versiunea pentru PC). De asemenea, modurile în care sunt gestionate anumite efecte vizuale sunt complet aiurea, nefiind raportate la camera care redă acțiunea, ci la plasamentul modelului lui Kate în decor. Astfel, apar linii vizibile la câțiva metri în fața personajului care delimitează suprafețele pe care se aplică filtraj anisotropic de restul peisajului. Iar acestea se mișcă odată cu eroina, efectul nefiind aplicat pe întreaga scenă, așa cum ar fi normal. Și reflexiile par a fi tipul screen space reflections, fara niciun fel de Ray Tracing, date complet peste cap de unghiurile cinematice din care este prezentata povestea. Iar un ochi experimentat va detecta anomaliile de acest gen de la prima scenă a jocului și până la ultima. Măcar n-am întâmpinat probleme de performanță, Syberia Remastered rulând mereu, în rezoluție 4K și cu presetul grafic Quality, la un framerate de peste 100 fps (9800X3D, 64GB RAM, GeForce RTX 5080). Inexpicabilă, având în vedere determinarea producătorilor de a reface fiecare element al jocului original, este păstrarea secvențelor cinematice originale, care arată foarte… învechite în comparație cu prezentarea modernă 3D a acestui remaster. Mai mult, și acestea sunt inconsistente: unele sunt redate cu aspect ratio-ul inițial de 4:3, altele fiind afișate în format complet 16:9. Oricum ar fi, ies în evidență într-un mod extrem de evident și neplăcut. Concluzie Probabil că, pur și simplu, producătorii nu au avut suficient timp pentru a finaliza acest proiect așa cum se cuvine, iar o amânare a lansării cu 2-3 luni ar fi putut corecta toate aceste probleme. In forma sa actuală, Syberia Remastered seamănă mai mult cu un produs beta, fiind de greu de recomandat pentru majoritatea publicului. Bineînțeles, fanii înrăți ai seriei, printre care mă număr, vor trece cu plăcere din nou, în ciuda acestor probleme, prin cele aproximativ 10 ore de aventuri inițiale ale lui Kate Walker, ale automaton-ului Oscar, la bordul legendarului tren mecanic, întors cu cheia. În ciuda unor prețuri accesibile (30€ pe Steam, 139,90 lei pe PS5), îmi vine însă greu să cred că acest remaster va putea atrage o noua generație de fani, mai ales în starea precară în care a fost lansat. Sursa : Go4Games.Ro

Publisher-ul SEGA, alături de studioul Sports Interactive, au anunțat un nou parteneriat cu FIFA pentru seria de jocuri Football Manager. Înțelegerea, valabilă pe mai mulți ani, aduce licențe oficiale pentru cele mai importante competiții FIFA în seria Football Manager, inclusiv FIFA World Cup 26, care va avea loc în Canada, Mexic și Statele Unite ale Americii. Includerea competițiilor FIFA cu denumiri și branding oficial va începe odată cu Football Manager 26, cu FIFA World Cup, FIFA Women’s World Cup și FIFA Club World Cup, urmând ca și alte turnee să fie adăugate ulterior. Acest lucru va coincide cu viitoarea introducere a unui modul îmbunătățit de International Management, care va fi disponibil anul viitor, prin intermediul unui update de conținut pentru Football Manager 26, Football Manager 26 Console și Football Manager 26 Touch, înainte de FIFA World Cup 26. Vor fi incluse toate cele 48 de naționale calificate la Cupa Mondială din 2026 Deși detaliile complete despre noile funcționalități vor fi anunțate ulterior, grație acestui acord, echipamentele oficiale ale celor 48 de echipe calificate la FIFA World Cup 26 vor fi incluse în Football Manager 26, odată ce vor fi disponibile, alături de grafica de transmisiune și branding-ul turneului. Football Manager 26 a fost creat, pentru prima dată, cu motorul grafic Unity Engine. Jocul își propune să reîmprospăteze întreaga experiență managerială și să stabilească un nou standard în istoria emblematică a colaborării dintre Sports Interactive și SEGA. Football Manager 26 va fi lansat la nivel global pe 4 noiembrie 2025, în versiuni pentru PlayStation 5, Xbox Series X|S, Xbox One, PC (prin Steam, Epic Games Store și Microsoft Store), iOS și Android. Ediția pentru Nintendo Switch va fi disponibilă pe 4 decembrie 2025. Sursa: VG Chartz

