[Crima] Surorile Papin, criminalele a căror poveste a zguduit Franța

[Demon]

 

 

Istoria are și o pagină mai întunecată, unde ne sunt prezentate poveștile de viață ale unor criminali care au devenit celebri. Sigur că au loc crime zilnic, însă nu toate poveștile ajung pe prima pagină a ziarelor. Nu toți criminalii sunt celebri, însă surorile Papin au reușit să ajungă sonore în întreaga lume. Ele se află chiar și în lista celor mai notabili oameni ai orașului francez Le Mans. Nu au comis crime pe bandă rulantă, ci în spatele lor stă o poveste marcantă și în același timp extrem de impresionantă. Nimeni nu s-ar fi gândit că cele două surori ar putea fi atât de crude.

Familia Papin avea trei copii, toate fete, Emilia, Christine și Lea. Din păcate, viața niciuneia dintre ele nu a fost una mult prea frumoasă, toate trecând prin traume greu de imaginat. Fiica cea mare, Emilia, a fost abuzată sexual de tatăl ei, așa că a decis să fugă la o mănăstire și să se călugărească, pentru a scăpa de această traumă prin care a trecut. Celelalte două surori, Christine și Lea, au rămas alături de părinți, fiind martore la certurile dintre aceștia și la actele de violență. Cu o mamă care nu se prea îngrijea de soarta lor și un tată mult prea violent, cele două fete au ajuns la un centru de plasament în momentul în care părinții au divorțat.

Christine și Lea Papin erau extrem de tăcute și retrase, preferând să petreacă timpul una în compania alteia. Între ele a fost o strânsă legătură, chiar dacă diferența de vârstă era de șase ani. În momentul în care au împlinit vârsta legală pentru a-și lua viața în propriile mâini, surorile Papin au căutat loc de muncă ca menajere, singura condiție fiind să nu se despartă. Fetele au reușit să obțină un loc de muncă la un conac, la familia Lancelin. Dacă au crezut că acest loc de muncă le va oferi o viață mai bună, cele două tinere s-au înșelat, pentru că viața alături de doamna Lancelin avea să fie destul de grea.

 

Surorile Papin și viața la conac

 

Soții care le-au angajat pe cele două tinere locuiau într-o frumoasă casă cu două etaje, situată pe strada Bruyère, nr. 6, din orașul Le Mans, Franța. În casă locuiau René Lancelin, soția acestuia Léonie și fiica lor Geneviève. La început lucrurile erau cum nu se puteau mai bine, cele două surori fiind tratate foarte bine. Primeau un salariu mare și se bucurau de aceeași mâncare ca și stăpânii lor. În semn de recunoștință, tinerele erau devotate și munceau pentru fiecare bănuț. Erau atât de devotate muncii lor, încât familia Lancelin a stârnit invidie pentru cele două servitoare de care aveau parte.

Legătura dintre surorile Papin și angajatorii lor era una specială. Singura care le dădea ordine era doamna Léonie, o femeie care a cerut perfecțiune. Tinerele angajate lucrau câte 14 ore pe zi și se bucurau de un singur liber pe săptămână. Ele erau și pedepsite atunci când nu duceau la îndeplinire una dintre sarcini, doamna casei aplicând mici abuzuri sau ciupituri. Christine și Lea nu păreau să fie deranjate de acest lucru, ci ele continuau să fie fidele familiei care le-a dat șansa să lucreze împreună. Surorile erau mult prea retrase, iar povestea lor nu era cunoscută de nimeni. Chiar și în zilele libere, acestea preferau să petreacă timp împreună, stând în camera lor de la conac.

Totul părea să fie în regulă, iar viața celor două surori, deși nu era perfectă, le încânta. Își duceau traiul liniște și se bucurau una de prezența celeilalte. Asta până într-o zi, când o furie de neoprit s-a năpustit asupra surorilor și au comis oribila crimă pentru care sunt acum în istoria Franței.
 

Dubla crimă care cutremură Franța și după mai bine de 80 de ani de la comiterea ei

 

Cele două surori se aflau deja în casa soților Lancelin de șase ani și niciodată nu le-au dat motive de îngrijorare angajatorilor. Își făceau bine treaba și exact același lucru l-au făcut și în ziua de 2 februarie 1933, când un eveniment nefericit a dus la o dublă crimă. În acea zi, doamna Léonie și fiica acesteia, Geneviève, au fost la cumpărături, seara urmând să meargă să cineze la fratele doamnei. Cele două surori au rămas acasă și au primit o serie de atribuții pe care ar fi trebuit să le ducă la îndeplinire până la sfârșitul zilei. Printre aceste sarcini se număra și ridicarea unui fier de călcat de la reparat. Acesta făcuse câte problemele celor două surori, fiind dus pentru a doua oară la o persoană care se ocupă de electrocasnicele mici.

