[Champion Story] Zilean

[Claudiu;]

ZILEANDivider
PAZNICUL TIMPULUI

Icathia nu a fost mereu un ținut izolat și blestemat. Odată, demult, aici exista o civilizație bogată și diversificată, condusă de mărinimosul Axamuk, ultimul Rege Mag din acele vremuri. În timp, imperiul shuriman s-a extins pe continent. Axamuk a încercat să negocieze o coexistență pașnică între Shurima și propriul său popor, dar a fost ignorat, iar armatele lui au fost distruse de către zeii-războinici din Ordinul Iluminat.

Deși înfrângerea i-a umilit, mulți icathieni au văzut-o ca pe o oportunitate pentru dezvoltare reciprocă. Au acceptat ca țara lor să devină o satrapie autonomă și au instalat la putere un consiliu format din magi, filosofi și legiuitori distinși care să guverneze sub conducerea Shurimei.

După aproape nouă secole de dominație imperială, un tânăr numit Zilean s-a alăturat consiliului. Zilean era un mag al elementelor și avea o înțelegere extraordinară a realității fizice; studiase sub îndrumarea celor mai luminate minți ale acelei perioade, printre care a Yunilor din Ixtal și a astromanților din Faraj, dar și a multor altora.

Zilean voia însă cu tot dinadinsul să studieze un domeniu al tărâmului fizic, pe care puțini ajunseseră să-l înțeleagă cu adevărat.

Timpul.

Timpul era o constantă inevitabilă pentru toate lucrurile. Nici măcar puternicii
zei-războinici nu erau imuni la trecerea lui... chiar dacă erau mai respectați decât oricine altcineva din cultura shurimană.

După ce a intrat în consiliu, Zilean a văzut mai clar ca niciodată nemulțumirea din ce în ce mai puternică a cetățenilor Icathiei. Deși din ținutul lor se trăgeau unii dintre cei mai curajoși conducători și cei mai inventivi cugetători din tot imperiul, nici măcar unul dintre ei nu fusese considerat demn de Iluminare. Consiliul a trimis nenumărate petiții către împărat, cerându-i să le permită accesul la Discul Soarelui, dar toate au fost refuzate fără nicio explicație. Indiferent cât de mult ar fi făcut pentru imperiu, părea că icathienii nu aveau să fie considerați niciodată egali cu shurimanii.

Chiar dacă și el era din ce în ce mai indignat, discuțiile colegilor lui despre secesiune l-au alarmat pe Zilean. Era un patriot adevărat, dar știa că orice revoltă împotriva Ordinului Iluminat s-ar fi terminat cu un dezastru pentru poporul lui. Dorind să rezolve problema pe cale diplomatică, a plecat ca sol în Kahleek, Kalduga și Ixtal, vecinii Icathiei. Își făcuse mulți aliați de-a lungul vieții, iar acum i-a implorat pe toți să ajute Icathia.

De fiecare dată, a primit același răspuns. Nimeni nu voia să sfideze Shurima. Dacă icathienii voiau să-i înfrunte pe shurimani, trebuiau s-o facă singuri.

După ce s-a întors acasă, Zilean a fost șocat să afle că membrii consiliului hotărâseră să încoroneze un nou Rege Mag. Încântați și entuziasmați, aceștia i-au spus că descoperiseră o forță antică și interzisă suficient de puternică încât să garanteze victoria Icathiei.

I-au spus lui Zilean despre puterea Vidului.

Deși îi știa ca pe icathieni raționali și înțelepți, acum Zilean putea citi în ochii lor doar nebunia și oricât de mult l-ar fi durut, ar fi preferat ca revoluția patriei lui să se stingă decât să se dezlănțuie o asemenea oroare în lume.

Cele mai negre temeri ale lui Zilean s-au adeverit. Când a fost folosit în luptă, Vidul i-a nimicit pe magii care încercau să-l controleze, iar Icathia a fost condamnată la distrugere.

În timp ce Zilean încerca să fugă din capitală, pământul s-a cutremurat. În jurul lui, multe clădiri s-au dărâmat. Din adâncuri au ieșit orori care nu-și aveau locul în nicio lume prezentă sau viitoare și care i-au hăituit pe locuitori.

Icathienii au fost prinși în capcană. Sute de mii de nevinovați urmau să moară. Cuprins de disperare, Zilean i-a îndemnat pe toți cei cu care a putut vorbi să se refugieze în turnul lui, apoi a făcut imposibilul.

A scos întreaga clădire din meandrele timpului.

Secătuit, Zilean s-a prăbușit pe pardoseala rece și a privit siluetele încremenite care-l înconjurau. Avansul Vidului fusese oprit, dar numai între zidurile turnului – afară, acolo unde odată era Icathia, acum nu mai era nimic.

Zilean petrecuse decenii întregi încercând să deslușească misterul timpului și al cauzalității, iar acum doar el se putea mișca în cadrul anomaliei pe care o crease. Salvase niște vieți, dar nu știa cum să revină la normal. După nenumărate sesiuni de meditație adâncă și cu ajutorul unor dispozitive ezoterice construite chiar de el, Zilean a reușit să vadă firele trecutului și ale prezentului care-l conduseseră acolo. Treptat, a învățat să călătorească înainte și înapoi de-a lungul lor, în căutarea unui viitor în care eforturile lui erau deja încununate cu succes...

Astfel, a descoperit adevărata amenințare: sfârșitul întregii lumi. Marea nimicire a Runeterrei.

Practic, acum Zilean există peste tot și a existat pretutindeni dintotdeauna. Chiar și așa, știe prea bine care sunt consecințele dacă încearcă să schimbe lumea; dă naștere din greșeală unor destine neașteptate, care intră în conflict unele cu altele și ajung, aproape mereu, mai periculoase decât cele care există deja. Își spune însă că dacă găsește o modalitate prin care să-și salveze poporul, poate va reuși să oprească și marele dezastru.

Singura întrebare e: ce e dispus să sacrifice pentru a-și atinge scopul?

 

 

 

 

Sursa: universe.leagueoflegends