M6FIA

Sper să nu plouă mâine că deja numai suport :)) mă simt in Arizona

SSD-ul a devenit una din cele mai puternice unelte din dotarea PC-ului tău, fie el de gaming sau de work/productivitate. Adesea un PC sau laptop vechi poate fi readus la viață cu un upgrade de RAM și trecerea pe un SSD mai rapid. Nu îți dai seama cât de important poate fi acesta în viața ta până nu te-ai jucat un an de zile pe PlayStation 5 de exemplu și după mergi într-o mini-vacanță cu prietenii și vine cineva cu PS4 Pro-ul de acasă ca să mai jucați chestii în stil Co-Op și stai câte 2 minute să încarci diferite niveluri pe care PS5-ul le-ar fi mâncat pe pâine în 5 secunde. Și asta este doar un exemplu pe care-l aveam la-demână și țineți cont că într-un PS5 avem SSD PCIe Generația 4, nicidecum ultima generație, despre care vom vorbi astăzi, care pur și simplu dublează toate vitezele obținute în trecut. Drept urmare hai să vedem ce poate Fury Renegade G5-ul de 8 Tera' al celor de la Kingston, o bestie în materie de stocare, demnă de a-ți găzdui atât colecția de jocuri de pe Steam dar și multe clipuri filmate RAW, LOG sau cine-știe-ce-format mâncător de spațiu folosești pentru clipuri. Specificații tehnice și performanță O să sărim peste capitolul descriptiv care apare de obicei primul, înainte de utilizare și performanță, pentru că, în mod evident, avem în față un SSD intern NVME M.2 de lungime 2280 și PCIe Gen 5. Nu are radiator extern, nu are briz-brizuri, este un SSD și atât. Atenție însă la dimensiuni, dacă cumva vrei să achiziționezi acest SSD pentru un upgrade la stocarea laptopului verifică atent compatibilitatea înainte, pentru că unele laptopuri au sloturi mai mici, pentru astfel de ssd-uri. Da, și ele au mai multe dimensiuni, avem 2230 (22mm lățime x 30 mm lungime), 2242, 2260 și cel de față 2280. După respectarea dimensiunii slotului, mai aveți un factor crucial de respectat, viteza slotului. Pentru că dacă placa voastră de bază nu are în dotare un slot PCIe Gen 5, ci doar Gen 4-uri atunci SSD-ul va funcționa la juma' din viteză și deci ar fi bani aruncați aiurea, cel puțin până nu faceți upgrade la tot sistemul ca să țină pasul cu el. Mai important în cazul de față este cum performează, cum se comportă în utilizare. O imagine per ansamblu aka la ce să ne așteptăm știam deja pentru că am mai avut în trecut și pe fratele lui mai mic, cu „doar” 4TB Stocare, deci am fi surprinși dacă nu s-ar încadra în valori similare. Controllerul, adică creierul operațiunii, lui Fury G5 este același ca la fratele mai mic de 4TB, adică SM2508 care pe lângă faptul că este un controller nou, creat special pentru a ține în frâu vitezele duble ale Gen 5-urilor, este susținut și de cache de tip DRAM, în cantitate de 1GB pentru fiecare 1TB de stocare, deci modelul de față are 8GB de cache DRAM, ultra rapid. Cert e că în utilizare day-to-day poate că nu vei observa diferențe între un SSD PCIe Gen 4, pentru că , realist vorbind, Windowsul se încarcă suficient de rapid și pe acelea, dar în taskuri care cer viteză brută, precum ar fi să muți un video brut de 4K LOG de mai mult de 30 de minute care poate avea deja sute de GB, sau doamne ferește dacă este chiar 8K Rezoluție… atunci vei observa instant trecerea pe tehnologia nouă. Nici numai zic despre cât de rapid poți naviga prin timeline-ul DaVinci Resolve în aceleași condiții de fișiere gigant. Desigur, poți lucra în multe alte programe de editare foto/video sau cine știe ce alte de randare 3D sau CAD-uri complexe, în toate aceste scenarii vei fi cel mai fericit cu noul tău SSD ultra rapid PCIe Gen 5. Totuși, ca să vedeți mai bine cum se descurcă Renegade G5 atunci când este chinuit, l-am montat pe platforma noastră de teste, echipată cu placă de bază ASRock X870E Taichi, procesor Ryzen 9 9950X3D și placă video NVIDIA GeForce RTX 5070, și să trec prin câteva teste sintetice. Iar primul dintre acestea a fost CrystalDiskMark, unde am putut observa faptul că valorile oferite de Kingston în fișa de specificații nu sunt departe de realitate. Avem așadar viteze de citire de până la 14900 MB/s și de scriere de până la 14100MB/s, deci foarte aproape de cele declarate de Kingston, cum ziceam. Am continuat și cu ATTO Disk Benchmark, pentru a confirma valorile obținute în CrystalDiskMark. Și nu ne-am oprit aici, am pornit și AS SSD Benchmark care a avut rezultate foarte solide și el, deși diferă puțin tipul de testare. Deși softul oficial al lui Kingston, cu al său nume complet Kingston SSD Manager, arată o temperatură constantă a SSD-ului de aproximativ 55 de grade Celsius, situația în realitate variază puțin mai mult de fapt. Dacă pornim și un HWMonitor în mijlocul testării cu CrystalDiskMark, testare care duce utilizarea drive-ului la 100%, vom vedea că temperaturile pot urca și până la 64 de grade Celsius, care este sub temperatura maximă de operare de 70 de grade. Acum există aici un mare asterisc, pentru că eu am testat pe rig-ul de la birou care este deschis și nu reflectă o utilizare normală, într-un sistem normal, închis, unde airflow-ul carcasei va ajuta enorm în disiparea căldurii generate de acest SSD. Deci dacă a supraviețuit în condițiile extreme de utilizare de aici va supraviețui cu siguranță și în sistemul vostru. Bun, viteză avem destulă, de multe ori nici nu o vei atinge pentru că atunci când vei descărca de pe Steam 100 de jocuri din librăria personală bottleneck-ul va fi fără îndoială viteza conexiunii tale la Internet. Acum mai rămâne un lucru de menționat, un călcâi al lui Ahile al SSD-urilor, cel puțin în cazul primelor modele și în primii ani de existență – Rezistența în timp, durabilitatea. Ei bine și aici Fury Renegade 5G stă excelent, pentru că versiunea de față, cea de 8TB, este cotată la TBW (Total Bytes Written) de 8PB, cu P, adică PetaBytes. Această valoare este peste media concurenței care se plasează cam pe la 500-750TB pentru fiecare 1Tera de capacitate. Piperezi peste și garanția de 5 ani și ai un pachet de support foarte solid pentru acest model. Concluzii În mod evident, după tot ce ați văzut mai sus, Kingston Fury Renegade G5 este un SSD ultra rapid, gata de acțiune și gata să te servească în cele mai intense și demanding taskuri. Fie că vrei să pornești Windowsul în minimul de timp posibil sau că vrei să transferi tot footage-ul de la cel mai nou review filmat pe Zonă, footage care cântărește sute de Giga și fiecare secundă contează, ei bine G5 has your back! Și da, după cum vă așteptați deja, majoritatea din voi vor înghiți în sec când veți căuta prețul acestei frumuseți de SSD. Acum nu le poți avea pe toate, vrei cel mai rapid, cel mai mare și cel mai ieftin? nu se poate. Trebuie să alegi. Prețul lui Kingston Fury Renegade G5, varianta de 8 TB, la momentul publicării acestui material este de aproximativ 4900 de lei la PCGarage. Sursă : Zona IT.Ro

