Dexter. @ GOV.RO

18734

18730

Pentru a prezice cine ar câștiga între Croația și Italia la EURO 2024, cred că trebuie să analizez câțiva factori importanți: forma actuală a echipelor, talentul jucătorilor, istoricul confruntărilor directe și contextul competițional. Forma Actuală a Echipelor Croația: Jucători Cheie: Luka Modrić, Ivan Perišić, Marcelo Brozović. Performanțe Recente: Croația a avut performanțe impresionante în ultimii ani, ajungând în finala Cupei Mondiale din 2018 și în optimile de finală ale EURO 2020. Forma: Croația a continuat să fie competitivă în meciurile de calificare pentru EURO 2024, demonstrând o echipă bine organizată și experimentată. Italia: Jucători Cheie: Ciro Immobile, Nicolò Barella, Gianluigi Donnarumma. Performanțe Recente: Italia a câștigat EURO 2020, arătând o echipă puternică și bine antrenată sub conducerea lui Roberto Mancini. Forma: Italia a continuat să fie o forță de temut în Europa, cu performanțe solide în Liga Națiunilor și în meciurile de calificare pentru EURO 2024. Talentul Individual al Jucătorilor Croația: Are jucători cu o vastă experiență internațională, mulți dintre ei evoluând în ligi de top din Europa. Italia: Dispune de o combinație de jucători experimentați și tinere talente emergente, având un echilibru între apărare și atac. Istoricul Confruntărilor Directe Confruntări Anterioare: Italia și Croația s-au întâlnit de mai multe ori în competiții majore. În general, meciurile dintre aceste două echipe au fost echilibrate, cu rezultate strânse. Contextul Competițional Tactici și Strategie: Italia este cunoscută pentru disciplina sa defensivă și pentru capacitatea de a profita de oportunități de contraatac. Croația, pe de altă parte, are un joc de posesie bine pus la punct și o capacitate de a controla mijlocul terenului. Presiunea și Moralul Echipei Ambele echipe vor simți presiunea unui turneu major, dar Italia ar putea avea un ușor avantaj psihologic după victoria de la EURO 2020. Argumente pentru o Victorie a Italiei: Apărare Solidă: Italia are o apărare foarte bine organizată, care a demonstrat capacitatea de a rezista în fața unor atacuri puternice. Experiență Recente: Câștigarea EURO 2020 le oferă un plus de încredere și experiență în meciurile de eliminare. Tactici Versatile: Italia poate să se adapteze la diferite stiluri de joc și să exploateze punctele slabe ale adversarilor. Argumente pentru o Victorie a Croației: Mijlocul Terenului Puternic: Cu jucători precum Modrić și Brozović, Croația are capacitatea de a controla jocul și de a dicta ritmul meciului. Experiență în Turnee Majore: Performanțele lor recente în turneele majore le oferă un plus de experiență și încredere. Abilitatea de a Surprinde: Croația a demonstrat că poate să surprindă echipele mari prin organizare tactică și talent individual. Concluzie: Pronosticul pentru un meci între Croația și Italia la EURO 2024 este dificil de făcut, dat fiind echilibrul dintre cele două echipe. Totuși, având în vedere forma recentă, experiența și avantajele tactice, Italia ar putea avea un ușor avantaj, într-un astfel de meci. Dar fotbalul este imprevizibil și orice se poate întâmpla în 90 de minute.

18723

18717

18706

18704

18701

18697

18693

Cătălin, 25 de ani, Craiova, București, Olt, Funcționar Public al Guvernului României (p.s) Nu astept sa castig, ci doar sa particip si eu alaturi de ceilalti

Mulțumesc de invitație, Măduțo! Din punctul meu de vedere, au fost spuse cele necesare.

Felicitări, bine detaliat și structurat.

