[Champion Story] Ziggs

[Claudiu;]

Biografie : 

Ziggs are un har înnăscut pentru meșterit, însă firea sa haotică și hiperactivă a fost mereu neobișnuită printre cercetătorii yordle. Hotărât să ajungă un inventator venerat, de talia lui Heimerdinger, a trecut de la un proiect la altul cu o patimă obsesivă, motivat atât de eșecurile sale fulminante, cât și de descoperirile sale nemaivăzute. Vestea experimentelor volatile ale lui Ziggs a ajuns la faimoasa Academie Yordle din Piltover, iar onorabilii săi profesori l-au invitat să facă dovada aptitudinilor sale. Însă lipsa de siguranță caracteristică experimentelor lui Ziggs i-a pus prematur capăt prezentării atunci când prototipul său de motor hextech s-a supraîncălzit și a explodat, făcând o gaură imensă în peretele Academiei. Profesorii s-au scuturat de praf și i-au făcut semn să plece, neînduplecați. Necăjit, Ziggs s-a pregătit să se întoarcă în Orașul Bandle cu povara rușinii pe umeri. Însă, înainte să plece, un grup de agenți din Zaun s-a infiltrat în Academie și i-a răpit pe profesori. Armata piltoveriană i-a găsit pe prizonieri într-o închisoare zaunită, însă armele sale nu puteau distruge fortificațiile. Hotărât să-și salveze camarazii, Ziggs a început să experimenteze cu un nou tip de armament și a înțeles că poate profita de talentul său accidental pentru demolări.

În cele din urmă, Ziggs a creat o serie de bombe nemaipomenite pe care le-a supranumit cu multă afecțiune ''hexplozibili''. Cu noile sale capodopere gata de prima probă, Ziggs a plecat spre Zaun și s-a furișat în închisoare. A lansat o bombă uriașă către închisoare și a urmărit cu multă încântare cum suflul exploziei a făcut zidul bucăți. După ce s-a risipit fumul, Ziggs a dat iama printre gărzi, punându-le pe fugă cu o ploaie de bombe. A ajuns la celulă, a zburat ușa din balamale și i-a condus pe prizonierii yordle către libertate. După ce s-au întors cu toții la Academie, profesorii au recunoscut smeriți meritele lui Ziggs printr-o titulatură onorifică – ''decanul demolărilor''. Cu orgoliul împăcat, Ziggs le-a acceptat propunerea, gata să-și testeze gama din ce în ce mai vastă de hexplozibili în cel mai mare poligon din lume: Valoran.

Poveste : 

OK, Zaun. Sunt aici, sunt pufos și sunt pus pe aruncat chestii în aer.

Tot timpul ăla petrecut în Piltover, fabricând materiale pirotehnice de înaltă calitate pentru snobi ingrați, cu Heimerdinger obligându-mă să mă ascund în spatele farmecului ăla prostesc și nelăsându-mă niciodată să fac ce vreau... Mi-a făcut un chef nebun de niște BUM-BUM!

Dar oare chiar avea dreptate Jinx? E orașul ăsta sinistru și împuțit plin de potențial?

Ia să vedem. Ce am în față? O clădire generică, altă clădire generică, încă o clădire generică, dar ceva mai mare, o fabrică de explozibili, încă o clădire generică și... IA STAI AȘA!

O fabrică de explozibili?! Visele chiar pot deveni realitate!

Nu, nu plâng. Mi-a intrat niște Cenușă în ochi.

Uau, câte chestii tari ar trebui să fie înăuntru... Și totuși, fabrica pare atât de normală. Banală, chiar. N-are panouri colorate, firme luminoase... E doar o adunătură de cărămizi și fier. Ca și cum ăstora nu le pasă cum se fac bombele. Nu vine niciun sunet dinăuntru... AHA! Înseamnă că au antifonat-o ca să poată testa bombele în pace! Trebuie să intru acolo! Ah, pun pariu că e vreo intrare super secretă pe undeva sau poate trebuie să arunc zidul în aer. Sau poate...