În ultima vreme, trendul pare că s-a îndreptat oarecum exagerat către dificultatea exagerată, precum în genul Souls-like, în numele ideii că un gamer trebuie să depășească acest obstacol și să devină “bun”. Riști însă să nu mai simți plăcerea oferită de un joc: adică vin acasă să mă joc pentru a mă relaxa, după o zi de muncă, nu pentru a-mi face nervi. Iar această tendință parcă se extinde spre toate jocurile posibile, din toate genurile, care devin din ce în ce mai grele și mai frustrante. Spre exemplu, ai jocuri care îți testează reflexele sau care îți testează răbdarea. Acum, pe Switch 2, a apărut Drag X Drive, care nu-ți testează nimic altceva decât nervii și logistica mobilierului din sufragerie. Îl lansezi cu speranța că vei primi o experiență intensă, realistă, poate chiar o fereastră spre viața atleților paralimpici, dar te trezești că bătălia nu se dă pe ecran, ci în jurul tău: pe ce naiba joci asta ca să nu-ți distrugi casa sau genunchii? Bine, eu am încercat pe noua canapea, dar mi-am dat seama că las urme destul de pronunțate, deși este o canapea pet friendly, mai scumpă decât patru console Nintendo. Freacă joy-con-ul pe post de mouse Jocul cere să-ți freci controller-ele pe o suprafață plană, mimând mișcările de propulsare ale unui scaun rulant. În teorie, sună „imersiv”. În practică, este doar un coșmar ergonomic. Am încercat pe pantalonii mei, dar n-am avut suficient „teren” pe picioare. Am încercat pe masa de cafea, dar plasticul care scârțâia pe lemn suna ca unghia pe tablă, cu ecouri traumatice. Soluția finală: mouse pad-ul XL de pe birou. Dar asta a însemnat să abandonez canapeaua și confortul living-ului, să-mi mut tot „setup-ul” în birou, transformând jocul într-un ritual ridicol de mutat cabluri, scaune și nervi. Dar nici asta nu mi-a convenit, așa că m-am mutat în living și am jucat pe covor. Un souls-like al mișcării Și aici e problema centrală: Drag X Drive nu inventează aceste obstacole, dar le ridică la rang de artă printr-un control absurd de pretențios. Jocurile bune îți creează iluzia de efort, de intensitate. Ăsta îți dă doar efort real și zero iluzie. Nu mă simt sportiv, nu mă simt competitiv, mă simt doar ca un tip care zgârie mobila de dragul unei experiențe care ar trebui să fie distractiv. Mai mult, ceea ce șochează e ironia colosală: vorbim despre un joc cu sportivi în scaun rulant, iar partea de accesibilitate lipsește cu desăvârșire. Nicio opțiune de a schimba schema de control, nicio alternativă pentru cei care nu pot sau nu vor să-și transforme sufrageria într-o pistă improvizată. Cum poți să vinzi un titlu care are în centrul său ideea de incluziune, dar care îți pune bariere chiar înainte să începi? În 2025, asta e inacceptabil. Mai ales într-o industrie unde până și jocurile indie cu bugete liliputane înțeleg că setările de accesibilitate nu sunt un moft, ci o necesitate. Și, apropo, dacă vorbim de incluziune, pune oameni, nu roboți în scaun rulant. Adică nu vrei să jignești pe nimeni, dar jignești știința. Credeți că Frankenstein ar fi avut succes dacă monstrul umbla în scaun rulant? Sau R2D2, 3CPO, să-i fi văzut conducându-se unul pe celălalt în scaune. Nici grafica nu excelează Grafic vorbind, nu avem de ce să ne entuziasmăm. Modelele arată decent, culorile sunt vibrante, dar nimic nu sare în ochi. Este genul de joc care, dacă ar fi avut un control smart și accesibil, ar fi trecut drept o experiență onestă, poate chiar educativă. Dar acum? Arată ca un demo ambițios la un târg de tehnologie, genul de proiect care vrea să impresioneze prin „concept”, dar care nu are nicio viață reală în sufrageria omului obișnuit. Monotonia lovește economia Pe partea de gameplay, monotonia lovește repede. Da, mișcările sunt „realiste”, dar realismul ăsta nu se traduce prin distracție. După câteva minute, oboseala devine mai prezentă decât adrenalina. Ai senzația că jocul nu vrea să te țină prins, ci să te epuizeze fizic până renunți. Și atunci apare întrebarea firească: pentru cine e făcut Drag X Drive? Pentru atleți profesioniști? Pentru gameri hardcore care vor să transpire și să-și roadă blaturile de masă? Pentru colecționari de experiențe bizare? Cert este că nu pentru publicul larg. Și asta e păcat. Pentru că ideea din spate avea potențial. Să aduci în prim-plan sportivi în scaun rulant, de fapt roboți, e un act de vizibilitate important și necesar. Dar când execuția sabotează complet mesajul, rămâi cu gustul amar al unei oportunități ratate. În loc să simți admirație și respect pentru performanța acestor sportivi, ajungi să simți frustrare față de un design prost gândit. Mi se pare că jignește chiar și sportivii paralimpici. Am tot sperat că măcar o actualizare, un patch, va aduce un mod alternativ de control. Dar nimic. Dezvoltatorii par blocați în ideea că „așa e autentic”. Doar că autenticitatea nu înseamnă să-ți chinui utilizatorul. Autenticitatea trebuie să fie filtrată prin gameplay plăcut, nu prin tortură domestică. Stai jos, 4 În concluzie, Drag X Drive e genul de joc care ar fi trebuit să fie un pas înainte pentru gaming-ul incluziv, dar a ajuns o glumă amară. Nu-l recomand decât celor care au fie o masă perfect netedă și nervi de oțel, fie un fetiș pentru experimente nefuncționale. Restul? Mai bine vă păstrați blaturile intacte și timpul pentru un joc care știe să vă respecte. Sub toată frustrarea, există o idee care, într-un univers paralel, ar fi putut fi transformată într-un titlu memorabil. Din păcate, aici și acum, Drag X Drive e doar un exercițiu de răbdare și lemn zgâriat. Sursa : Go4Games.Ro

