[Mister] Secretele Vechiului Testament – Mina din Ofir, regele Solomon și aurul său

[Ryuu.]

Regele Solomon este, probabil, unul dintre cele mai cunoscute personaje din paginile Vechiului Testament. Al treilea rege al Israelului, Solomon a domnit în jurul anului 970 î.e.n.. A fost un suveran renumit, care și-a dus regatul la statutul de superputere regională a Orientului Mijlociu din vremurile antice.

În timpul domniei sale de aproape patru decenii, regele Solomon a câștigat o reputație inegalabilă. Dar mai există și un alt aspect al legendei regelui Solomon.

 

Este vorba despre enorma sa bogăție în aur, despre care istoricii spun că provenea din mina Ofir, aflată undeva în Orientul Mijlociu.

Averea personală a regelui Solomon este estimată la peste 60 de mii de miliarde de dolari, judecând după standardele de astăzi. Mare parte din această avere era compusă din aur pur.

Estimările indică faptul că, la sfârșitul domniei sale, Solomon deținea 500 de tone de aur. În timpurile moderne, aurul este păstrat în general sub formă de lingouri. Însă regele Solomon a folosit o parte din aur pentru a fabrica scuturi de război, cupe și platouri.

Regele Solomon a fost un monarh antic de o bogăție legendară

Templul regelui Solomon, construit la mijlocul secolului X î.e.n., era poleit cu aur. Tronul monarhului era construit dintr-o combinație de aur și un alt material prețios, fildeșul.

La baza sa se afla un piedestal de aur, iar drumul spre tron era păzit de statui înfățișând lei în mărime naturală, care formau o gardă de onoare în șase trepte.

Din păcate pentru istorici, Biblia nu detaliază prea multe despre mina Ofir, iar localizarea acesteia nu a fost menționată.

Savanții cred că Solomon a colaborat cu un alt monarh, regele fenician Hiram, pentru a obține cantități mari de aur. Hiram conducea o regiune cunoscută atunci drept Tir, despre care se crede că se afla pe teritoriul de astăzi al Libanului.

Fenicienii erau marinari renumiți și au înființat mai multe avanposturi de-a lungul țărmurilor Mării Mediterane. Unii spun că fenicienii făceau comerț chiar și în Atlantic și în Oceanul Indian, și poate chiar și în Africa, în sud.

Fiindcă fenicienii călătoreau mult, locul minei legendare este încă subiect de dezbatere.

Posibilele localizări ale minelor regelui Solomon

 

Există mai multe teorii privitoare la minele regelui Solomon, unele mai credibile decât altele. Arheologii au găsit mine de cupru în Israel și în Iordania și susțin că acestea sunt, de fapt, minele regelui Solomon și sursa bogăției sale.

Însă căutările continuă, în lipsa dovezilor de netăgăduit.

1. Africa

Tome Lopes este cunoscut pentru că a fost scribul celebrului explorator portughez Vasco da Gama. Lopes a propus teoria că „Ofir” era numele original și antic al cetății „Marele Zimbabwe”.

În timpul Renașterii, acesta era centrul comerțului cu aur african. Arheologii au datat ruinele de aici ca aparținând epocii medievale și spun că nu au nicio legătură cu regele Solomon.

Alternativ, unii savanți cred că Ofir se află pe coasta Mării Roșii, probabil în Etiopia. Teritoriul este locuit astăzi de tribul Afar, cuvânt care ar putea avea legătură cu denumirea „Ofir”.

Alții spun că o locație și mai probabilă a minei Ofir se află în Tunisia de astăzi, în regiunea locuită de tribul Afri. „Afri” era numele latin dat cartaginezilor, iar originile acestui trib s-ar putea afla în Libia. Se presupune, de asemenea, că acest nume are o anumită legătură cu fenicienii.

2. Asia 

Dravidienii erau faimoși pentru aurul, fildeșul și pietrele lor prețioase. În vremurile antice, lemnul de santal se găsea doar în sudul Indiei, de unde se spunea că provin și dravidienii.

Istoricii sprijină această ipoteză datorită credinței că anumite cuvinte din anumite zone au o rădăcină comună, care poate fi găsită în Biblia ebraică.

În 1897, a apărut o teorie care lega numele coptic al Indiei, „Sofir”, de râul indian Cophen. Acest nume este asociat și cu anumite părți din Afghanistan.

Autorul unei cărți spaniole, Coleccion General de Documentos Relativos a las Islas Filipinas („Colecție generală a documentelor legate de insulele filipineze”), descrie metoda prin care poate fi identificată locația exactă a Ofir.

Secțiunea „Documentul numărul 98”, scrisă între 1519-1522, spune că Ofir poate fi găsit călătorind dinspre Capul Bunei Speranțe spre India. De acolo înspre Burma, Sumatra, apoi Moluccas, Borneo, Sulu și apoi China.

Potrivit acestei teorii, Ofir se află la intrare în China, în apropierea mării și mai multor insule. Astfel, Japonia și Taiwan sunt excluse, iar Filipinele devin o opțiune mai viabilă.

3. America 

La aproximativ 50 de ani după ce a fost publicată Coleccion General de Documentos Relativos a las Islas Filipinas, Benito Arias Montano a propus o altă teorie referitoare la regele Solomon și aurul său: a sugerat că indigenii peruani erau descendenții triburilor Ofir.

El credea că provincia Yucatan avea același nume cu părintele națiunii Ofir, „Ioktan”. Cei care susțin existența unor legături precolumbiene între Eurasia și America de Sud susțin că nu este vorba de Peru, ci de Brazilia.

Toate aceste sugestii provin din credințele personale ale autorilor în chestiune. De fapt, există puține dovezi care să sprijine toate aceste teorii.

Unul dintre puținele lucruri menționate în Biblie este că fiecare călătorie întreprinsă cu scopul de a găsi Ofir începea în același loc: în portul de la marea Roșie numit „Ezion Gebar”.

Însă din Ofir nu se aducea numai aur pentru regele Solomon. Există consemnări care menționează păuni, maimuțe, mirodenii și lemn de santal.

Biblia de la București, din 1688, este cunoscută si sub numele de Biblia lui Șerban Cantacuzino (1678-1688) pentru că a fost tipărită în perioada când acesta a fost domnitor. Foto: Radio România Internațional

Unii cred că mina din Ofir nu a fost încă descoperită deoarece numele său s-a pierdut la traducere. Biblia a fost scrisă în ebraică și a fost tradusă în greacă și abia mai apoi a fost tradusă în latină.

În greacă, numele de „Ofir” are origini în cuvântul „Ophis”, care înseamnă „șarpe”. Cum cuvântul ebraic pentru „șarpe” este „Saraph”, este mai probabil că Ofir era un loc pe care l-au botezat evreii, nu grecii.

Studiul Bibliei ebraice revelează un lucru interesant. Se pare că o călătorie dus-întors spre Ofir dura trei ani. Oriunde s-ar afla, Ofir nu poate fi prea apropiat de Ezion Gerber.

Vasele care plecau din port trebuiau să traverseze Marea Arabiei și să intre în Oceanul Indian. Ofir ar trebui să se afle undeva în apropierea acestei întinderi de ape.

 

                                                                                                          Sursa