Christine avea acum 27 de ani, iar Lea avea 21. Fetele își cunoșteau stăpânii și știau că în acea zi aveau să se întoarcă târziu acasă. S-au achitat de toate responsabilitățile trasate de doamna Léonie, iar apoi s-au apucat de călcat rufe. Din păcate, fierul a făcut din nou probleme celor două tinere, de data aceasta arzând siguranța electrică. Știind că stăpânii lor aveau să se întoarcă seara târziu, surorile Papin au decis să remedieze problema a doua zi, la prima oră.

Doamna Léonie și fiica sa s-au întors acasă de la cumpărături, nu se știe pentru ce motiv, iar apoi urmau să meargă la cină. Când stăpâna a auzit că fierul de călcat s-a defectat din nou și s-a ars siguranța, a pornit o ceartă cu Christine. Slujnica și-a ieșit din minți și a lovit-o pe Léonie în cap. Fiica acesteia a auzit de jos cearta și a urcat repede scările la primul etaj, acolo unde se afla mama sa, pentru a-i sări în ajutor acesteia. Lea a auzit și ea scandalul și a coborât din camera sa, aflată în podul casei, pentru a vedea ce se petrece. Christine părea înnebunită de furie, așa că s-a aruncat asupra tinerei Geneviève și, în timp de îi scotea ochii, a strigat la sora ei să facă același lucru cu stăpâna.

 

Crima care a oripilat Franța a fost recunoscută cu nonșalanță de surorile Papin

 

După ce slujnicele au scos ochii stăpânelor, Christine nu s-a oprit din furia ei. A căutat un ciocan și un cuțit și s-a întors la victimele sale. Le-a lovit în primă fază cu un cuțit, apoi a aplicat lovituri repetate de ciocan până ce femeile din familia Lancelin nu au mai scos nici un sunet. Acestă luptă a durat aproximativ 30 de minute, susțin specialiștii care s-au ocupat de caz.

În tot acest timp, domnul Lancelin și ginerele acestuia au început să își facă griji pentru consoartele lor, văzând că ele nu mai ajung la cina organizată în familie. În jurul orei 19.00 au decis să se întoarcă acasă pentru a vedea ce s-a întâmplat cu cele două femeie, însă au avut parte de o surpriză care i-a speriat. Casa nu avea nicio lumină aprinsă, deși știau foarte bine că cineva ar fi trebuit să fie în interior. În plus, toate geamurile și ușile erau închise, așa că cei doi bărbați și-au dat seama că ceva nu este în regulă. Au mers la poliție și au povestit cele întâmplate, cerând ajutor. Alături de poliție, ei s-au întors acasă.

După ce au intrat în conac, polițiștii au urcat la etaj, acolo unde aveau să vadă o scenă macabră. Totul era plin de sânge, iar corpurile a două femei stăteau întinse pe podea, fără viață și complet desfigurate. Cele mai multe lovituri au fost aplicate în zona capului și a feței, iar pe trupul tinerei Geneviève au fost găsite urme adânci de tăieturi de cuțit. Victimele nu mai aveau ochii în orbite, iar totul în jurul lor era plin de sânge. Polițiștii de la fața locului au început să cerceteze și restul casei, gândindu-se că vor găsi și corpurile surorilor Papin în aceeași stare.

Când au ajuns în podul casei, acolo unde menajerele aveau camera, ușa era încuiată și nimic nu se auzea din interior. Un lăcătuș a deschis ușa, iar cele două surori se aflau în pat. Unii susțin că ele au fost găsite dezbrăcate, în timp ce alții mărturisesc că acestea erau îmbrăcate în halate de noapte. În camera lor, pe un scaun, se afla ciocanul plin de sânge cu care Christine le-a ucis pe cele două femei. Întrebate despre cele întâmplate în casă, surorile Papin au recunoscut crima cu nonșalanță, povestind exact cum au decurs lucrurile.