Football Manager 26 este, în același timp și paradoxal, cea mai matură transformare tehnică a seriei, dar și cel mai cert semn că maturitatea asta are un preț pe care mulți dintre noi nu-l plătim cu ușurință. Și asta pentru că, dincolo de motorul grafic nou, dincolo de animațiile care-ți arată jucătorii cum respiră și cum greșesc, rămâne un joc care te mănâncă pe dinăuntru și-ți cere timpul în rate, iar rata e mare și dobânda e furie. Curajul de a trece pe Unity Sports Interactive a avut curajul să anuleze ediția de anul trecut și să mute totul pe Unity, cu toate riscurile și toate speranțele din lume, iar rezultatul vizual și practic este cel puțin palpabil: meciurile arată mai mult a fotbal decât orice am văzut în FM în ultimii ani, iar asta nu e doar fard, nu e doar o mișcare cosmetică, ci o schimbare structurată, pentru că îți permite să judeci fotbalul cu ochii, nu exclusiv cu tabele și cifre. Și când vezi, pe lângă statistici, cum un fundaș lateral se mișcă pe bandă, cum un mijlocaș de creație calcă mingea și scoate un dribling care-ți spune mai mult decât doi parametri (+3 dribbling, +1 creativitate), înțelegi imediat că asta schimbă modul în care iei decizii. Cu alte cuvinte, hotărârile manageriale pot fi mai nuanțate și mai bazate pe observație vizuală, ceea ce reprezintă un câștig uriaș pentru experiența de joc, pentru legătura aceea emoțională pe care ți-o construiești cu jucătorii tăi și pentru faptul banal, dar esențial, că, pentru prima oară de multă vreme, Football Manager îți oferă momente care te fac să tresari nu pentru un număr, ci pentru o fază, pentru o execuție. Interfața suferă mult Doar că tot ce este proaspăt pe teren rămâne, în același timp, pus în umbră de o interfață care pare să fie făcut oarecum împotriva celor descrise mai sus: „Dăm totul jucătorului! Să aibă toate datele!”. Ceea ce în practică s-a tradus printr-o supraîncărcare informativă, care-ți dă senzația că cineva ți-a spart casa pe timp de noapte și a rescris etichetele la fiecare cutie, iar dacă la început zici „bine, învăț din nou jocul”, după a treia sesiune în care cauți acea rubrică pe care o foloseai din reflex în vechile FM, încerci să nu înjuri, dar nu-ți iese. Bookmark-urile și portalul nou sunt idei bune pe hârtie, dar, în implementare, ele împart aceeași greutate cu atâtea alte elemente și iconițe minuscule, încât devin mai mult o amintire că a existat odată o ergonomie simplă și eficientă, iar senzația pe care o ai atunci când navighezi prin meniuri e aceea a unui arhitect care a proiectat un palat gotic cu scări inutile. Da, poate părea spectaculos, dar prost pentru viața de zi cu zi. Dacă Sports Interactive a vrut să-și arate cât de adâncă e simularea, a reușit. Dacă a vrut să-ți facă viața mai ușoară, a dat-o în bară: e multă informație bună, dar împrăștiată și uneori greu accesibilă, iar asta îți taie din plăcerea de a juca pentru că necesită un efort continuu, aproape birocratic, de localizare a lucrurilor pe care cândva le știai din reflex. Aș fi vrut să curgă mai repede meciurile Mai gravă sau la fel de gravă, depinde cum îți numeri nervii, este problema ritmului: FM 26 are o inerție temporală care-l face să curgă încet, ca un melc sub plumb, și nu doar pentru că ești tu cel care vrea să cerceteze piața transferurilor sau să scormonească în baza de date pentru un fenomen brazilian de 16-17 ani, ci pentru că jocul, în sine, găsește mereu ceva de făcut, notificări, evenimente conexe, rapoarte pe care-ți sugă energia. Delegi sarcini, tai din salarii, dezactivezi, dar mereu mai apare ceva, o chestie minoră care-ți rupe fluxul, astfel