Ah, iată ușa.

Ia stai, ce-i asta?

CLĂDIRE DEZAFECTATĂ
ACCESUL INTERZIS

 

Serios? De ce? Cum? Cum se poate ca acest loc sacru să nu mai fie folosit? Cum ar putea cineva să arate atât de puțin respect templului unde se creează explozibili și să-l închidă pentru totdea... Hopa, ce s-a auzit?

Hmm... Sunt destul de sigur că o încuietoare n-ar trebui să arate în halul ăsta. Cineva a forțat ușa. Ia să-mi bag eu nasul pe-aici...

Par a fi doi oameni tineri și supărați. Nu bombe. Oameni. Într-o încăpere goală. Cred că-mi pierd interesul. Măcar nu m-au văzut.

– Ce porcărie, zice unul din ei.

După voce, pare la fel de dezamăgit ca mine.

– Ziceai că e plin de bombe pe aici. Am scotocit peste tot și n-am găsit nimic!

Oprește-te, puștiule. Asta chiar mă doare.

Celălalt om lovește o cutie goală cu piciorul.

– Eu de unde era să știu că n-au mai lăsat nimic?

Chiar n-a citit niciunul semnul de-afară? Jur, oamenii nu se uită...

– Aia e, zice primul om cu un oftat.

Hei. Nici n-am apucat să-mi termin gândul. Nesimțitule.

– M-am plictisit. Hai să plecăm.

Nu înainte să mă car eu de aici. N-am chef să fiu smotocit azi. Adio, copii!

Incredibil! Prima mea plimbare în orașul subteran și am găsit deja o fabrică de bombe! O fabrică făcută special pentru bombe! Mi-aș fi făcut din ea o casă. Dar în schimb, am găsit doar o casă unde visele vin să moară.

Trebuie să fac ceva. Da. Da. Asta era. Asta trebuie să fac. Ăsta e destinul ei...

O SĂ UMPLU FABRICA DE BOMBE!

__________________________________________________________________________________________________________

Salut! Bun venit în laboratorul meu. Mă rog, de fapt e al lui Jinx. Mă lasă să stau aici până mă obișnuiesc cu Zaunul. Ea crede că eu exist doar în capul ei, deci presupun că nu ocup cine știe ce spațiu. Ținând cont că laboratorul e plin de gunoaie și vechituri, sunt destul de sigur că nu-s singura creatură cu blană de pe-aici.

Ce-i cu chestiile astea, zici? Eh, sunt doar niște hexplozibili. Făcuți de mine, evident.

Răutăcioșii ăștia mici or să fie un cadou de adio demn de vechea fabrică. Ca să se poată retrage cu demnitatea pe care-o merită.

N-o pot lăsa cum am găsit-o, totuși. Așteptând vreun alt entuziast al pirotehniei s-o găsească, să se bucure și apoi să se aleagă cu inima frântă. Am trecut și eu prin furtuna asta de emoții și nu mi-a plăcut deloc.

Nu, nu. O s-o împodobesc cu jucăriile mele, care vor exploda una după alta, ca niște artificii. Bam! Bum! Fâsss! Bam! Bum! Fâsss! Din nou și din nou, până se dărâmă toată șandramaua într-o explozie orbitoare.

I-am botezat ''Fumăcioșii''.

Aproape că am terminat munca la ei. Trebuie doar să iau piesa asta, și să pun piesa aia acolo... Perfecțiunea întruchipată.

Să mergem să aruncăm chestii în aer!

__________________________________________________________________________________________________________

Bun, m-am întors în fabrică. Vai de tine, panoule, nu prea interzici accesul nimănui.

Am pregătit Fumăcioșii; sunt gata să arate tot ce pot.

Dar Ziggs, te aud întrebându-mă, cum o să te mai bucuri de roadele muncii tale dacă nu le vezi în acțiune? Fix la asta mă gândeam și eu. Așa c-am pregătit o mică surpriză: o să dărâm întâi zidul din față!

