[ Champion Story ] Pantheon

[Cosmina]

• Numele campionului: Pantheon - Lancea Indestructibilă 
• Poza: 
• Poveste: 

      Atreus s-a născut la poalele ostile ale Targonului și a fost numit după una dintre stelele constelației Războiului, cunoscută drept Pantheon. Încă de la o vârstă fragedă, a știut că destinul său era lupta. Ca mulți războinici din tribul său, s-a antrenat pentru a se alătura ordinului militant al tribului Rakkor, Ra'Horak. Deși nu era nici cel mai puternic, nici cel mai priceput dintre războinici, Atreus a perseverat, ridicându-se după fiecare luptă, însângerat și rănit. În timp, și-a găsit un rival aprig în Pylas, un alt recrut; însă indiferent de câte ori era pus la pământ, Atreus se ridica de fiecare dată. Pylas a fost impresionat de rezistența sa fără limite, iar din sângele pe care l-au vărsat în cercul de antrenamente s-a născut o prietenie adevărată. Atreus și Pylas au fost printre războinicii Rakkor care au fost surprinși de o invazie barbară și au supraviețuit ambuscadei care i-a ucis pe ceilalți membri ai patrulei.

      Când Aspectul Soarelui a refuzat să-i distrugă pe invadatori, Atreus și Pylas au jurat să captureze ei înșiși puterea Aspectelor, escaladând Muntele Targon până în vârf. Ca mulți alții înaintea lor, au subestimat dificultatea ascensiunii, iar Pylas s-a prăbușit de frig când au ajuns, în cele din urmă, pe creastă. Doar Atreus a mai rămas în viață când cerurile s-au deschis și l-au transformat în gazda unui Aspect divin, cu puterea de a se răzbuna. Însă cel care s-a întors în tribul Rakkor, cu lancea și scutul emanând putere cerească, nu mai era om. Era însuși Aspectul Războiului, Pantheon. Considerându-l nevrednic pe Atreus, un războinic fără nicio victorie, i-a preluat trupul pentru a-și duce la îndeplinire propriile obiective, o sarcină care i se părea prea importantă pentru muritori.

      Alungat în cele mai îndepărtate colțuri ale minții sale, Atreus a îndurat doar viziuni vagi, în timp ce Aspectul a cutreierat lumea în căutarea darkinilor, arme vii create într-o epocă demult apusă. În cele din urmă, Pantheon a fost atras într-o luptă în apropierea Muntelui Targon de către darkinul Aatrox, care voia să urce pe vârf. Lupta lor a răsunat până în ceruri și a devastat armatele muritorilor... până când imposibilul s-a produs. Sabia darkinului, ucigașă de zei, i-a străpuns pieptul lui Pantheon, iar lovitura a distrus constelația Războiului de pe cer. Dar în timp ce Aspectul se stingea, Atreus, omul pe care Pantheon îl considerase slab, s-a trezit din nou. Deși sabia lui Aatrox era încă înfiptă în trupul lui, iar puterile armelor Aspectului deveneau tot mai slabe, a inspirat cu greu și l-a scuipat în față pe darkin. Aatrox a rânjit și l-a lăsat pe Atreus să moară.

      Câteva ore mai târziu, când ciorile veneau să se hrănească, Atreus s-a ridicat cu greu și s-a târât până la tribul Rakkor, lăsând în urmă o dâră de sânge. După o viață întreagă de înfrângeri, voința de a trăi și furia de a fi fost trădat au fost suficiente pentru a ține la distanță moartea care îl doborâse pe însuși Aspectul Războiului. Atreus s-a întremat în căminul lui Pylas, fiind îngrijit de văduva prietenului său, Iula. Acolo, și-a dat seama că-și pierduse viața cu ochii spre cer, fără să vadă ce se afla în jurul său. Spre deosebire de zei, muritorii luptau pentru că erau nevoiți s-o facă, știind că moartea stă mereu la pândă. Vedea peste tot în jurul său cum viața rezista cu încăpățânare, căci pericolele erau nesfârșite.

      Într-adevăr, invadatorii barbari amenințau acum așezările nordice ale tribului, printre care și ferma Iulei. Deși îl mai așteptau luni de recuperare înainte să poată lupta cu adevărat, Atreus era hotărât să pună el însuși capăt invaziei, așa că a plecat la luptă, înarmat cu armele Aspectului. Când a ajuns, însă, și-a găsit inamicii sub asediu. Era mâna lui Aatrox. O știa din strigătele lor și din mirosul copleșitor al sângelui. Atreus și-a dat seama că Aatrox fusese cel care îi mânase pe barbari în Targon. Deși îi considerase inamicii săi, nu erau diferiți de tribul Rakkor.

      Erau muritori care suferiseră în conflictele dintre zeități. Atreus a simțit o furie rece, atât față de darkini, cât și față de Aspecte. Erau la fel. Ei erau problema. Atreus s-a pus între barbari și Aatrox. Recunoscând scutul uzat și lancea Aspectului căzut, darkinul a râs de el – ce speranțe mai avea Atreus, fără puterile lui Pantheon? Dar chiar dacă loviturile lui Aatrox. l-au îngenuncheat, când cei din jur au început să țipe, voința lui Atreus a reaprins lancea Aspectului... și, cu un salt măreț, a lovit și i-a retezat darkinului mâna în care ținea sabia. Darkinul și sabia sa au căzut la pământ. Doar Atreus mai era în picioare, uitându-se cum steaua al cărei nume îl purta s-a reaprins pe cer.

      Deși tânjește adesea să se întoarcă la ferma Iulei, Atreus a jurat în acea zi să se opună Aspectelor, Iluminaților, demonilor și tuturor celor care dețin o putere atât de mare, încât este capabilă doar de distrugere. Abandonându-și propriul nume, a devenit noul Pantheon – armele Aspectului fiind alimentate de dorința de luptă care poate exista doar în fața morții. Deoarece Pantheon cel divin a dispărut, Războiul trebuie să renască într-un om.