18683

18682

18672

18661

18652

18638

Pe 5 iulie 1996 se năştea primul mamifer clonat din lume, oaia Dolly, în mass-media din întreaga lume devenind o adevărată vedetă, prezentată ca o „inestimabilă” senzaţie ştiinţifică. În anul 2003, când avea doar 6 ani, echipa de cercetători de la Institutul Roslin din Edinburgh, Scoţia, a fost nevoită să o eutanasieze pe Dolly, aceasta suferind de o boală gravă a plămânilor şi de artrită. Aceiaşi oameni de ştiinţă din echipa care a clonat-o prima dată pe Dolly au realizat, ulterior, un nou experiment genetic, creând 4 oi Dolly – copii genetice perfecte ale clonei originale. La 22 de ani de la clonarea primului mamifer din celulele unui animal adult, șțiința se poate mandri și cu alte specii de animale clonate cum ar fi: porci, capre, caini, pisici și șoareci. Oaia Dolly s-a născut pe 5 iulie 1996, în Scoția. A fost prezentată public abia anul următor în luna februarie, moment în care a lansat o undă de șoc, dar și o adevărată isterie. Oponenții ideii i-au acuzat pe cercetători de știință că: „se joacă de-a Dumnezeu”. Pe de altă parte, au fost persoane care au văzut partea benefică a acestei cercetări, considerând descoperirea o posibilitate de repopulare cu animale a zonelor unde acestea se află pe care de dispariție. Dolly a fost realizată prin transfer nuclear și a avut 3 mame: de la una au fost luate ovulele, de la a doua ADN-ul, cea de-a treia a fost folosită ca mamă surogat. Numele i-a fost dat de la cântăreața country Dolly Parton, din motive mai puțin științifice. S-a născut după 276 de tentative de clonare (recoltându-se ovule de la circa 40 de oi donatoare) care au produs un mare număr de animale anormale. Dintre cele 40 de ovule s-au obţinut doar 29 de embrioni, care au început să se dezvolte în uter în numai 10 cazuri. Doar Dolly a ajuns să se nască, restul embrionilor murind în diferite stadii de evoluţie. Oaia Dolly a devenit realitate prin transplantarea nucleului unei celule prelevate din ugerul unei oi adulte (şase ani) din rasa Finn Dorsett în ovulul denuclearizat al unei mame-gazdă din rasa de oi scoţiene cu faţa neagră. S-a stimulat, apoi, artificial diviziunea celulară, iar uterul respectivei oi cu faţa neagră a fost purtătorul viitoarei clone. Această operaţiune a fost făcută utilizând ace microscopice, de către o echipă de geneticieni condusă de profesorul Ian Wilmut. Imediat după ce a văzut lumina zilei, oaia, botezată la început „6LL3”, a fost monitorizată 24 de ore din 24. Când a atins vârsta maturităţii, Dolly era copia fidelă a oii Finn Dorsett din ugerul căreia fusese prelevată celula. Dolly arăta ca orice oaie normală, s-a dezvoltat normal şi a devenit chiar mamă, dând naştere în 1998 unui miel, Bonnie, apoi altor trei. Viața sa relativ scurtă a adus în discuţie problemele îmbătrânirii premature înregistrate în cazuri de animale clonate. Îmbătrânirea prematură a oii Dolly a fost observată pentru prima dată în mai 1999, într-un studiu în care se afirma că vârsta cromozomilor săi nu este de trei ani, ci de nouă, adică la vârsta sa efectiva se adăugau anii oii de la care fusese prelevată celulă folosită la clonare. În ianuarie 2002, prof. Ian Wilmut a recunoscut că Dolly suferea de artrită la o vârstă tânără, ceea ce putea să însemne că avea probleme. La vremea respectivă, grupurile de protecţie a animalelor au denunţat obiectivele considerate mercantile ale laboratoarelor de cercetare, afirmând că nu se poate acţiona asupra unei componente a sistemului animal aşteptând ca restul să funcţioneze perfect. Decizia de a-i curma existenţa, la vârsta de şapte ani, a fost luată după un examen veterinar care a arătat că ea suferea de o maladie pulmonară progresivă. Oaia Dolly poate fi văzută, împăiatăla Muzeul Național al Scoției. Dar clonările oilor nu s-au încheiat. Cercetătorii au clonat pe la jumătatea anului 2016 înca 4 oi Dolly. Cercetările ulterioare au arătat că toate animalele clonate în lume prezintă malformaţii genetice şi fizice. În 2005, cercetătorul britanic Ian Wilmut, cel care a creat-o în 1996 prin clonare pe Dolly, a primit la Frankfurt, în vestul Germaniei, Premiul „Paul Ehrlich Ludwig Darmstaedter”. sursă ; Click pentru redirecționare

Lacul Hillier, a cărui apă are culoarea roz, se află în Arhipelagul Recherche, fiind considerat o adevărată minune naturală a Australiei. Până în prezent, oamenii de ştiinţă nu au putut găsi o explicaţie pentru culoarea apei. În 1950, o echipă de specialişti a studiat apele roz şi sarate ale lacului. Experţii se aşteptau să găsească alge de tipul Dunaliella Salina care, în apa sărată, produc un pigment roşu. În lacul Hillier nu există însă această algă. Prima menţionare a lacului Hillier datează din anul 1802, când Matthew Flinders, un navigator si hidrograf britanic, a acostat aici in drum spre Sydney. La începutul secolului XX, s-a început extragerea sării din apele lacului. Exploatarea lacului a încetat după numai sase ani. Sursă: Click

18594

Sursă: Click Megalosaurus a fost primul dinozaur descoperit de oameni. Aceasta era o specie carnivoră de dimensiuni mari care a trăit acum 181 de milioane de ani în perioada Jurasic. Descoperirea: O parte din scheletul său a fost descoperită în 1677 de Robert Piot în insula Britanică. Având în vedere că atunci istoria biologiei nu era avansată, el nu și-a dat seama de valoarea oaselor obținute. Originea lor a rămas un mister pentru întreaga lume timp de aproape două secole, nefiind însă o problemă de dezbatere la acea vreme. În cele din urmă, în anul 1824, William Buckland a descoperit încă o parte din scheletul unui Megalosaurus, dându-i acest nume și intuind faptul că face parte dintr-un regn animal despre care oamenii nu știau nimic până atunci. Modul de viață: Megalosaurus era un dinozaur din ordinul Theropozilor care cântărea o tonă, avea o înălțime de 3 metri, și o lungime de 9 metri. Acesta era un dinozaur care vâna singur ca majoritatea carnivorilor, având instinctele dezvoltate. El ataca în special dinozauri erbivori de dimensiuni apropiate sau puțin mai mari decât ale lui când îi vedea singuri (în afara turmei). Puii erau abandonați la scurt timp după ecloziune, și se adaptau condițiilor aspre doar folosindu-și instinctele primare.