încât în 10 ore te trezești că ai jucat 8 meciuri și ai fost managerul unui organism birocratic, nu antrenorul care simte ritmul sezonului și poate lua decizii în salturi mari. Iar asta, filozofic vorbind, erodează sentimentul de progres și de construcție în timp. În loc să-ți ofere acel „pe sezonul ăsta fac asta și pe al doilea reconstruiesc”, joci în modul micro-management perpetuu și ajungi să simți că viața reală se termină pe instrucțiunile de pe ecran. Punctează excelent la tactică În mijlocul tuturor acestor aspecte și nemulțumiri, FM 26 rămâne profund satisfăcător în locurile în care contează: tactica a fost regândită astfel încât diferențele dintre modul posesie și modul fără posesie sunt clare și relevante, permițându-ți să creezi scheme care nu sunt doar niște setări sterile pe un meniu, ci strategii vii pe care le testezi pe terenul mai realist permis de noul motor grafic. Piața transferurilor a primit ajustări utile, Transfer Room-ul funcționează ca un fel de piață second-hand pentru fotbaliști unde poți găsi acel jucător subestimat care îți salvează sezonul, iar baza de date, sufletul nevăzut al seriei, rămâne colosală, detaliată, cu o capacitate imensă de a-ți crea povești pe termen lung, despre copii din academie, pariuri de viitor și rivalități care te leagă de universul ăsta digital pe care îl urăști și-l iubești în același timp. Și dacă e ceva ce nu poți reproșa lui FM 26, este faptul că încă funcționează ca un generator de povești: ai momente când te ridici din scaun pentru un gol din afara careului sau când detești un jucător care încearcă să simuleze accidentarea chiar în fața ta, chestii mici care construiesc emoție reală, aceeași emoție care te face să-ți dorești să continui chiar și când UI-ul și ritmul te trag înapoi. Un plus tehnic și grafic Pe scurt, și ca să nu ne pierdem în metafore până la infinit: Football Manager 26 reprezintă, din punct de vedere tehnic, un salt: meciurile sunt mai bune, momentele spectaculoase sunt mai multe, tactica este mai flexibilă și baza de date rămâne excelentă. Din păcate, experiența din afara terenului este sufocată de o interfață încărcată și de o gestionare a timpului care te stoarce, iar rezultatul apare drept o relație de dragoste-ură pe care o recunoști imediat dacă ai crescut alături de această serie. Dacă vrei simplitate și viteză, vei fi frustrat, dacă vrei profunzime, culoare și momente care să te facă să crezi cu adevărat că trăiești fotbalul, atunci FM 26 îți oferă asta, cu condiția să accepți o cheltuială mare de timp și nervi. Aș vrea să vorbesc și despre bug-uri, sunt în continuarea foarte multe, chiar și după lansarea oficială și ieșirea din faza beta. Sper să scăpăm de crash-uri, de jucători care nu se mai întorc din vacanță, cum e cazul la mine cu Tavi Popescu. E deja luna septembrie (în joc), iar el e încă în vacanță (și-o fi pierdut pașaportul, la cât pare că-l duce capul)! Merită sau nu? Verdictul nostru este că Football Manager 26 merită jucat, pentru că reprezintă un pas coerent spre a face meciurile să arate și să se simtă ca fotbalul adevărat, dar merită și blamat, pentru că a complicat inutil navigarea și a exagerat cu trecerea timpului, transformând o parte din plăcerea pură a seriei într-un exercițiu de răbdare. Astfel nota pe care i-aș acorda-o, cu inima ruptă și cu tot respectul pentru munca din spate, ar fi un 7,5 din 10 (8 cu indulgență “în catalog”). Și asta pentru că încă îmi face inima să bată mai tare în momentele esențiale, dar mă lasă să aștept mult pe restul traseului. E ca un tren nou, într-o gară din România. Sursa : Go4Games.Ro

