[Mister] 5 comori valoroase dispărute, probabil, pentru totdeauna

[device]

 

Istoria ne arată că toate civilizațiile care s-au înălțat de-a lungul secolelor au avut comorile lor, care nu erau neapărat metale prețioase sau bani, ci obiecte de cult sau locuri speciale.

Multe au sfârșit prin a fi furate sau jefuite în timpul războaielor sau invaziilor inamice, în timp ce altele au dispărut pur și simplu în moduri misterioase. În timp ce unele tezaure au reapărut, permițându-ne să aflăm mai multe despre cultura și formele de organizare socială ale popoarelor care le-au creat, altele au ajuns în colecții private sau în locuri necunoscute.

 

În acest articol trecem în revistă o serie de comori pe care nenumărați cercetători, arheologi sau simpli vânători de relicve și-ar dori să le găsească.

1. Evanghelia Q



Evanghelia Q sau Sursa Q este numele dat de cercetătorii moderni unui presupus text, datând din secolul I, despre care se spune că ar conține o serie de informații atribuite lui Isus Hristos.

Existența sa face obiectul unei mari controverse în rândul cercetătorilor, unii dintre ei susținând că acest material nu a existat niciodată.

Totuși, presupunând că ar exista, ar fi un material foarte bogat, deoarece ar fi stat la baza scrierii evangheliilor lui Matei și Luca, prezente în Noul Testament.

Materialul ar putea duce la elucidarea unor aspecte biblice, punându-l într-o altă lumină pe Isus Hristos ca personaj istoric.

Teologii moderni sugerează că Evanghelia Q (termen ce provine din germană, de la „quelle”, care înseamnă „sursă”) ar fi fost sursa din care s-ar fi inspirat cei care au creat Noul Testament.

2. Diamantul Florentin



 

De origine incertă, deși majoritatea cercetătorilor sunt de acord că ar fi fost găsit în India înainte de a ajunge în Europa la sfârșitul secolului al XV-lea, Diamantul Florentin este (sau a fost) o piatră prețioasă de un galben impresionant și 137 de karate.

Se știu puține cu privire la istoria sa, dar este cert că în secolul XX, după Primul Război Mondial, Carol I, ultimul împărat al Imperiului Austro-Ungar, a fugit în Elveția, încredințând diamantul avocatului Bruno Steiner, care să se ocupe de de vânzarea acestuia.

Însă vânzarea nu a mai avut loc niciodată: Diamantul Florentin a dispărut, Steiner a fost arestat, acuzat de fraudă, iar piatra prețioasă, se pare, a ajuns să fie tăiată într-o serie de diamante mai mici, cărora li s-a pierdut urma.

3. Judecătorii Drepți



 

„Altarul din Gent”, Belgia, este o operă de artă complexă, formată din 12 panouri, dintre care opt sunt venețiene. Pictată de Hubert și Jan van Eyck, în secolul al XV-lea, lucrarea prezintă o serie de personaje călare în două dintre panouri, numite „Judecătorii Drepți”.

 

În ciuda identităților incerte, se crede că Filip al III-lea de Burgundia, duce la momentul creării operei, este unul dintre personaje.

În 1934, secvențele „Judecătorii Drepți” au fost furate și de atunci nu au mai fost găsite. Cu toate acestea, dorința de a recupera piesele face ca dosarul să rămână deschis, numărând în prezent peste 2.000 de pagini.

4. Bijuteriile Coroanei irlandeze




Multe bijuterii au fost furate de-a lungul istoriei omenirii, dar niciun caz nu a atras atât de mult atenția precum dispariția bijuteriilor coroanei irlandeze.

 

Furate din interiorul Castelului Dublin în 1907, acestea nu făceau de fapt parte din vreo coroană, ci erau o stea a Ordinului Sfântului Patrick, o broșă cu diamante și cinci coliere de aur, toate aparținând suveranului.

Piesele nu au fost găsite niciodată, păstrând misterul chiar și în privința celor responsabili de furt, chiar dacă de-a lungul anilor au fost indicați mai mulți suspecți.

5. Camera de chihlimbar





 

Camera de chihlimbar a fost o frumoasă încăpere construită în Palatul Ecaterinei din Țarskoe Selo, în apropiere de Sankt Petersburg.

Conținea mozaicuri aurite, oglinzi și sculpturi, precum și panouri mari de chihlimbar, de peste 450 de kilograme.

A fost construită în urma unui efort comun al rușilor și germanilor, fiind proiectată de sculptorul baroc german Andreas Schlüter și realizată de meșterul danez Gottfried Wolfram între 1701 și 1709.

 

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în 1941, orașul a fost preluat de germani. Naziștii au demontat întreaga sală, luând panourile și operele de artă care se aflau acolo.

Nu s-a mai găsit nimic, nici măcar după terminarea războiului. În 1979 a început proiectul de restaurare a sălii, finalizat în 2003 de  meșteri ruși.

SURSA