Istoria are și o pagină mai întunecată, unde ne sunt prezentate poveștile de viață ale unor criminali care au devenit celebri. Sigur că au loc crime zilnic, însă nu toate poveștile ajung pe prima pagină a ziarelor. Nu toți criminalii sunt celebri, însă surorile Papin au reușit să ajungă sonore în întreaga lume. Ele se află chiar și în lista celor mai notabili oameni ai orașului francez Le Mans. Nu au comis crime pe bandă rulantă, ci în spatele lor stă o poveste marcantă și în același timp extrem de impresionantă. Nimeni nu s-ar fi gândit că cele două surori ar putea fi atât de crude.

Familia Papin avea trei copii, toate fete, Emilia, Christine și Lea. Din păcate, viața niciuneia dintre ele nu a fost una mult prea frumoasă, toate trecând prin traume greu de imaginat. Fiica cea mare, Emilia, a fost abuzată sexual de tatăl ei, așa că a decis să fugă la o mănăstire și să se călugărească, pentru a scăpa de această traumă prin care a trecut. Celelalte două surori, Christine și Lea, au rămas alături de părinți, fiind martore la certurile dintre aceștia și la actele de violență. Cu o mamă care nu se prea îngrijea de soarta lor și un tată mult prea violent, cele două fete au ajuns la un centru de plasament în momentul în care părinții au divorțat.

Christine și Lea Papin erau extrem de tăcute și retrase, preferând să petreacă timpul una în compania alteia. Între ele a fost o strânsă legătură, chiar dacă diferența de vârstă era de șase ani. În momentul în care au împlinit vârsta legală pentru a-și lua viața în propriile mâini, surorile Papin au căutat loc de muncă ca menajere, singura condiție fiind să nu se despartă. Fetele au reușit să obțină un loc de muncă la un conac, la familia Lancelin. Dacă au crezut că acest loc de muncă le va oferi o viață mai bună, cele două tinere s-au înșelat, pentru că viața alături de doamna Lancelin avea să fie destul de grea.

 

Surorile Papin și viața la conac


Soții care le-au angajat pe cele două tinere locuiau într-o frumoasă casă cu două etaje, situată pe strada Bruyère, nr. 6, din orașul Le Mans, Franța. În casă locuiau René Lancelin, soția acestuia Léonie și fiica lor Geneviève. La început lucrurile erau cum nu se puteau mai bine, cele două surori fiind tratate foarte bine. Primeau un salariu mare și se bucurau de aceeași mâncare ca și stăpânii lor. În semn de recunoștință, tinerele erau devotate și munceau pentru fiecare bănuț. Erau atât de devotate muncii lor, încât familia Lancelin a stârnit invidie pentru cele două servitoare de care aveau parte.

Legătura dintre surorile Papin și angajatorii lor era una specială. Singura care le dădea ordine era doamna Léonie, o femeie care a cerut perfecțiune. Tinerele angajate lucrau câte 14 ore pe zi și se bucurau de un singur liber pe săptămână. Ele erau și pedepsite atunci când nu duceau la îndeplinire una dintre sarcini, doamna casei aplicând mici abuzuri sau ciupituri. Christine și Lea nu păreau să fie deranjate de acest lucru, ci ele continuau să fie fidele familiei care le-a dat șansa să lucreze împreună. Surorile erau mult prea retrase, iar povestea lor nu era cunoscută de nimeni. Chiar și în zilele libere, acestea preferau să petreacă timp împreună, stând în camera lor de la conac.

Totul părea să fie în regulă, iar viața celor două surori, deși nu era perfectă, le încânta. Își duceau traiul liniște și se bucurau una de prezența celeilalte. Asta până într-o zi, când o furie de neoprit s-a năpustit asupra surorilor și au comis oribila crimă pentru care sunt acum în istoria Franței.

 

Dubla crimă care cutremură Franța șid upă mai bine de 80 de ani de la comiterea ei

Cele două surori se aflau deja în casa soților Lancelin de șase ani și niciodată nu le-au dat motive de îngrijorare angajatorilor. Își făceau bine treaba și exact același lucru l-au făcut și în ziua de 2 februarie 1933, când un eveniment nefericit a dus la o dublă crimă. În acea zi, doamna Léonie și fiica acesteia, Geneviève, au fost la cumpărături, seara urmând să meargă să cineze la fratele doamnei. Cele două surori au rămas acasă și au primit o serie de atribuții pe care ar fi trebuit să le ducă la îndeplinire până la sfârșitul zilei. Printre aceste sarcini se număra și ridicarea unui fier de călcat de la reparat. Acesta făcuse câte problemele celor două surori, fiind dus pentru a doua oară la o persoană care se ocupă de electrocasnicele mici.

