[Mister] Povestea fantomei de la Conacul Bellu

[device]

Românii sunt mari amatori de poveşti paranormale. De la Dracula începând, legendele cu strigoi au fascinat generaţii de-a rândul. În cadrul serialului nostru „Misterele României”, azi vă spunem istoria Conacului Bellu, dar şi povestea similară a Castelul Iuliei Hasdeu, de la Câmpina.

În judeţul Prahova, în-tr-o pădurice de la marginea oraşului Urlaţi există o poieniţă mascată de stejari. Aici, se află cel mai frumos conac construit în secolul al XIX-lea în Ţara Românească şi care a fost reşedinţă de vară a familiei baronului Barbu Bellu. Acelaşi care a donat Bucureştiului terenul pe care se află azi cel mai mare cimitir din Capitală, care îi şi poartă numele. 

Conacul Bellu ar fi bântuit

Conacul Bellu este o bijuterie arhitectonică şi, pe cât de încântător este, pe atât este de tainic, ceea ce îl face cu adevărat fermecător. Asupra Conacului Bellu planează de o bună bucată de vreme un mister. Se spune că ar fi bântuit de fantoma soţiei lui George Bellu, unul dintre ultimii descendeţi legitimi ai fostului ministru al Culturii şi Justiţiei Barbu Bellu. 

Odette Ruffier era o franţuzoaică frumoasă, care a avut o viaţă destul de grea alături de George Bellu. Se spune că ar fi suferit îndelung din cauza infidelităţilor soţului ei. Această umilinţă ar fi chinuit-o toată viaţa, iar când a ajuns la 92 de ani şi a cunoscut sărăcia, Odette s-ar fi otrăvit. Legenda spune că, după moarte, sufletul franţuzoaicei s-ar fi întors la conac. Povestea stranie este cunoscută de toţi localnicii din zonă. Ei spun că şi ziua, şi noaptea în clădirea vechiului conac se pot auzi scârţâituri şi vaiete din pod, acolo unde cineva parcă se plimbă cu paşi când rari, când repezi. Uneori de acolo se aud şi bocănituri, de parcă cineva ar încerca să deschidă uşa... Dacă pentru sunetele ciudate din casă se găsesc şi explicaţii logice, nimeni nu poate şti de ce în preajma catacombei care pe vremuri ducea la via de pe domeniul familiei Bellu este mereu o răcoare de-a dreptul sinistră, iar dinăuntru parcă se aud gemete care îţi dau fiori pe şira spinării.

SURSA