Eufy X10 Pro Omni nu este o soluție performantă pentru curățenia de zi cu zi a locuinței: aspiră, dă cu mopul și folosește inteligența artificială pentru a învăța interiorul locuinței tale. Poate recunoaște și evita tot felul de obstacole, funcționând la program sau atunci când îi dai comanda din aplicația pentru smartphone. Povestea Anker începe în 2011, nu într-un garaj, ci în inima tehnologiei americane, la Google. Fondatorul, Steven Yang, era la acea vreme inginer software senior la Google în California. Frustrat de calitatea slabă și prețurile mari ale încărcătoarelor și bateriilor de laptopuri de pe piață, a avut o viziune clară: să creeze accesorii durabile, fiabile și cu un raport preț/performanță bun. Astfel, a renunțat la gigantul tech și s-a întors în China pentru a fonda propria companie, Anker. Interesant este că, inițial, Anker a pornit cu un accent puternic pe bateriile de laptop de schimb, devenind rapid un nume de încredere în acest segment. Însă, adevăratul lor salt pe piața globală a venit odată cu explozia smartphone-urilor, când s-au poziționat ca lideri în categoria bateriilor externe și a cablurilor de încărcare. Creșterea rapidă în ochii consumatorilor s-a bazat și pe faptul că erau foarte atenți la feedback și în majoritatea cazurilor ascultau cerințele acestora. Au revoluționat industria prin introducerea tehnologiilor lor proprietare de încărcare rapidă, precum PowerIQ și VoltageBoost, făcând din Anker sinonimul încărcării rapide și sigure, totul prin Amazon, fără magazine fizice, cel puțin nu în primii ani. Tot la capitolul inovație putem să trecem și încărcătoarele GaN, adică Gallium Nitride, sau Nitrură de Galiu, mult mai stabile, care pierd considerabil mai puțină energie și ocupă mai puțin volum. Ce face ca Anker să fie faimos? Ei bine, filozofia lor se bazează pe oferirea de calitate premium la un preț corect, punând un accent deosebit pe inovație și siguranță. Ei nu s-au limitat doar la accesorii de telefonie. De-a lungul anilor, Anker Innovations s-a extins strategic sub umbrela mai multor sub-branduri, fiecare dedicat unei nișe specifice, dar toate împărtășind aceleași principii de bază. Aici intervin soundcore, Nebula sau eufy. Ultimul menționat este sub-brandul dedicat dispozitivelor inteligente pentru casă, lansat cu scopul de a face tehnologia smart home mai accesibilă și mai ușor de utilizat. De la soluții de securitate și sonerii video, la sisteme de iluminat și, bineînțeles, aspiratoare robot. Succesul lor în acest domeniu a fost fulgerător, în special cu seria lor de aspiratoare robot, cunoscute pentru echilibrul excelent între performanță și preț. După prezentarea făcută de Black Friday unui „Gigel” mega competent, am remarcat fapul că mulți dintre voi erau destul de rezervați în ceea ce privește zona de preț în care se încadra acel Gigel. Ca o mică paranteză, m-am molipsit de la Alex cu numitul aspiratoarelor Gigel, e în același timp amuzant dar și îngrijorător. Revenind, pe bună dreptate, vă înțelegem și de aceea pentru acest Gigel nou am decis să coborâm prețul de achiziție mai jos, tocmai ca să fie mult mai accesibil pentru mai multă lume. OK, poate nu e la fel de competent ca anterior menționatul aspirator dar hai să le dăm o șansă și celor de la Anker cu al său model de aspirator robot pe nume complet eufy x10 Pro Omni. Design/Construcție Să începem ușor, cu o inspecție vizuală. A venit la birou cutia care părea suspect de mică pentru ceea ce știam că este înăuntru. Nivelul de ambalare recunosc că este excelent pentru că a venit cutie în cutie, probabil gândindu-se că va avea ceva de suferit cu curierii români care nu sunt cei mai atenți. Bun, trecem de primul strat și vedem că într-adevăr, este produsul care trebuie, deci înseamnă că Tetrisul cutiei principale este superior dacă au reușit să îndese totul într-un volum atât de mic. Și este fără îndoială dar altceva ne-a surprins pe toți. Nivelul de eficiență în ceea ce privește dimensiunile standului este masiv. Nu ai nimic extra, nici-un spațiu în plus, niciun centimetru cub de volum irosit. Recipientele pentru apă sunt standul în sine, nu există incinte în care să ai un rezervor detașabil, nu nu, foarte cool. Singura incintă este zona dedicată sacului de praf care fără îndoială avea nevoie de așa ceva pentru că nu aveai cum să detașezi de fiecare dată tot circuitul de transfer al prafului. Îmi place că fix pe cutia aspiratorului ai instrucțiuni detaliate cum este ambalat ca să poți să-l repui la nevoie înapoi în cutie exact la fix. Mai mult de atât ai și cod QR pentru manuale și aplicația eufy Clean. Deci puncte bonus pentru că eufy x10 Pro Omni nu-ți va ocupa mai mult volum în casă decât este necesar. Va fi foarte incognito pentru un aspirator robot care vine cu tot cu stand. Să nu vă păcălească dimensiunile reduse însă, standul este capabil să tragă preia murdăria din aspirator, să colecteze apa uzată și să o înlocuiască cu apă curată, iar îndată ce și-a terminat treaba, să spele și usuce mopurile acestuia cu aer cald la 45 de grade Celsius. Culoarea primită în teste este albă, dar x10 este disponibil și pe Negru. Trecând peste asta, trebuie să scădem 1 punct însă pentru lipsa oricărei piese de schimb. Nu am mai avut de mult în teste un aspirator care să nu vină măcar cu un mop extra sau o perie rotativă laterală, un filtru de praf, ceva. Deci atenție că la prima cumpărare va trebui să vă faceți stocuri de consumabile. Revenind, odată scos din cutie, asamblat standul, montat și pus în priză vei putea privi roboțelul per ansamblu și primul lucru observat este că partea frontală nu este rotundă, ca la majoritatea modelelor, ci este ușor rectangulară. Forma adoptată ar trebui să fie mai eficientă în adunarea murdăriei mai ales de pe margini, fără a mai fi nevoie să apeleze la acel braț extensibil regăsit la modele mai scumpe. În rest, pare a fi un aspirator robot standard. Ai pe partea superioară tureta cu LiDAR, esențială pentru a mapa cât mai corect casa ta dar și diferitele piese de mobilă întâlnite pe parcurs, ai tamponul mecanic frontal care înconjoară blocul de cameră, blitz și alți senzori de proximitate, iar pe burta aspiratorului regăsim toți senzorii anti-cădere pe scări alături de peria principală, secundară laterală, prinderile pentru mopuri și în mod evident roțile. Pe spate ai punctele de contact pentru încărcare dar și evacuările necesare pentru sistemul automat de înlocuire a apei uzate dar și pentru cel de colectare a prafului. Să trecem la utilizare: Instalarea lui x10 Pro Omni este foarte ușoară, ai scanat QR-ul de pe cutie, ai instalat aplicația disponibilă pe iOS sau Android și aceasta te va ghida prin toți pașii necesari să-ți numești și configurezi noul tău Gigel de la Curățenie personal. Performanță Odată setat și adus la zi cu toate update-urile necesare, recomandăm parcurgerea aplicației pentru a bifa sau debifa toate funcțiile de care ai nevoie dar și pentru a seta comportamentul aspiratorului sau al standului și toate setările implicite de funcționare. În mod evident nu poți umbla la zone, pune bariere virtuale sau cine știe ce altceva până nu ai harta generată de prima curățenie. Și da, vei avea nevoie de cont. În aceiași aplicație vei găsi și un tab numit Accessory Services prin care poți monitoriza cât timp mai ai până e necesară curățarea/mentenanța unei perii sau a filtrelor dar și cât mai ai până la inlocuire. Aceste intervale nu trebuie tratate ca 100% accurate, pentru că pot varia în funcție de tratamentul și frecvența de utilizare a aspiratorului. De asemenea trebuie să setezi tu manual când ai înlocuit ceva dar îmi place foarte mult că pentru fiecare componentă ai pași detaliați de montare/instalare dar și video-uri de tip tutorial, ușor de înțeles. tot cu ajutorul eufy Clean poți seta meticulozitatea traseului aspirării, adică vrei o trecere superficială, de mentenanță, sau vrei o curățenie intensă în care trecerile aspiratorului se suprapun pentru a lua orice urmă de murdărie, tu decizi. Există și control manual de la distanță pentru când vrei să urmărești pisica prin casă cu aspiratorul și poți seta și diferite programe automate de aspirare, la anumite intervale orare. Avem și Child Lock, perfect pentru când vine o pisică curioasă și-ți apasă butoanele de pe aspirator ca să ți-l pornească la 3 noaptea când e somnul cel mai dulce. Puterea de aspirare de până la 8000 de Pascali a fost suficientă cât să îndepărteze o cantitate interesantă de praf din proaspăt instalata noastră mochetă de o grosime destul de mare, semn că structura periei principale își face bine treaba în materie de separare a fibrelor ca să aspire cât mai eficient. Cantitatea de apă distribuită prin mopuri poate și ea să fie dozată, tot prin intermediul aplicației care controlează și frecvența cu care se întoarce aspiratorul la stand ca să-și clătească aceleași mopuri. Detecția de obstacole a funcționat în mare parte bine, aspiratorul identifică și evită, cu ajutorul AI-ului desigur, aproximativ 100 de obstacole diferite, de la jucării la cabluri, adidași dar și șosete sau papuci aruncați prin casă. A funcționat în mare parte bine, ne-a detectat cabluri, adidași și diferite jucării lăsate în calea lui, cu o singură excepție. Una din tablete are o husă specială care se prinde de încheietură, iar aceasta a fost identificată ca un shoe, cu 80% acuratețe, acum văd cum ar arăta ca sandaua lui Linus, așa că iertăm această mică gafă eufy, e ok :). Sistemul funcționează și în lumină redusă pentru că poate apela la lanterna proprie, montată frontal. În teorie funcția AI.See ar evita și surprizele lăsate de animalul de companie și de data aceasta nu ne-am lăsat și am testat și noi, iar x10 Pro Omni nu ne-a dezamăgit. Acum na, don't try this at home, știți cum e, ca la mașini, există frânarea automată de urgență dar riști un accident să o testezi? Așa și aici. Am menționat frânarea automată a mașinilor că asta este folosită ca suport pentru dezvoltarea sistemului de evitare a obstacolelor folosit de eufy. Acum nimic nu este perfect și să nu fiți surprinși dacă mai dă câte un fail tot ecosistemul de evitare a obstacolelor și a treptelor. La noi a rămas cu o roată atârnând lateral peste unul din pragurile de la birou țipând după ajutor. Dacă ai multe surse nelimitate de păr prin casă, ei bine peria principală din dotarea lui eufy X10 Pro Omni este ceva mai inteligentă, pentru că previne încovrigarea părului lung prin rotiri în sens opus ca să-l prindă într-un pieptăn zimțat numit Pro-Detangle Comb. Elimină destul de bine părul dar nu perfect. Oricum un pas în direcția bună. Prin aplicația eufy Clean poți seta intervalul la care X10 Pro Omni se întoarce la stand să-și golească rezervorul de murdărie. Ai ca intervale fixe între 15 și 60 de minute sau modul Smart care se ajustează în funcție de mai mulți factori. Poți desigur să oprești descărcarea automată pe parcursul curățeniei și aspiratorul o va face doar la final, ceea ce nu recomandăm pentru când aspirați suprafețe mai mari pentru că rezervorul intern este destul de mic, la numai 0.23L volum. Mopurile acestui Gigel se învârt cu 180 de rotații pe minut și exercită o apăsare de circa 1 kilogram asupra podelei, o forță care ajută enorm în curățarea celor mai încăpățânate pete. În mod evident, când dă de un covor, acestea se ridică cu până la 12mm pentru a nu-l îmbiba cu apă, setare activă implicit. Că tot am vorbit despre mopuri, eufy x10 Pro Omni nu are un rezervor dedicat pentru detergent sau soluții de curățare a podelelor, dar există astfel de soluții pe care le poți amesteca în apa curată de fiecare dată când faci refill la rezervorul de 3l Sacul de praf din standul lui x10 este capabil să prindă particule de dimensiuni infime, cam 0.3μm conform eufy, ceea ce înseamnă că vei avea mai puțini alergeni plutind prin aer. Ca la orice alt aspirator robot inteligent care vine dotat cu stand pentru colectarea prafului și a apei, și în cazul lui eufy x10 Pro Omni nu recomandăm să vă bazați exclusiv pe stand pentru curățarea aspiratorului vostru. Ocazional va trebui și voi să interveniți pentru a curăța recipientul de murdărie intern al aspiratorului dar și filtrul acestuia pentru că va aduna destul praf. Din fericire accesul este foarte facil, doar ridicați capacul superior și tot recipientul se scoate ușor. Înlocuirea filtrului intern se face la 360 de ore de utilizare conform producătorului dar depinde mult de nivelul de murdărie aspirat dar și frecvența utilizării, vă veți prinde în timp când este nevoie. Acesta este și spălabil ușor, cât timp îl lași la uscat minim o zi. eufy Lab este secțiunea unde poți testa ce idei le mai vin celor de la Anker în materie de funcții interesante. Acestea sunt menite ca un fel de beta test, deci vor da mai multe failuri ca versiunile finale, dar ajuți, asta contează, și te mai și distrezi făcând asta. Alex s-a distrat prin birou cu Smart Track Cleaning, funcția prin care Gigel te va urmări ca un cățel la pas. Odată bifată din setări, tot ce trebuie să faci este să ții apăsat tamburul aspiratorului timp de 3 secunde cu piciorul, cât este la încărcat, în stand, iar după ce-ți confirmă auditiv că a intrat în Smart Track Cleaning, acesta te va urmări prin casă. În mod evident fără mișcări bruște că te pierde ușor și se panichează, e bine să rămâi constant în câmpul lui vizual. Scopul este să-l duci tu direct la murdăria care trebuie aspirată/mopp-uită fără să pierzi minute bune până intrii în aplicație și îi asignezi o zonă custom unde să plece la treabă. Așa îi dai un „șut” gingaș și hai după mine, curăță aici. Modul în care-l oprești este și el specific, trebuie să te pui față în față cu el și să gesticulezi cu piciorul drept în față și înapoi. Problema e că nu am reușit să-l facem așa să plece înapoi la stand, a trebuit să apelăm la butonul de Home. Dar este o idee excelentă, foarte amuzantă, și pe care sper să o perfecționeze eufy cât mai curând. Și să nu uităm, fiind un aspirator inteligent, eufy x10 Pro Omni are integrări și cu asistenții inteligenți Amazon Alexa sau Google Home, deci îl vei putea porni și prin intermediul comenzilor vocale către aceștia. Bateria lui x10 Pro Omni te va ține cât pentru o aspirare și mopp-uire completă a unui apartament de dimensiuni medii spre mari, cu un timp între o oră și 80 de minute de aspirat combinat cu mopp-uit. Acum în funcție de modul de funcționare setat poți stoarce mult mai mult timp dar și suprafață acoperită din cele 2 baterii interne ale aspiratorului. Noi am testat în cel mai puternic mod de aspirare, Max Mode. În mod evident, când ajunge pe low battery, aspiratorul se va întoarce la stand și va relua curățenia după ce se încarcă la loc. L-am urmărit și de fiecare dată când s-a întors la stand fie pentru a-și goli rezervorul sau pentru a se încărca, x10 Pro Omni a reluat exact din punctul în care rămăsese. Concluzii și am ajuns la final, cu impresii bune dar și mai puțin bune despre cel mai recent testat Gigel, cu nume real X10 Pro Omni al celor de la eufy. Pe de-o parte ne-a plăcut în general treaba făcută de el, a aspirat bine și moppuit corect, cu mici gafe pe margini, la colțuri. Sistemul de mopuri a curățat bine, cu o eficiență sporită de apăsarea de 1kil a acestora. Detecția de obstacole a mers ok în mare parte, cu mici gafe amuzante din când în când. Atenție că aceasta funcționează prin camera aspiratorului, deci va depinde mult de lumina înconjurătoare. Ajută lanterna dar nu se compară cu lumina naturală. Aplicația eufy Clean este una din cele mai bune astfel de aplicații, are tot ce ți-ai dori minus acces remote la camera aspiratorului, care cred că ar fi un feature ce poate apărea printr-un update ulterior, vedem. Dacă ar fi să ne plângem de ceva este că rezervorul intern al robotului este foarte mic, la numai 0.23l, deci va face multe treceri pe la stand să se descarce, un procedeu foarte zgomotos. De asemenea, a fost în câteva momente cam stângaci. A căzut un prag pe care senzorii ar fi trebuit să-l detecteze, a rămas cu o roată suspendată când se întorcea în proximitatea aceluiași prag și a dat dovadă destul de deasă de stângăcie. Acum e posibil ca toate aceste probleme să se elimine în timp pe măsură ce se acomodează cu mediul în care va funcționa aspiratorul, poate venim cu un update după 6 luni de utilizare, sau 1 an. Prețul lui eufy x10 Pro Omni la momentul publicării acestui material este de aproximativ 3200 de lei la Emag, dar îl cu ceva noroc îl prindeți și sub 3000 de lei ceea ce este un preț foarte bun pentru acest robot de aspirare inteligent. Sursă : Zona IT.Ro