Christine avea acum 27 de ani, iar Lea avea 21. Fetele își cunoșteau stăpânii și știau că în acea zi aveau să se întoarcă târziu acasă. S-au achitat de toate responsabilitățile trasate de doamna Léonie, iar apoi s-au apucat de călcat rufe. Din păcate, fierul a făcut din nou probleme celor două tinere, de data aceasta arzând siguranța electrică. Știind că stăpânii lor aveau să se întoarcă seara târziu, surorile Papin au decis să remedieze problema a doua zi, la prima oră.

Doamna Léonie și fiica sa s-au întors acasă de la cumpărături, nu se știe pentru ce motiv, iar apoi urmau să meargă la cină. Când stăpâna a auzit că fierul de călcat s-a defectat din nou și s-a ars siguranța, a pornit o ceartă cu Christine. Slujnica și-a ieșit din minți și a lovit-o pe Léonie în cap. Fiica acesteia a auzit de jos cearta și a urcat repede scările la primul etaj, acolo unde se afla mama sa, pentru a-i sări în ajutor acesteia. Lea a auzit și ea scandalul și a coborât din camera sa, aflată în podul casei, pentru a vedea ce se petrece. Christine părea înnebunită de furie, așa că s-a aruncat asupra tinerei Geneviève și, în timp de îi scotea ochii, a strigat la sora ei să facă același lucru cu stăpâna.

 

Crima care a oripilat Franța a fost recunoscută cu nonșalanță de surorile Papin

 

După ce slujnicele au scos ochii stăpânelor, Christine nu s-a oprit din furia ei. A căutat un ciocan și un cuțit și s-a întors la victimele sale. Le-a lovit în primă fază cu un cuțit, apoi a aplicat lovituri repetate de ciocan până ce femeile din familia Lancelin nu au mai scos nici un sunet. Acestă luptă a durat aproximativ 30 de minute, susțin specialiștii care s-au ocupat de caz.

În tot acest timp, domnul Lancelin și ginerele acestuia au început să își facă griji pentru consoartele lor, văzând că ele nu mai ajung la cina organizată în familie. În jurul orei 19.00 au decis să se întoarcă acasă pentru a vedea ce s-a întâmplat cu cele două femeie, însă au avut parte de o surpriză care i-a speriat. Casa nu avea nicio lumină aprinsă, deși știau foarte bine că cineva ar fi trebuit să fie în interior. În plus, toate geamurile și ușile erau închise, așa că cei doi bărbați și-au dat seama că ceva nu este în regulă. Au mers la poliție și au povestit cele întâmplate, cerând ajutor. Alături de poliție, ei s-au întors acasă.

După ce au intrat în conac, polițiștii au urcat la etaj, acolo unde aveau să vadă o scenă macabră. Totul era plin de sânge, iar corpurile a două femei stăteau întinse pe podea, fără viață și complet desfigurate. Cele mai multe lovituri au fost aplicate în zona capului și a feței, iar pe trupul tinerei Geneviève au fost găsite urme adânci de tăieturi de cuțit. Victimele nu mai aveau ochii în orbite, iar totul în jurul lor era plin de sânge. Polițiștii de la fața locului au început să cerceteze și restul casei, gândindu-se că vor găsi și corpurile surorilor Papin în aceeași stare.

Când au ajuns în podul casei, acolo unde menajerele aveau camera, ușa era încuiată și nimic nu se auzea din interior. Un lăcătuș a deschis ușa, iar cele două surori se aflau în pat. Unii susțin că ele au fost găsite dezbrăcate, în timp ce alții mărturisesc că acestea erau îmbrăcate în halate de noapte. În camera lor, pe un scaun, se afla ciocanul plin de sânge cu care Christine le-a ucis pe cele două femei. Întrebate despre cele întâmplate în casă, surorile Papin au recunoscut crima cu nonșalanță, povestind exact cum au decurs lucrurile.

Procesul celor două surori criminale. Una condamnată pe viață, cealaltă scapă cu doar câțiva ani de închisoare

 

 

Intensitatea poveștii nu se oprește la efectuarea crimelor, ci continuă și după arestarea celor două surori. Ele au fost despărțite de către polițiști, iar comportamentul Christinei a devenit violent, făcând diverse crize. Atunci când au văzut modul în care se manifestă aceasta, autoritățile le-au permis surorilor Papin să se întâlnească. În timpul procesului, Lea a fost mai mult tăcută, cea care a vorbit fiind Christine. Din comportamentul acesteia, procurorii au dedus că între cele două tinere ar putea fi mai mult decât o relație de familie, gândindu-se că între ele ar fi avut loc acte sexuale.