23

Gran Turismo 7 se extinde cu update-ul Spec III si DLC-ul Power Pack. Ce conținut nou va primi jocul. Polyphony Digital a publicat informații suplimentare despre noul update major Spec III v1.65 pentru Gran Turismo 7, ce urmează sa fie disponibil începând de mâine. Acesta va include o selecție de nu mai puțin de 8 mașini noi, ce vor putea fi achiziționate prin intermediul secțiunii Brand Central din joc (cu excepțiile menționate mai jos): Ferrari 296 GT3 ’23 Ferrari 296 GTB ’22 FIAT Panda 30 CL ’85 Gran Turismo F3500-B Mine’s BNR34 GT-R N1 Mitsubishi FTO GP Version R ’97 (va putea fi achiziționat din secțiunea Used Cars) Polestar 5 Performance ’26 Renault Espace F1 ’95 (va putea fi achiziționat din secțiunea Legend Cars) De asemenea, noul update va adăuga și două noi circuite în Gran Turismo 7: Circuit Gilles-Villeneuve Yas Marina Circuit Update-ul Spec III mai include și posibilitatea de a instala pneuri Dunlop, adăugarea “Power Pack” Pavilion în World Map (despre acesta, un pic mai târziu), creșterea nivelului de car collector de la 50 la 70, adăugarea unor event-uri noi în secțiunea World Circuits, a Weekly Challenges ce vor include și event-uri de tip Mission Challenge și Time Trial, a unei noi unelte de Data Logging, dar și noi meniuri pentru campania principală din GT7 (meniurile 48, 49, 50, 51 si 52), precum și decoruri noi pentru secțiunea Scapes. Power Pack, DLC plătit pentru Gran Turismo 7 Odată cu apariția noului update gratuit Spec III, Grand Turismo 7 va primi și un pachet DLC premium, numit Power Pack. Acest Power Pack va include nu mai puțin de 50 de curse noi, încadrate în 20 de categorii tematice, inspirate din diferitele discipline ale sporturilor cu motor. Nu vor lipsi nici cursele de anduranță de 24 de ore și nici weekend-urile de curse complete, ce vor include antrenamente, calificări, precum și întrecerea principală, pentru o simulare cât mai reală a experienței de cursă. Comportamentul adversarilor pe care jucătorii îi vor înfrunta în cursele din Power Pack va fi bazat pe AI-ul avansat GT Sophy 3.0. De asemenea, cei care aleg să achiziționeze acest DLC vor primi și o recompensă de 5 milioane de credite in-game. DLC-ul Power Pack pentru Gran Turismo 7 va fi disponibil, începând cu 4 decembrie 2025, doar pentru ediția de PlayStation 5 a jocului. Power Pack va putea fi achiziționat prin intermediul PlayStation Store, la un preț echivalent cu 29,99€. Sursa: PlayStation Blog.

7:28

23

Nu .. @Constantin ???

N-am. Am n am mancat pepene cu branza ?

554

2

VideoCard

doi cartofi

flotări

Aluniș

un balon

iubit

cu bulgari de zapadă

23:04

4695