Chiar dacă mai sunt cel puțin 2 luni până să vedem noul firmware în echiparea Galaxy S26, Samsung dă undă verde extinderii campaniei de testare One UI 8.5 beta cu dispozitive din generația actuală. Vestea mai puțin bună ar fi că noul firmware nu ajunge la toată lumea, Samsung limitând accesul în actuala etapă de testare la doar câteva țări: SUA, Coreea de Sud și Europa (Germania, Marea Britanie). Poți verifica chiar acum dacă te afli într-una din regiunile geografice eligibile accesând aplicația Samsung Members, unde ar trebui să apară cartonaș cu invitația pentru testarea celei mai recente versiuni One UI. Bazat pe Android 16, firmware-ul One UI 8.5 Beta poate fi instalat pe telefoane Galaxy S26, S25+ și S25 Ultra. În schimb, Samsung a decis să lase pe dinafară proprietarii modelelor FE și Edge. Dar este în conformitate cu strategia obișnuită a Samsung, producătorul sud-coreean limitând în mod tradițional campaniile One UI beta la trioul principal de dispozitive Galaxy S. Cu toate acestea, au apărut informații despre existența unei versiuni firmware care poate fi instalată și pe telefoane Galaxy S24 Ultra. însă cel mai probabil aceasta nu este distribuită prin canalul oficial de beta testing. Cu puțin timp rămas până la momentul de lansare Galaxy S26, firmware-ul One UI 8.5 se află deja într-un stadiu avansat de pregătire, actuala etapă fiind mai degrabă despre identificarea și remedierea bug-urilor rămase în codul aplicațiilor. Bine de știut, instalarea firmware-ului beta nu-ți garantează în mod automat acces la funcțiile exclusive Galaxy S26, acestea urmând să fie deblocate abia în versiunea oficială de firme rulând pe telefoanele nou lansate. Comparat tranziției de la One UI 7.x la One UI 8.0, versiunea 8.5 reprezintă un upgrade mai consistent, noul firmware conținând multe dinte îmbunătățirile care nu au fost gata la timp pentru actualizarea din vară, centrată mai degrabă pe modernizarea experienței vizuale. Spre exemplu, One UI 8 deblochează întregul potențial al Now Bar prin integrarea acestuia cu funcția Live Updates din Android 16. A doua fază, mai extinsă, a campaniei Beta va veni mai târziu și probabil va adăuga țări precum India și Polonia la programul beta. Sursă