Ăsta mare de aici e ''Petrecărețu''. O să facă o gaură prin care o să putem vedea tot!

Bun, acum să apăsăm butonul! Trei... doi... unu... BIM-BAM-BUM!

...în șaizeci de secunde.

Poftim? Trebuie să mă car de-aici. Nu vreau să sar și eu în aer!

__________________________________________________________________________________________________________

Haide, haide, haide! M-am ascuns după un morman de vechituri. Văd perfect de la distanța asta. Și... bum!

Nu încă. Încă patruzeci de secunde. Se pare că nu durează așa de mult să treci strada.

Ia zi, știi de ce-a traversat yordelul... Oh, nu, ce caută copiii ăia acolo?! Dacă nu pleacă de-acolo, or să mănânce o mare porție de ciment. Mișcați-vă. Mișcați-vă!

Ai naibii, nu se mișcă. Și-au scos spray-urile și s-au apucat să deseneze pe zid. Sfinte Sisoe...

– Alo! le strig din spatele mormanului. Copii! Plecați de-acolo!

Hai că le-am atras atenția. Pun pariu că n-au mai văzut un Ziggs așa, pe viu. Și totuși, nu se mișcă.

– Ce-i? N-ați mai văzut yordeli până acu'? Pe bune, chiar trebuie să vă mișcați
de-acolo! O să fiți răniți!

Oare...? Da! Râd de mine! Atunci poate-i las să sară în aer. Jinx așa ar face.

Aaaaaaaa, da, uitasem. Jinx e o psihopată.

Ah! Au mai rămas zece secunde!

O iau la fugă direct către mucoșii ăia din Hazna. Mai bine să te lovească un yordle decât să te zdrobească o clădire. Eu așa zic mereu.

S-au oprit din râs. Ăla mai mare deschide gura.

– Ce faci?

– N-avem timp de asta! Dați-vă la o parte!

BUM!

Cu o săritură, reușim să ajungem de cealaltă parte a străzii chiar în momentul în care zidul explodează.

Da! Bombastic!

Bam! Bum! Fâsss! Bam! Bum! Fâsss!

E extraordinar. Fulgerașele care biciuiesc tot ce prind în cale. Cărămizile care cad una peste alta. Fumul gros, care-i învăluie pe trecătorii curioși.

Bam! Bum! Fâsss!

Hmm... De ce se uită toți la mine? Ar trebui să-mi admire arta!

Bam! Bum! Fâsss!

Gata, acoperișul s-a prăbușit complet. Ce spectacol magic... Nu, nu plâng! Ți-am mai zis, Cenușa e de vină!

Bam! Bum! Fâsss! Bam! Bum! Fâsssssssss.

Haha! Da! Nu pot să mă abțin. Dansez de bucurie. Ce explozie perfectă!

Puștii ăștia doi se uită la mine de zici că le-am bătut bunica. Văd că pe zaunieni îi impresionează mai tare ghemotoacele blănoase decât exploziile.

În fine, fiecare cu ce-l doare. Mă duc să văd ce a ieșit.

Fumăcioșii mei au făcut o treabă admirabilă, transformând clădirea într-un morman de ruine fumegânde. Semnul ăla inutil cu ''ACCESUL INTERZIS'' a ajuns sub o țiglă sfărâmată. O să-l iau cu mine ca suvenir pentru laborator.

Bam! Bum!

Aaah! Un hexplozibil n-a vrut să bubuie până nu m-am apropiat eu suficient de el. Cred că am luat foc un pic, dar...

– Iupiiiiii!

Zbor prin aer...

– Aaaaahahahahahaaaa!

... o dâră de fum sub mine...

– Au, mă arde! Mă gâdilă! Mă ardeee! Hahahahahaha!

Toți sunt cu ochii pe racheta îmblănită.

– Vedeți, copilași? Așa se face-o bombă!

 

 

 

 

 

Sursa :universe.leagueoflegends