Vanthea

19490

Gesamt 19474

Gesamt 19459

1. Planeta noastră este plină de zone seismice celebre – California, Japonia, Noua Zeelandă și așa mai departe – însă părintele seismologiei moderne venea din Irlanda, o zonă foarte stabilă, prin comparație. 2. În 1849, Robert Mallet, un inginer născut în Dublin (Irlanda), a detonat niște butoaie cu praf de pușcă pe care le îngropase pe o plajă pentru a testa modul în care undele de șoc călătoresc prin stâncă și prin alte materiale: era primul experiment seismologic din lume. 3. Tot lui Mallet trebuie să-i mulțumim pentru popularizarea termenului „seismologie”. Cuvântul provine din grecescul „seismos”, care înseamnă „tremur de pământ/cutremur”. 4. Mallet nu a fost primul care a studiat cutremurele. În secolul IV î.e.n., Aristotel a propus teoria conform căreia seismele sunt cauzate de vânturi care bat în zonele subterane. 5. În secolul II, Zhang Heng, din China, a creat primul seismoscop, un aparat atât de precis încât a reperat un cutremur care nu fusese simțit de oameni. 6. În 1755, un cutremur masiv cu epicentrul lângă Lisabona (Portugalia) s-a simțit până în Finlanda. Evenimentul a inspirat prima teorie care a afirmat că undele de energie călătoresc prin stâncă de la un singur punct de origine, așa cum undele sonore călătoresc prin aer. 7. Cercetătorii au început să înțeleagă cum funcționează undele seismice abia la începutul secolului XX . Acum, oamenii de știință clasifică undele seismice în unde de profunzime (propagate în interiorul planetei) și de suprafață. 8. Unda de profunzime, cunoscută ca „unda P”, numită uneori „undă primară” sau „compresională”, călătorește mai repede decât orice altă undă și este prima detectată în timpul unui cutremur. 9. Știi cine mai poate repera undele P? Câinii! Ei pot auzi undele, care au o frecvență prea înaltă pentru urechile noastre. De aceea există atâtea relatări care descriu cum latră câinii înainte de cutremur. 10. Undele P compresează și mișcă particulele în aceeași direcție în care călătorește energia – exact ca mișcarea unui acordeon. 11. Însă undele secundare, mai lente, numite „unde S”, celălalt tip de unde de profunzime, mișcă particule perpendicular pe direcția în care undele însele călătoresc: de sus în jos sau dintr-o parte în alta. 12. Undele de suprafață, care călătoresc la suprafața Pământului, cauzează de fapt cele mai multe pagube. Aceste unde se mișcă mai încet decât undele de profunzime, însă nu își pierd intensitatea pe măsură ce călătoresc. 13. Undele seismice sunt acum bine cunoscute, însă știința nu poate explica luminile de la cutremure (EQL), străluminări multicolore ale cerului care au fost raportate în mod tipic înainte sau în timpul cutremurelor mari. Acest fenomen a fost observat încă din secolul IV î.e.n. 14. Un studiu din 2014 sugerează că fenomenul EQL ar putea fi rezultatul sarcinilor pozitive care se acumulează pe linia faliei pe măsură ce tensiunea crește înainte de cutremur. 15. Seismele mari au loc de cele mai multe ori de-a lungul faliilor unde plăcile tectonice să întâlnesc în timp ce se mută pe suprafața planetei. 16. În drum spre suprafață, magma poate să fractureze scoarța terestră sau să extindă fisurile existente. Este un proces asemănător celui prin care apa pompată în pământ în timpul extragerii petrolului și a gazului poate să cauzeze incidente seismice de mici proporții. 17. Cutremurele nontectonice ajung de obicei la trei sau chiar mai puține grade pe scara Richter, celebra scară, acum depășită, care măsoară intensitatea cutremurelor. Însă legea Gutenberg-Richter rămâne fundamentală pentru seismologie și geofizică. 18. Revista Scientific Reports a publicat o aducere la zi a legii, despre care cercetătorii cred că oferă un model mai exact al riscului de apariție a cutremurelor catastrofale. 19. Se pare că planeta trece printr-o etapă de creștere a numărului de cutremure majore. Din 1977 până în 1999, lumea nu a trecut prin niciun cutremur cu magnitudinea de 8.5 sau mai mare. Din 2004, însă, am avut peste zece cutremure mari, cu intensitatea de 8.5 sau mai mare. 20. Însă planeta noastră capricioasă a mai trecut prin scăderi și creșteri ale activității seismice. Din 1950 până în 1965, de exemplu, nu mai puțin de șapte cutremure de 8.5 sau mai mult au zguduit Pământul. Sursa : Incredibilia.ro

Gesamt 19451

Gesamt 19445

@RĂDUCUa ieșit piesa ta

Gesamt 19426

1. Chiar daca libelula este caracterizata ca o insecta acvatica,exista mai multe specii de libelula ce se feresc de apa. De asemenea, dupa ce depasesc stadiul de larva (oua sunt depuse pe suprafata apei, iar larva traieste pana la stadiul de adult in apa), acestea se pot ineca foarte usor. 2. Atunci cand am spus ca mananca alte insecte in cantitati foarte mari, banuiesc ca v-ati gandit la cateva zeci de musculite sau tantari pe zi. Ei bine, in general, se hranesc cu cateva sute de insecte pe zi. 3. Libelulele isi captureaza prada cu ajutorul picioarelor si chiar daca pare putin anapoda, ele vaneaza foarte eficient. Se spune ca cateva libelule, pot prinde 95% din prada aflata in apropierea lor. 4. Ochii ocupa cea mai mare suprafata a capului, adica capul aproape in intregime. Singurul unghi pe care acestea nu il vad este exact in spatele capului. In rest, ele pot observa orice se intampla in jurul lor. 5. Libelula este experta a zborului. Daca o libelula nu poate zbura, aceasta nu poate supravietui deorece ea isi poate prinde hrana doar in timpul zborului. Pe langa viteza neasteptata pe care o poate atinge, o libelula poate stationa in aer asemenea unui elicopter si poate chiar sa zboare vertical. 6. Stadiul de larva poate dura pana la 2 ani si mananca aproape orice: mormoloci, tantari, pesti, alte larve si chiar alte libelule. Libelula adulta poate sa traiasca doar cateva saptamani, in timp ce alte pot trai pana la un an. Sursa : Soimultaberei.ro

Gesamt 19409