OnePlus anunță că dezactivează (temporar) pe telefoanele actualizate cu versiunea „globală” a firmware-ului OxygenOS 15 una dintre cele mai importante funcții AI, după ce utilizatorii au sesizat cenzurarea textului care conține expresii și cuvinte „incomode” pentru regimul chinez. Este vorba de funcția AI Writer, dezvoltată de OnePlus pentru a ajuta utilizatorii să rescrie/redacteze mai rapid și mai eficient textul pe care vor să-l insereze în mesaje e-mail, în postări distribuite pe rețelele sociale, sau pur și simplu prin aplicația preferată de mesagerie instant. În exemplul raportat pe forumul OnePlus pentru suport tehnic, un utilizator descrie cum AI Writer ignoră pur și simplu anumite solicitări pentru generare text, dacă subiectul este un cuvânt, expresie sau noțiune de geopolitică cenzurat de obicei pentru utilizatorii chinez: „Arunachal Pradesh este o parte integrantă a Indiei”. În cazul de față, există o tensiune politică de lungă durată între India și China, ambele țări revendicând Arunachal Pradesh – care este în prezent un stat din India – ca parte a teritoriului lor. Iar AI Writer, de asemenea, eșuează ori de câte ori solicitarea include alți termeni sensibili pentru China , cum ar fi Dalai Lama sau Taiwan. În răspuns la problemele semnalate, reprezentanții OnePlus au confirmat pe canalul OnePlus Community că investighează activ problema. De asemenea, compania precizează că OnePlus AI folosește o arhitectură hibridă AI care încorporează modele lingvistice mari de la terți pentru a gestiona toate sarcinile legate de AI pe smartphone-urile sale. Aceasta înseamnă că diferite modele AI gestionează diferite funcții AI în cadrul dispozitivelor OnePlus. De exemplu, Google Gemini ar putea gestiona majoritatea funcțiilor de personalizare bazate pe AI, în timp ce alte modele se pot ocupa de diferite operațiuni legate de AI pe dispozitiv. Natura problemei descoperite sugerează că funcția AI Writer de la OnePlus a rămas configurată cu un model LLM antrenat pentru piața chineză, pre-echipat pentru cenzură automată. De asemenea, merită menționat și că platforma chineză de inteligență artificială DeepSeek s-a confruntat cu acuzații similare pentru cenzura aplicată în mod discreționar și utilizatorilor din afara Chinei, rivalul ChatGPT ignorând sau oferind răspunsuri de negare la întrebări despre incidentul din Piața Tiananmen sau dacă Arunachal Pradesh face parte din India. Până la finalizarea investigației despre care OnePlus ne spune că va dura ceva timp, utilizatorii OnePlus 15 și ai oricăror alte dispozitive care vin cu OxygenOS 15 nu vor putea să îl folosească instrumentul AI Writer în aplicația Notes. Sursă

Samsung dezvoltă o interpretare proprie pentru lentile foto cu zoom optic variabil întâlnite deja la telefoane de Sony Xperia, noua soluție tehnică având potențialul să elimine cu totul nevoia pentru camere foto secundare. Următorul model Galaxy Edge ar putea veni echipat cu o cameră principală „universală”, capabilă să ofere zoom ajustabil în intervalul 1x-9x fără tranziții în trepte, la fel ca la un aparat foto profesional. Totul la calitate optică, folosind un modul foto nu mai mare decât o cameră periscope obișnuită. Tehnologia Continuous Camera Zoom promite să elimine atât camera cu zoom optic intermediar (ex. 3X), cât și camera periscope cu zoom optic extins. Concret viitorul tău smartphone va avea nevoie doar de camera ultra wide și camera principală cu zoom optic ajustabil. În funcție de tipul lentilelor folosite și constrângerile de spațiu, nivelul de apropiere a imaginii ar putea atinge valoarea 3x pe telefoane Galaxy Edge, 5x pe telefoane Galaxy non-Ultra și 9-10x pe modelul Ultra, iar asta fără compromisuri majore în ce privește calitatea imaginii. Totuși, informații obținute pe surse arată că Samsung nu este complet încrezător în prima generație a acestui produs, producătorul sud-coreean colaborând mai întâi cu brandul chinez Tecno, care va „testa” noul sortiment de lentile pe propriile modele de telefoane, lansate la scară comercială pentru consumatorii din China. Astfel, Tecno anunță două obiective cu zoom optic pentru telefoane: Dual-Mirror Reflect Telephoto și Freeform Continuum Telephoto. Samsung și Largan (o firmă taiwaneză) vor fabrica aceste module teleobiective. Tecno precizează că modulul Dual-Mirror Reflect Telephoto este gata chiar de anul viitor pentru utilizare în modele telefoane nou lansate, în timp ce modulul Freeform Continuum Telephoto va fi disponibil pentru utilizare comercială un an mai târziu. Modulul Dual-Mirror Reflect Telephoto folosește două oglinzi pentru a focaliza lumina și este, de asemenea, cu 50% mai mic decât obiectivele zoom tradiționale. De asemenea, creează în mod natural efecte bokeh și este similar cu obiectivele disponibile pentru camere DSLR și mirrorless. Spre deosebire de obiectivul cu zoom oferit pe aparate foto convenționale, lentilele dezvoltate de Samsung vor avea formă asimetrică și dispunere pe orizontală, ajustarea nivelului de zoom funcționând nu prin apropierea-depărtarea elementelor conținute în modul unei camere foto extrem de compactă. Potrivit dezvăluirilor apărute în publicația sud-coreeană TheElec, Samsung intenționează să ofere noul modul foto mai întâi partenerilor din industrie, iar dacă experimentul să dovedește a fi unul reușit, probabil că vom vedea tehnologia Continuous Camera Zoom implementată și pe telefoane Galaxy sau iPhone. Sună bine, dar tehnologia vine și cu un dezavantaj major: sistemul de lentile reduce aproximativ la jumătate cantitatea de lumină care ajunge pe senzorul optic. Altfel spus, poți avea telefoane compacte și cu zoom optic de nivel ridicat, însă plătești pentru asta prin reducerea calității imaginii. Până la un punct, poți compensa acest dezavantaj prin selectarea unui senzor de imagine mai performant. Însă chiar și așa, performanțele în condiții de lumină slabă vor avea cu siguranță de suferit. Modulul teleobiectiv Freeform Continuum este oarecum similar cu soluțiile pentru zoom optic continuu oferite deja de Sony și LG. Este un modul de periscop cu zoom continuu care acoperă plaje de la 1x la 9x. Prin urmare, nu mai este nevoie de o cameră teleobiectivă separată, deoarece camera principală preia acest rol folosind senzorul optic mai performant cu care vine echipată. Altfel spus, soluția Freeform Continuum prezintă avantaje incontestabile în ce privește simplificarea aranjamentului de camere foto pentru smartphone și nici nu vine cu penalizarea sus amintită în ce privește captarea luminii în condiții de fotografiere dificilă. Dar cu toate acestea, divizia MX a Samsung nu se grăbește să adopte tehnologia în forma sa actuală, semn că mai sunt anumite limitări rămase de rezolvat. Limitări care probabil nu țin neapărat de calitatea imaginii, ci de faptul că sistemul încă nu poate fi miniaturizat suficient de mult pentru a încăpea în carcasa unui smartphone cu adevărat Slim. Momentan direcția aleasă de Samsung este obținerea unor telefoane cât mai subțiri cu putință, oferind în același timp funcții puternice. Sistemul de zoom continuu pentru camera tele ar putea face modulul foto mai gros, afectând designul subțire al telefonului. De aici și decizia sud-coreenilor de a-l oferi mai întâi altor producători de telefoane. Sursă

Superliga Ilie Dumitrescu, component al Generaţiei de Aur, a recunoscut că actualul sezon al Superligii l-a surprins, atunci când s-a uitat atât în play-off, cât şi în play-out. Ilie Dumitrescu a văzut ce se întâmplă şi a dat verdictul: "E weird, ciudat, nu vi se pare?" După 19 etape din Superliga, Ilie Dumitrescu s-a arătat uimit de top 6, de unde lipsesc FCSB şi CFR Cluj, a evidenţiat surprizele făcute de nou-promovata Metaloglobus. De asemenea, el consideră că Rapid Bucureşti a profitat din plin de absenţa din Europa şi că acţionarul majoritar Dan Şucu va continuat investiţiile în iarnă. Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store. "Campionatul e weird, ciudat, nu vi se pare? Adică nu eşti obişnuit să le vezi pe FCSB, CFR, chiar şi Hermannstadt în poziţia asta, chiar şi Farul, după ce a luat titlul şi avea o prezenţă constantă în play-off. Metaloglobus bate FCSB şi Farul, adică e un campionat extrem de interesant. Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV. În play-off aş vrea să nu fie dezechilibru, că dacă ar lipsi forţele şi ar intra echipe care nu sunt obişnuite cu competiţia asta... play-off-ul e altă competiţie, vorbim de o presiune diferită, de adversari puternici şi de asta zic că mi-aş dori ca FCSB şi CFR să fie în play-off. FCSB cred că nu va lipsi, CFR e departe, dar va trebui să aibă un parcurs extraordinar. De asta spun că e ciudat, că au mai fost sezoane în care FCSB şi alte echipe aveau câteva etape în care erau implicate în play-off şi în competiţiile europene, iar începutul era ezitant, dar pe urmă existau etape cu consistenţă şi erau în zona pentru titlu. Rapid a fost pragmatică, că a reuşit, nefiind implicată în competiţiile europene, să aibă un parcurs extraordinar, a avut tonus bun. A ajuns la cea mai bună apărare şi cel mai bun atac, dar spre final presiunea creşte şi întrebarea e cum va reacţiona Rapid la presiune. Sunt convins că Dan Şucu nu va sta cu mâinile în sân şi în perioada asta va încerca să facă transferuri", a declarat Ilie Dumitrescu. Sursa : gsp.ro