Trei medici s-au ocupat de expertiza psihologică a celor două menajere criminale. Se pare că legătura dintre surorile Papin era una foarte puternică, iar Christine arăta nepăsare față de orice altă persoană în afară de Lea. Nu exista nicio urmă de relații intime între cele două, ci mai degrabă legătura dintre ele fiind una maternă. Cei trei medici au decis că fetele se aflau în perfectă stare de sănătate mintală, iar legătura puternică dintre ele le-a făcut să fie una alături de cealaltă la comiterea crimei. Conform acestora, ambele puteau răspunde legal pentru faptele lor, iar vinovăția era egală. Un al patrulea medic a susținut că cele două surori nu puteau fi considerate sănătoase mintal, iar legătura puternică dintre ele era una bolnăvicioasă.

Procesul nu a durat mai mult de 40 de minute, fetele recunoscând crima. Ambele au fost condamnate, însă procurorii au considerat că Lea este mai puțin vinovată în comparație cu sora sa. Aceasta a primit 10 ani de închisoare, iar Christine fusese inițial condamnată la moarte, apoi primind închisoare pe viață.

 

Ce le-a determinat pe cele două surori să ajungă la crimă?

 

La începutul acestei povești am precizat faptul că surorile Papin aveau un comportament exemplar față de stăpânii lor. Această informație pare să fie în contradictoriu cu faptele comise de tinere, așa că mulți se întrebau ce le-a determinat să acționeze cu atâta cruzime. Franța mai fusese zguduită de crime, însă scoaterea ochilor cu mâinile goale era de-a dreptul un act de sălbăticie, de furie oarbă.

De ce s-a ajuns la o crimă atât de odioasă? Unii susțin că este vorba despre diferențele de clasă, cele două surori fiind umilite mereu de stăpâna lor. Alții susțin că la mijloc ar fi traumele din copilărie, care le-a înrădăcinat tinerelor ideea că nu se au decât una pe cealaltă. Niciuna dintre aceste explicații nu pare a fi logică dacă ne raportăm la comportamentul lor până la acea noapte de 2 februarie. Tocmai din acest motiv a apărut o altă variantă, care pare să fie luată în considerare de mulți intelectuali.

Zvonurile legate de relația sexuală dintre ele au făcut ca unul dintre posibilele motive pentru comiterea crimei să fie legat de aceste zvonuri. Doamna Léonie a descoperit relația dintre surorile Papin, de aici dorința de a-i scoate ochii cu mâinile goale. Sunt multe variante legate de motivul pentru care crima oribilă a fost comisă, însă nimeni nu știe cu adevărat ce le-a determinat pe cele două tinere să recurgă la un asemenea act de cruzime.

 

Ce s-a întâmplat cu surorile Papin după arestare
 

Autoritățile au decis ca tinerele să își ispășească pedeapsa departe una de cealaltă, fapt greu de acceptat de Christine. Comportamentul acesteia a început să fie unul destul de ciudat, având episoade de nebunie, depresie și refuzând mâncarea. Văzând modul în care aceasta se comportă, conducerea închisorii a decis că este mai bine ca deținuta să fie internată într-un spital pentru persoanele bolnave mintal. Chiar dacă era acum pe mâna specialiștilor, Christine a refuzat în continuare să mănânce. După patru ani de la comiterea crimei, în mai 1937, Christine se stinge din viață din cauza înfometării.

Lea a avut o cu totul altă soartă. Aceasta și-a ispășit pedeapsa dând dovadă de un comportament exemplar. În timp ce sora sa a murit mult prea devreme din cauza înfometării, ea a decis să își petreacă cei opt ani de închisoare încercând o reabilitare. În 1941, Lea este eliberată din închisoare și locuiește alături de mama sa, în Nantes, Franța. Sub un alt nume, aceasta a reușit să obțină un loc de muncă la un hotel. Legat de moartea ei, se ridică câteva semne de întrebare. Se spune că a murit în 1982, însă Claude Ventura neagă această informație. În anul 2000, acesta căuta informații despre viața surorilor Papin pentru a realiza un film. Deși știa că ambele surori erau decedate, a avut surpriza să descopere că Lea încă trăia, fiind internată într-un ospiciu. Conform acestuia, criminala suferise un accident cerebral care o paralizase parțial și era incapabilă să vorbească. Decesul acesteia ar fi avut loc un an mai târziu, în 2001.
Sursa