[Champion Story] Irelia

[Jett]

Numele campionului: Irelia

Poza: 

Poveste:

 

De când era mică, Xan Irelia a fost fascinată de eleganța și frumusețea mișcărilor umane. Cu ajutorul bunicii sale, a învățat dansurile tradiționale ale provinciei în care se născuse, așa-numitele ''dansuri ale mătăsii''. Deși nu era convinsă că dansurile aveau vreo legătură mistică cu spiritul Ioniei, după cum se zvonea, Irelia se îndrăgostise irevocabil de această formă de artă. Dorindu-și să învețe cât mai mult despre ele, și-a părăsit căminul și a plecat către Placidiumul din Navori, unde urma să studieze alături de cei mai respectați artiști ionieni.

Neamul Ireliei era unul pașnic, care dorea să trăiască în armonie cu vecinii săi; cu toate astea, vestea că pe coasta continentului apăruseră niște invadatori străini i-a neliniștit pe mulți din Placidium. Când s-a întors în satul ei, Irelia a descoperit că fusese deja ocupat: pe străzi putea zări soldați noxieni cu coifuri de oțel, care îi mânau cu sulițele pe civilii neînarmați. Amiralul noxian Duqal ocupase casa familiei Xan pentru a-și încartirui ofițerii acolo.

Frații Ireliei protestaseră împreună cu tatăl lor, Lito, iar acum, întreaga ei familie zăcea în morminte anonime din grădină.

Măcinată de durere, tânăra i-a văzut pe soldații lui Duqal cărând obiecte de valoare din casă. Printre ele se număra și un blazon de metal, pe care era gravată emblema familiei Xan. Irelia s-a repezit către blazon și l-a smuls din mâinile noxienilor. Amiralul a trântit-o la pământ și le-a ordonat soldaților să sfărâme blazonul cu un baros masiv și să sape un mormânt și pentru această copilă obraznică.

Înconjurată din toate părțile, Irelia a remarcat bucățile de blazon împrăștiate pe jos. Brusc, a simțit cum un ritm ciudat începe să-i cuprindă sufletul. Bucățile de metal au început să se contorsioneze și să se miște singure, iar Irelia a simțit din nou bucuria senină a dansurilor antice...

Cu o mișcare a brațului, a trimis tăișurile necizelate ale blazonului către doi noxieni și i-a ucis instantaneu. Cât timp Duqal și ceilalți ofițeri erau cuprinși încă de șoc, Irelia a adunat și celelalte bucăți din blazon și a fugit.

După ce a ajuns în pădurea de lângă sat, Irelia și-a jelit morții și și-a amintit ce-i spunea bunica ei. Și-a dat seama că tehnicile pe care le învățase nu erau niște simple dansuri, ci exprimau ceva mult mai măreț și mai puternic.

În curând, ocupația noxiană a început să pună la încercare pacea fragilă a Primelor Pământuri. Se spune că până și Karma, liderul lor spiritual, fusese nevoită să riposteze cu magie letală; după aceea, discipolii ei se retrăseseră la Altarul Nemuririi, hotărâți să nu mai tolereze și alte acte de violență. De-a lungul provinciei Navori, ionienii care voiau să lupte au început să se unească. Așa a început să ia formă o mișcare de rezistență, care n-avea să se stingă atât timp cât Ionia nu era liberă. Irelia li s-a alăturat și a dansat în taberele din păduri, încercând să le reamintească de cultura lor pe cale de dispariție.

Când s-a întors la Placidium, abia împlinise paisprezece ani. Grupul ei de luptători de rezistență s-a alăturat trupelor ce juraseră să păzească mănăstirile și grădinile sacre.

Însă noxienii erau și ei conștienți de importanța acestui loc. Jericho Swain, un general teribil de viclean, a reușit să captureze Placidiumul și să-i ia ostatici pe apărători, sperând că va atrage întăririle într-o capcană.

Destinul Ireliei a fost marcat irevocabil de acest moment. Eliberată și cuprinsă de un zel grațios, a dezlănțuit întregul potențial al anticului dans al tăișurilor. A ucis pe loc doisprezece dintre veteranii lui Swain, iar în rândul trupelor noxiene s-a instaurat haosul când ceilalți prizonieri i s-au alăturat. Fata a reușit să-l doboare chiar și pe general – momentul în care Irelia a ridicat deasupra capului mâna pe care i-o tăiase a fost punctul de răscruce al războiului.

În urma victoriei obținute, care avea să rămână în istorie drept ''lupta decisivă de la Navori'', ionienii au aflat cine este Xan Irelia și au început s-o urmeze. Fără tragere de inimă, Irelia a condus mișcarea de rezistență timp de trei ani, de-a lungul cărora a purtat multe lupte sângeroase; apoi, a obținut victoria supremă în Golful Dalu, unde l-a încolțit și l-a învins pe amiralul Duqal, reușind într-un final să-și răzbune familia.

În urma războiului, Ionia s-a schimbat iremediabil. Acum, Primele Pământuri sunt divizate, iar diferite facțiuni rivale se luptă între ele aproape la fel de aprig ca împotriva noxienilor. Mulți o urmează în continuare pe Irelia; deși alții ar accepta cu dragă inimă o asemenea putere, pe Irelia, aceasta o neliniștește.

În inima ei, tânjește să poată dansa din nou de una singură.