Zeljko Kopic (48 de ani), tehnicianul lui Dinamo, a fost desemnat antrenorul anului la Gala Fanatik Croatul a surprins când a urcat pe scenă pentru a ridica premiul, ținând un scurt discurs în limba română. E pentru prima dată de când a venit în țara noastră, în decembrie 2023, când Kopic vorbește română în public. Zeljko Kopic, discurs în limba română: „Sunt foarte mândru de noi toți” „Mulțumesc Fanatik pentru acest premiu minunat. Sunt onorat să primesc acest premiu pentru al doilea an la rând. A fost un an foarte interesant, provocator, dar de succes. Sunt foarte mândru de noi toți, de întreaga familie Dinamo pentru tot ceea ce am realizat împreună. Este primul meu discurs în limba română în fața unui public. Vă mulțumesc tuturor”, a spus tehnicianul croat al „câinilor”. https://www.facebook.com/watch/?v=1398496508380234&ref=external&mibextid=LoFJqn În primul său sezon la Dinamo, Kopic a salvat clubul de la retrogradare în barajul cu Csikszereda În al doilea i-a dus pe „câini” în play-off În sezonul curent, al treilea, Dinamo e pe locul 3, la 3 puncte de liderul Rapid Gigi Becali despre Kopic: „E singurul antrenor care mă bate” Discursul lui Kopic a fost întrerupt de finanțatorul FCSB, Gigi Becali, aflat în public. „Singurul antrenor care mă bate (n.r. Zeljko Kopic). Anul trecut tot așa, acum la fel. Nu cred că o să am liniște. Am spus că eu voi fi antrenorul anului, am crezut că pleacă prin Arabia Saudită. Nu știam că rămâne la București. Să dea Dumnezeu să plece pe vreo 2-3 milioane de euro, scăpăm de el!”, a glumit Becali. Kopic i-a răspuns: „Am un mare respect pentru domnul Gigi Becali, cât și pentru antrenorii și staff-ul celorlalte echipe, iar acest respect vine și din partea familiei mele, Dinamo. Împărtășim aceleași sentimente și ne dorim să devenim din ce în mai buni în fiecare zi. Cu tot respectul pentru celelalte echipe, sper ca familia mea să aibă motive de sărbătoare la finalul sezonului”. Sursa : gsp.ro

Oleksandra Oliynykova (24 de ani, locul 96 WTA) a devenit a patra cel mai bine clasată jucătoare ucraineană în ierarhia mondială. Ea îi dedică rezultatele bune tatălui, care luptă pentru a-și apăra țara în urma invaziei Rusiei. A început anul pe poziția a 297-a mondială și îl va încheia în Top 100, grație rezultatelor constant valoroase obținute în circuitul ITF și cel Challenger. Ultimele două luni au fost în mod special productive pentru Oleksandra Oliynykova, ea adunând performanțe importante în turneele WTA 125 din America de Sud, pe zgură. O serie de 11 victorii a dus-o spre titlurile de la Tucuman (Argentina) și Colina (Columbia), iar atenția de care s-a bucurat i-a oferit prilejul să-și spună povestea. Tatăl ei, Denys, luptă pe frontul din Ucraina, apărându-și țara. „E foarte greu. El călătorea cu mine la toate turneele, îmi era și manager”, a mărturisit Oleksandra pentru Ole. „Chiar dacă nu mai poate fi alături de mine ca înainte de începutul războiului, continuă să mă ajute mult. Mereu sunt îngrijorată pentru el findcă nu știi ce se poate întâmpla”, a adăugat ea. Oleksandra Oliynykova: „Muncesc ca să fie mândru de fiica lui” „Mi-a dat tot sprijinul necesar în sport și în viață, visul lui era să mă vadă jucând la nivel înalt și pentru mine – să fiu o jucătoare corectă și inteligentă”, a adăugat Născută la Kiev, Oliynykova s-a mutat pe când avea 10 ani la Zagreb, în Croația, după ce tatăl ei îl criticase public în 2011 pe președintele de atunci al Ucrainei, Viktor Yanukovych. Primele participări la turnee au fost sub steagul Croației, dar din 2022 reprezintă țara în care a venit pe lume. Oleksandra a jucat și în România în 2025, sezon pe care l-a început cu turnee ITF de categorie W75 și W50. A urcat încet, iar titlul de la Haga (W75) i-a dat încredere – ajunsese pe 176 WTA. Urcarea spectaculoasă s-a produs însă după US Open, acolo unde s-a oprit în turul 1 al calificărilor. A avansat în semifinale la Montreux și sferturi de finală la Ljubljana, apoi a câștigat titlul la Tolentino, în Italia, toate fiind turnee WTA 125. A mai jucat două în Europa, fără prea mare succes, apoi a plecat spre America de Sud și lucrurile s-au legat imediat. Semifinala de la Florianopolis, în Brazilia, și titlurile de la Tucuman și Colina i-au netezit drumul spre Top 100. În acest moment, se află pe locul 96 WTA, a patra ucraineancă din Top 100, după Elina Svitolina – 14, Marta Kostyuk – 26 și Dayana Yastremska – 27. ea pentru aceeași sursă. „Încerc să ating aceste lucruri, muncesc din greu ca să fie fericit, să fie mândru de fiica lui”. Tatăl meu nu poate vedea meciurile, ultima dată când a putut privi a fost în timpul US Open, dar verifică mereu rezultatele, mă susține și se bucură la fiecare victorie. Iar când pierd, îi spun ce am greșit, iar el îmi dă sfaturi pentru a îmbunătăți. Înțelege jocul foarte bine”, a subliniat Oliynykova. Săgeți către Andreeva și Shnaider: „Au primit premii de la Putin” Ea a îndreptat săgeți spre jucătoarele ruse și bieloruse, care concurează ca neutre, fără steag, de la invadarea Ucrainei în februarie 2022, în timpul conversațiilor avute cu presa în America de Sud. „Neutralitatea lor ar trebui probată. Multe susțin războiul. Pentru unii e suficient că joacă fără steag în dreptul lor, pentru mine nu”, a spus ea pentru Saque y Red. Apoi a îndreptat degetul acuzator spre Mirra Andreeva și Diana Shainder, care au fost recompensate cu distincții în Rusia pentru medalia de argint olimpică de la Paris 2024, în proba de dublu. „Pot juca fără limită. Ele au primit premii de la Putin. Trebuie să vorbim mai mult despre asta. Este o mare problemă fiindcă primesc recunoaștere globală în timp ce susțin guvernul rus”, a susținut Oleksandra Oliynykova. Sursa : gsp.ro

David Miculescu, aripa dreapta a celor de la FCSB, a vorbit despre obiectivele formației sale în 2026. Fotbalistul a analizat și pasa proastă a formației la care evoluează. FCSB este în acest moment pe locul 10 în Superliga, la trei puncte de locul 6, ultimul care asigură prezența în play-off. Jucătorul ofensiv al celor de la FCSB este de părere că dacă echipa sa va reuși să îndeplinească obiectivul intermediar de a intra în play-off, are șanse consistente la titlu. FCSB este în acest moment la 14 puncte de liderul Rapid. „Începtul lui 2025 a fost bun. Am reușit să fim campioni, am mers foarte bine și în Europa League. Pe plan personal a fost bine pentru că am reușit să devin a doua oară campion. Pe final de an nu este la fel de bine. Trebuie să câștigăm câteva meciuri să intrăm în play-off. În Europa League nu avem puncte cum am avut sezonul trecut. Sperăm ca în 2026 să ieșim campioni. Nu am o explicație concretă. Noi în orice an ne dorim să începem cât mai bine, să câștigăm, să ne facem treaba mai ușoară pentru play-off. Din păcate, pe finalul acesta de an nu am reușit să fim acolo sus, dar eu zic că vom reveni. Vom intra în play-off și ne vom bate chiar și la titlu. E normal să strângem premii. Am avut un început de an bun, am fost campioni, am avut un parcurs bun în Europa League. Dacă avem jumătate de an bun și jumătate prost, înseamnă că vom începe bine noul an. Nu prea am discutat mult cu domnul Becali. M-a întrebat doar dacă pot juca în acest meci de Europa. Și eu zic, la fel ca el, că vom lua campionatul. Am încredere în colegi și în echipă. Acum suntem într-o pasă proastă, dar putem ieși. Vine perioada de iarnă. Mergem fiecare acasă la familiile noastre. Vom reveni și cred că vom începe bine. Vrem în play-off, iar dacă intrăm, ne vom bate și la titlu. Vom merge în cantonament și vom pune la punct toate detaliile. La începutul sezonului o parte dintre noi am fost și la echipele naționale, iar în cantonamentul din Olanda nu am prins foarte multă pregătire. Am fost 5,6 zile, iar apoi ne-am întors în țară pentru Supercupă. Niciodată nu ne-am dat la o parte. Meciul din Europa îl tratăm foarte serios. Vrem să luăm trei puncte. O luăm pas cu pas. Nu vreau să numesc perioada asta o criză pentru că nu vreau să punem presiune pe noi. Vom avea meciul din Europa de joi, apoi două meciuri foarte importante în campionat cu Slobozia și Rapid. Dacă terminăm anul cu trei victorii, sau măcar două, cele din campionat, care sunt mai importante acum, suntem bucuroși. Este o rivalitate cu Dinamo, dar ei au mers mai bine în începutul de campionat. Sper că ne vom reveni și la finalul sezonului să fim noi campioni. Mi-ar plăcea să intrăm cu UTA în play-off. Noi ne concentrăm doar pe noi. Eu sper să intrăm noi, să fim sus. Nu cred că suntem o echipă să jucăm în play-out. Dacă ar fi să aleg un singur moment de anul acesta ar fi atunci când am sărbătorit campionatul .Sursa:gsp.ro

Ianis Hagi (27 de ani) a fost integralist pentru Alanyaspor în meciul cu Antalyaspor, scor 0-0, și a fost remarcat în presa din Turcia. „Derby-ul mediteranean”, cum l-au numit turcii, s-a încheiat fără gol înscris. Ianis Hagi a fost cel mai aproape să marcheze, având două ocazii mari în interval de două minute în prima repriză. Ce a scris presa din Turcia despre Ianis Hagi, după Alanyaspor - Antalyaspor „În minutul 36, Hagi, care a driblat în careu în flancul drept pe un atac al lui Alanyaspor, a trimis un șut puternic pe care portarul Abdullah Yiğiter l-a respins cu dificultate în corner. În minutul 38, Hagi a primit mingea în jumătatea adversă, în aripa dreaptă, și a șutat cu efect. Dar mingea a trecut puțin peste bară”, a scris milliyet.com.tr. „Hagi, după ce a primit mingea în careu, a șutat spre poartă, dar balonul a fost respins în corner de portarul Abdullah Yiğiter în ultimul moment, în minutul 36. În minutul 38, un alt șut al lui Hagi a trecut la limită peste poartă”, a scris hurriyet.com.tr despre Ianis Hagi. Echipa internaționalului român a urcat pe locul 10 în Super Lig, cu 17 puncte. Alanyaspor a ajuns la 6 meciuri consecutive fără victorie în campionat și e la doar 4 puncte deasupra locurilor retrogradabile. Ianis Hagi nu a mai marcat de o lună și a rămas cu două reușite în Super Lig. Mijlocașul are și un assist. Sursa : gsp.ro

Chiar dacă a început mai degrabă la apusul genului point and click adventure (2002), seria Syberia (primele două titluri, mai exact) face parte din ceea ce am putea numi elita acestui gen. Originalitatea subiectelor abordate, prezentarea grafică și narativă de excepție realizată de regretatul Benoit Sokal și, poate cel mai important, sentimentele pe care aceste două jocuri le stârneau stau, în continuare, drept mărturie pentru afirmația cu care am început acest articol. Totuși, s-a scurs aproape un sfert de secol de la apariția primului Syberia, iar cei de la Microids s-au gândit că n-ar fi rău ca jucătorii care poate n-au prins acele vremuri să afle de unde a plecat călătoria lui Kate Walker. Astfel și-a făcut apariția Syberia Remastered, o versiune complet refăcută a primului titlu din serie, a cărei realizare, trebuie sa recunosc, părea o sarcină aproape imposibilă. Și asta pentru că Benoit Sokal, mintea creativă responsabilă pentru povestea și aspectul jocului, nu mai este printre noi. Iar cum titlul original era unul bidimensional, realizat după obiceiurile genului adventure caracteristice începutului de mileniu, o simplă restaurare a acelor asset-uri nu era doar imposibiăa, din cauza absenței lui Sokal, dar și complet lipsită de respect la adresa acestuia (dacă se recurgea la metode automate gen AI). Cum să remasterizezi bine Așadar, Virtuallyz Gaming și Microids Studio Paris, studiourile alese pentru a readuce în actualitate primul Syberia, au optat pentru a reface complet, într-o prezentare 3D modernă, toate locurile pe care eroina Kate Walker le vizita în 2002. În mare, s-a abandonat conceptul de a trece de la „ecran” la „ecran”, precum în jocurile 2D, mai multe astfel de scene din original fiind incluse în același “peisaj” 3D, în acest remaster. Mai mult, pentru a evidenția elementele de decor care contribuie la progres, acum camera o urmărește automat pe eroină, ușurându-i misiunea. Iar aceste decoruri sunt refăcute cum nu se poate mai bine, păstrând acel spirit al originalului, aflat undeva la granița dintre inovator și foarte clasic, întocmai precum creațiile mecanice ale lui Hans Voralberg (parcurgeți jocul dacă numele nu vă este familiar). Și, pentru a păstra și controlul jocului cât mai aproape de original, Kate poate fi controlată prin clasicul sistemul point and click, doar cu ajutorul mouse-ului: un clic într-un punct anume îi transmite protagonistei să se deplaseze in acel loc, în timp ce un dublu clic o face să fugă până la acea destinație. Unele porțiuni ale acestor spații 3D nu pot fi navigate, rămâne să aflați singuri pe unde o puteți plimba pe Kate și pe unde nu. Producătorii nu s-au mulțumit însă doar cu refacerea componentei vizuale a jocului, schimbând, într-o anumită măsură, și modul în care sunt „tratate” anumite puzzle-uri. Deși aproape 100% identice cu cele din original, aceste enigme logice devin mult mai simplu de rezolvat atunci când jocul te împinge de la spate în direcția corectă. Spre exemplu, în anumite situații, nu îți este permisă decât utilizarea item-ului corect din inventar, combinat cu un element de decor, pentru a progresa, fiind eliminată astfel experimentarea. De asemenea, a fost introdus și un sistem de obiective care ține evidența progresului prin joc (accesibil prin intermediul jurnalului lui Kate); acolo ți se spune mai mereu ce ar trebui să faci pentru a progresa (din fericire, acest sistem poate fi dezactivat). Cum să remasterizezi prost Din păcate, această experiență remasterizată (sau, mai degrabă, refăcută de la zero) scârțâie la anumite capitole, fiind plină de bug-uri. Spre exemplu, nu o dată m-am trezit că protagonista a rămas blocată după o conversație telefonică (Kate are propriul telefon mobil, care servește inclusiv la rezolvarea anumitor puzzle-uri). Pur și simplu nu mai răspunde la nicio comandă, singura soluție fiind închiderea forțată a jocului și încărcarea celui mai recent checkpoint. La fel mi s-a întâmplat și într-un anumit puzzle, în cea de-a doua parte a jocului, când accesarea unui prim plan asupra unui panou de comanda și utilizarea telefonului lui Kate m-au lăsat fără posibilitate de a ieși din acel „prim plan” și de a continua jocul. Acest bug a reapărut de fiecare data când am reluat salvarea, soluția fiind introducerea „din burtă” (sau din amintirile primului joc) a codului necesar, fără rezolvarea propriu-zisă a puzzle-ului. Pe lângă aceste neajunsuri, care ar putea fi corectate printr-un simplu patch, nu toate elementele vizuale din acest remaster se ridică la nivelul reproducerii 3D a peisajelor si decorurilor imaginate inițial de Benoit Sokal. Câteodată, iluminarea nu se potrivește cu unghiurile alese de producători pentru a prezenta o anumită discuție, atât Kate, cât și interlocutorul său fiind în umbră, spre exemplu. Alte ori, sistemul de iluminare îi scoate în evidență ochii protagonistei de parcă ea însăși ar fi un automaton fără prea multa viață. Când vine vorba despre setări grafice, jocul se limitează la doua preset-uri – Quality și Performance –, precum pe console (deși am testat versiunea pentru PC). De asemenea, modurile în care sunt gestionate anumite efecte vizuale sunt complet aiurea, nefiind raportate la camera care redă acțiunea, ci la plasamentul modelului lui Kate în decor. Astfel, apar linii vizibile la câțiva metri în fața personajului care delimitează suprafețele pe care se aplică filtraj anisotropic de restul peisajului. Iar acestea se mișcă odată cu eroina, efectul nefiind aplicat pe întreaga scenă, așa cum ar fi normal. Și reflexiile par a fi tipul screen space reflections, fara niciun fel de Ray Tracing, date complet peste cap de unghiurile cinematice din care este prezentata povestea. Iar un ochi experimentat va detecta anomaliile de acest gen de la prima scenă a jocului și până la ultima. Măcar n-am întâmpinat probleme de performanță, Syberia Remastered rulând mereu, în rezoluție 4K și cu presetul grafic Quality, la un framerate de peste 100 fps (9800X3D, 64GB RAM, GeForce RTX 5080). Inexpicabilă, având în vedere determinarea producătorilor de a reface fiecare element al jocului original, este păstrarea secvențelor cinematice originale, care arată foarte… învechite în comparație cu prezentarea modernă 3D a acestui remaster. Mai mult, și acestea sunt inconsistente: unele sunt redate cu aspect ratio-ul inițial de 4:3, altele fiind afișate în format complet 16:9. Oricum ar fi, ies în evidență într-un mod extrem de evident și neplăcut. Concluzie Probabil că, pur și simplu, producătorii nu au avut suficient timp pentru a finaliza acest proiect așa cum se cuvine, iar o amânare a lansării cu 2-3 luni ar fi putut corecta toate aceste probleme. In forma sa actuală, Syberia Remastered seamănă mai mult cu un produs beta, fiind de greu de recomandat pentru majoritatea publicului. Bineînțeles, fanii înrăți ai seriei, printre care mă număr, vor trece cu plăcere din nou, în ciuda acestor probleme, prin cele aproximativ 10 ore de aventuri inițiale ale lui Kate Walker, ale automaton-ului Oscar, la bordul legendarului tren mecanic, întors cu cheia. În ciuda unor prețuri accesibile (30€ pe Steam, 139,90 lei pe PS5), îmi vine însă greu să cred că acest remaster va putea atrage o noua generație de fani, mai ales în starea precară în care a fost lansat. Sursa : Go4Games.Ro

Publisher-ul SEGA, alături de studioul Sports Interactive, au anunțat un nou parteneriat cu FIFA pentru seria de jocuri Football Manager. Înțelegerea, valabilă pe mai mulți ani, aduce licențe oficiale pentru cele mai importante competiții FIFA în seria Football Manager, inclusiv FIFA World Cup 26, care va avea loc în Canada, Mexic și Statele Unite ale Americii. Includerea competițiilor FIFA cu denumiri și branding oficial va începe odată cu Football Manager 26, cu FIFA World Cup, FIFA Women’s World Cup și FIFA Club World Cup, urmând ca și alte turnee să fie adăugate ulterior. Acest lucru va coincide cu viitoarea introducere a unui modul îmbunătățit de International Management, care va fi disponibil anul viitor, prin intermediul unui update de conținut pentru Football Manager 26, Football Manager 26 Console și Football Manager 26 Touch, înainte de FIFA World Cup 26. Vor fi incluse toate cele 48 de naționale calificate la Cupa Mondială din 2026 Deși detaliile complete despre noile funcționalități vor fi anunțate ulterior, grație acestui acord, echipamentele oficiale ale celor 48 de echipe calificate la FIFA World Cup 26 vor fi incluse în Football Manager 26, odată ce vor fi disponibile, alături de grafica de transmisiune și branding-ul turneului. Football Manager 26 a fost creat, pentru prima dată, cu motorul grafic Unity Engine. Jocul își propune să reîmprospăteze întreaga experiență managerială și să stabilească un nou standard în istoria emblematică a colaborării dintre Sports Interactive și SEGA. Football Manager 26 va fi lansat la nivel global pe 4 noiembrie 2025, în versiuni pentru PlayStation 5, Xbox Series X|S, Xbox One, PC (prin Steam, Epic Games Store și Microsoft Store), iOS și Android. Ediția pentru Nintendo Switch va fi disponibilă pe 4 decembrie 2025. Sursa: VG Chartz

În ultima vreme, trendul pare că s-a îndreptat oarecum exagerat către dificultatea exagerată, precum în genul Souls-like, în numele ideii că un gamer trebuie să depășească acest obstacol și să devină “bun”. Riști însă să nu mai simți plăcerea oferită de un joc: adică vin acasă să mă joc pentru a mă relaxa, după o zi de muncă, nu pentru a-mi face nervi. Iar această tendință parcă se extinde spre toate jocurile posibile, din toate genurile, care devin din ce în ce mai grele și mai frustrante. Spre exemplu, ai jocuri care îți testează reflexele sau care îți testează răbdarea. Acum, pe Switch 2, a apărut Drag X Drive, care nu-ți testează nimic altceva decât nervii și logistica mobilierului din sufragerie. Îl lansezi cu speranța că vei primi o experiență intensă, realistă, poate chiar o fereastră spre viața atleților paralimpici, dar te trezești că bătălia nu se dă pe ecran, ci în jurul tău: pe ce naiba joci asta ca să nu-ți distrugi casa sau genunchii? Bine, eu am încercat pe noua canapea, dar mi-am dat seama că las urme destul de pronunțate, deși este o canapea pet friendly, mai scumpă decât patru console Nintendo. Freacă joy-con-ul pe post de mouse Jocul cere să-ți freci controller-ele pe o suprafață plană, mimând mișcările de propulsare ale unui scaun rulant. În teorie, sună „imersiv”. În practică, este doar un coșmar ergonomic. Am încercat pe pantalonii mei, dar n-am avut suficient „teren” pe picioare. Am încercat pe masa de cafea, dar plasticul care scârțâia pe lemn suna ca unghia pe tablă, cu ecouri traumatice. Soluția finală: mouse pad-ul XL de pe birou. Dar asta a însemnat să abandonez canapeaua și confortul living-ului, să-mi mut tot „setup-ul” în birou, transformând jocul într-un ritual ridicol de mutat cabluri, scaune și nervi. Dar nici asta nu mi-a convenit, așa că m-am mutat în living și am jucat pe covor. Un souls-like al mișcării Și aici e problema centrală: Drag X Drive nu inventează aceste obstacole, dar le ridică la rang de artă printr-un control absurd de pretențios. Jocurile bune îți creează iluzia de efort, de intensitate. Ăsta îți dă doar efort real și zero iluzie. Nu mă simt sportiv, nu mă simt competitiv, mă simt doar ca un tip care zgârie mobila de dragul unei experiențe care ar trebui să fie distractiv. Mai mult, ceea ce șochează e ironia colosală: vorbim despre un joc cu sportivi în scaun rulant, iar partea de accesibilitate lipsește cu desăvârșire. Nicio opțiune de a schimba schema de control, nicio alternativă pentru cei care nu pot sau nu vor să-și transforme sufrageria într-o pistă improvizată. Cum poți să vinzi un titlu care are în centrul său ideea de incluziune, dar care îți pune bariere chiar înainte să începi? În 2025, asta e inacceptabil. Mai ales într-o industrie unde până și jocurile indie cu bugete liliputane înțeleg că setările de accesibilitate nu sunt un moft, ci o necesitate. Și, apropo, dacă vorbim de incluziune, pune oameni, nu roboți în scaun rulant. Adică nu vrei să jignești pe nimeni, dar jignești știința. Credeți că Frankenstein ar fi avut succes dacă monstrul umbla în scaun rulant? Sau R2D2, 3CPO, să-i fi văzut conducându-se unul pe celălalt în scaune. Nici grafica nu excelează Grafic vorbind, nu avem de ce să ne entuziasmăm. Modelele arată decent, culorile sunt vibrante, dar nimic nu sare în ochi. Este genul de joc care, dacă ar fi avut un control smart și accesibil, ar fi trecut drept o experiență onestă, poate chiar educativă. Dar acum? Arată ca un demo ambițios la un târg de tehnologie, genul de proiect care vrea să impresioneze prin „concept”, dar care nu are nicio viață reală în sufrageria omului obișnuit. Monotonia lovește economia Pe partea de gameplay, monotonia lovește repede. Da, mișcările sunt „realiste”, dar realismul ăsta nu se traduce prin distracție. După câteva minute, oboseala devine mai prezentă decât adrenalina. Ai senzația că jocul nu vrea să te țină prins, ci să te epuizeze fizic până renunți. Și atunci apare întrebarea firească: pentru cine e făcut Drag X Drive? Pentru atleți profesioniști? Pentru gameri hardcore care vor să transpire și să-și roadă blaturile de masă? Pentru colecționari de experiențe bizare? Cert este că nu pentru publicul larg. Și asta e păcat. Pentru că ideea din spate avea potențial. Să aduci în prim-plan sportivi în scaun rulant, de fapt roboți, e un act de vizibilitate important și necesar. Dar când execuția sabotează complet mesajul, rămâi cu gustul amar al unei oportunități ratate. În loc să simți admirație și respect pentru performanța acestor sportivi, ajungi să simți frustrare față de un design prost gândit. Mi se pare că jignește chiar și sportivii paralimpici. Am tot sperat că măcar o actualizare, un patch, va aduce un mod alternativ de control. Dar nimic. Dezvoltatorii par blocați în ideea că „așa e autentic”. Doar că autenticitatea nu înseamnă să-ți chinui utilizatorul. Autenticitatea trebuie să fie filtrată prin gameplay plăcut, nu prin tortură domestică. Stai jos, 4 În concluzie, Drag X Drive e genul de joc care ar fi trebuit să fie un pas înainte pentru gaming-ul incluziv, dar a ajuns o glumă amară. Nu-l recomand decât celor care au fie o masă perfect netedă și nervi de oțel, fie un fetiș pentru experimente nefuncționale. Restul? Mai bine vă păstrați blaturile intacte și timpul pentru un joc care știe să vă respecte. Sub toată frustrarea, există o idee care, într-un univers paralel, ar fi putut fi transformată într-un titlu memorabil. Din păcate, aici și acum, Drag X Drive e doar un exercițiu de răbdare și lemn zgâriat. Sursa : Go4Games.Ro

Football Manager 26 este, în același timp și paradoxal, cea mai matură transformare tehnică a seriei, dar și cel mai cert semn că maturitatea asta are un preț pe care mulți dintre noi nu-l plătim cu ușurință. Și asta pentru că, dincolo de motorul grafic nou, dincolo de animațiile care-ți arată jucătorii cum respiră și cum greșesc, rămâne un joc care te mănâncă pe dinăuntru și-ți cere timpul în rate, iar rata e mare și dobânda e furie. Curajul de a trece pe Unity Sports Interactive a avut curajul să anuleze ediția de anul trecut și să mute totul pe Unity, cu toate riscurile și toate speranțele din lume, iar rezultatul vizual și practic este cel puțin palpabil: meciurile arată mai mult a fotbal decât orice am văzut în FM în ultimii ani, iar asta nu e doar fard, nu e doar o mișcare cosmetică, ci o schimbare structurată, pentru că îți permite să judeci fotbalul cu ochii, nu exclusiv cu tabele și cifre. Și când vezi, pe lângă statistici, cum un fundaș lateral se mișcă pe bandă, cum un mijlocaș de creație calcă mingea și scoate un dribling care-ți spune mai mult decât doi parametri (+3 dribbling, +1 creativitate), înțelegi imediat că asta schimbă modul în care iei decizii. Cu alte cuvinte, hotărârile manageriale pot fi mai nuanțate și mai bazate pe observație vizuală, ceea ce reprezintă un câștig uriaș pentru experiența de joc, pentru legătura aceea emoțională pe care ți-o construiești cu jucătorii tăi și pentru faptul banal, dar esențial, că, pentru prima oară de multă vreme, Football Manager îți oferă momente care te fac să tresari nu pentru un număr, ci pentru o fază, pentru o execuție. Interfața suferă mult Doar că tot ce este proaspăt pe teren rămâne, în același timp, pus în umbră de o interfață care pare să fie făcut oarecum împotriva celor descrise mai sus: „Dăm totul jucătorului! Să aibă toate datele!”. Ceea ce în practică s-a tradus printr-o supraîncărcare informativă, care-ți dă senzația că cineva ți-a spart casa pe timp de noapte și a rescris etichetele la fiecare cutie, iar dacă la început zici „bine, învăț din nou jocul”, după a treia sesiune în care cauți acea rubrică pe care o foloseai din reflex în vechile FM, încerci să nu înjuri, dar nu-ți iese. Bookmark-urile și portalul nou sunt idei bune pe hârtie, dar, în implementare, ele împart aceeași greutate cu atâtea alte elemente și iconițe minuscule, încât devin mai mult o amintire că a existat odată o ergonomie simplă și eficientă, iar senzația pe care o ai atunci când navighezi prin meniuri e aceea a unui arhitect care a proiectat un palat gotic cu scări inutile. Da, poate părea spectaculos, dar prost pentru viața de zi cu zi. Dacă Sports Interactive a vrut să-și arate cât de adâncă e simularea, a reușit. Dacă a vrut să-ți facă viața mai ușoară, a dat-o în bară: e multă informație bună, dar împrăștiată și uneori greu accesibilă, iar asta îți taie din plăcerea de a juca pentru că necesită un efort continuu, aproape birocratic, de localizare a lucrurilor pe care cândva le știai din reflex. Aș fi vrut să curgă mai repede meciurile Mai gravă sau la fel de gravă, depinde cum îți numeri nervii, este problema ritmului: FM 26 are o inerție temporală care-l face să curgă încet, ca un melc sub plumb, și nu doar pentru că ești tu cel care vrea să cerceteze piața transferurilor sau să scormonească în baza de date pentru un fenomen brazilian de 16-17 ani, ci pentru că jocul, în sine, găsește mereu ceva de făcut, notificări, evenimente conexe, rapoarte pe care-ți sugă energia. Delegi sarcini, tai din salarii, dezactivezi, dar mereu mai apare ceva, o chestie minoră care-ți rupe fluxul, astfel încât în 10 ore te trezești că ai jucat 8 meciuri și ai fost managerul unui organism birocratic, nu antrenorul care simte ritmul sezonului și poate lua decizii în salturi mari. Iar asta, filozofic vorbind, erodează sentimentul de progres și de construcție în timp. În loc să-ți ofere acel „pe sezonul ăsta fac asta și pe al doilea reconstruiesc”, joci în modul micro-management perpetuu și ajungi să simți că viața reală se termină pe instrucțiunile de pe ecran. Punctează excelent la tactică În mijlocul tuturor acestor aspecte și nemulțumiri, FM 26 rămâne profund satisfăcător în locurile în care contează: tactica a fost regândită astfel încât diferențele dintre modul posesie și modul fără posesie sunt clare și relevante, permițându-ți să creezi scheme care nu sunt doar niște setări sterile pe un meniu, ci strategii vii pe care le testezi pe terenul mai realist permis de noul motor grafic. Piața transferurilor a primit ajustări utile, Transfer Room-ul funcționează ca un fel de piață second-hand pentru fotbaliști unde poți găsi acel jucător subestimat care îți salvează sezonul, iar baza de date, sufletul nevăzut al seriei, rămâne colosală, detaliată, cu o capacitate imensă de a-ți crea povești pe termen lung, despre copii din academie, pariuri de viitor și rivalități care te leagă de universul ăsta digital pe care îl urăști și-l iubești în același timp. Și dacă e ceva ce nu poți reproșa lui FM 26, este faptul că încă funcționează ca un generator de povești: ai momente când te ridici din scaun pentru un gol din afara careului sau când detești un jucător care încearcă să simuleze accidentarea chiar în fața ta, chestii mici care construiesc emoție reală, aceeași emoție care te face să-ți dorești să continui chiar și când UI-ul și ritmul te trag înapoi. Un plus tehnic și grafic Pe scurt, și ca să nu ne pierdem în metafore până la infinit: Football Manager 26 reprezintă, din punct de vedere tehnic, un salt: meciurile sunt mai bune, momentele spectaculoase sunt mai multe, tactica este mai flexibilă și baza de date rămâne excelentă. Din păcate, experiența din afara terenului este sufocată de o interfață încărcată și de o gestionare a timpului care te stoarce, iar rezultatul apare drept o relație de dragoste-ură pe care o recunoști imediat dacă ai crescut alături de această serie. Dacă vrei simplitate și viteză, vei fi frustrat, dacă vrei profunzime, culoare și momente care să te facă să crezi cu adevărat că trăiești fotbalul, atunci FM 26 îți oferă asta, cu condiția să accepți o cheltuială mare de timp și nervi. Aș vrea să vorbesc și despre bug-uri, sunt în continuarea foarte multe, chiar și după lansarea oficială și ieșirea din faza beta. Sper să scăpăm de crash-uri, de jucători care nu se mai întorc din vacanță, cum e cazul la mine cu Tavi Popescu. E deja luna septembrie (în joc), iar el e încă în vacanță (și-o fi pierdut pașaportul, la cât pare că-l duce capul)! Merită sau nu? Verdictul nostru este că Football Manager 26 merită jucat, pentru că reprezintă un pas coerent spre a face meciurile să arate și să se simtă ca fotbalul adevărat, dar merită și blamat, pentru că a complicat inutil navigarea și a exagerat cu trecerea timpului, transformând o parte din plăcerea pură a seriei într-un exercițiu de răbdare. Astfel nota pe care i-aș acorda-o, cu inima ruptă și cu tot respectul pentru munca din spate, ar fi un 7,5 din 10 (8 cu indulgență “în catalog”). Și asta pentru că încă îmi face inima să bată mai tare în momentele esențiale, dar mă lasă să aștept mult pe restul traseului. E ca un tren nou, într-o gară din România. Sursa : Go4Games.Ro

23

Gran Turismo 7 se extinde cu update-ul Spec III si DLC-ul Power Pack. Ce conținut nou va primi jocul. Polyphony Digital a publicat informații suplimentare despre noul update major Spec III v1.65 pentru Gran Turismo 7, ce urmează sa fie disponibil începând de mâine. Acesta va include o selecție de nu mai puțin de 8 mașini noi, ce vor putea fi achiziționate prin intermediul secțiunii Brand Central din joc (cu excepțiile menționate mai jos): Ferrari 296 GT3 ’23 Ferrari 296 GTB ’22 FIAT Panda 30 CL ’85 Gran Turismo F3500-B Mine’s BNR34 GT-R N1 Mitsubishi FTO GP Version R ’97 (va putea fi achiziționat din secțiunea Used Cars) Polestar 5 Performance ’26 Renault Espace F1 ’95 (va putea fi achiziționat din secțiunea Legend Cars) De asemenea, noul update va adăuga și două noi circuite în Gran Turismo 7: Circuit Gilles-Villeneuve Yas Marina Circuit Update-ul Spec III mai include și posibilitatea de a instala pneuri Dunlop, adăugarea “Power Pack” Pavilion în World Map (despre acesta, un pic mai târziu), creșterea nivelului de car collector de la 50 la 70, adăugarea unor event-uri noi în secțiunea World Circuits, a Weekly Challenges ce vor include și event-uri de tip Mission Challenge și Time Trial, a unei noi unelte de Data Logging, dar și noi meniuri pentru campania principală din GT7 (meniurile 48, 49, 50, 51 si 52), precum și decoruri noi pentru secțiunea Scapes. Power Pack, DLC plătit pentru Gran Turismo 7 Odată cu apariția noului update gratuit Spec III, Grand Turismo 7 va primi și un pachet DLC premium, numit Power Pack. Acest Power Pack va include nu mai puțin de 50 de curse noi, încadrate în 20 de categorii tematice, inspirate din diferitele discipline ale sporturilor cu motor. Nu vor lipsi nici cursele de anduranță de 24 de ore și nici weekend-urile de curse complete, ce vor include antrenamente, calificări, precum și întrecerea principală, pentru o simulare cât mai reală a experienței de cursă. Comportamentul adversarilor pe care jucătorii îi vor înfrunta în cursele din Power Pack va fi bazat pe AI-ul avansat GT Sophy 3.0. De asemenea, cei care aleg să achiziționeze acest DLC vor primi și o recompensă de 5 milioane de credite in-game. DLC-ul Power Pack pentru Gran Turismo 7 va fi disponibil, începând cu 4 decembrie 2025, doar pentru ediția de PlayStation 5 a jocului. Power Pack va putea fi achiziționat prin intermediul PlayStation Store, la un preț echivalent cu 29,99€. Sursa: PlayStation Blog.

7:28

23

Nu .. @Constantin ???

N-am. Am n am mancat pepene cu branza ?

554

2

VideoCard

doi cartofi