[ Champion Story ] Viktor

[Cosmina]

• Numele campionului: Viktor - Zenitul Evoluției
• Poza: 
• Poveste: 

     Viktor este considerat vestitorul unei noi ere a tehnologiei și și-a dedicat viața progresului omenirii. E un idealist care încearcă să aducă oamenii la un nou nivel de înțelegere și care crede că potențialul lor adevărat se poate realiza doar printr-o evoluție glorioasă a tehnologiei. Viktor și-a augmentat deja trupul prin oțel și știință, iar acum pășește hotărât în întâmpinarea unui viitor strălucit.

      Viktor s-a născut în Zaun, la marginea Intrisolului, iar părinții săi făurari l-au încurajat de mic să studieze tehnologia, ceea ce l-a făcut să-și descopere pasiunea pentru invenții și creații. Și-a dăruit tot timpul studiilor, nesuportând să le întrerupă chiar și pentru a mânca sau a dormi. În mod și mai neplăcut, uneori trebuia să-și ia munca și să fugă din calea unei deversări chimice, a unei explozii accidentale sau a unui nor chimic. I se părea un chin să-și neglijeze proiectele chiar și pentru scurt timp. Din dorința de a impune o anumită ordine și siguranță în lumea în care trăia, Viktor a studiat multe dintre accidentele din Zaun și și-a dat seama că aproape toate erau cauzate de erori umane, nu de eșecuri mecanice. Și-a oferit serviciile afacerilor locale, în ideea de a crea invenții care să ducă la medii de lucru mult mai sigure. Mulți l-au refuzat, dar, în cele din urmă, Fierăria Chimică Fredersen a decis să-și asume riscurile și să-l angajeze pe tânărul serios și dornic de muncă.

     Invențiile lui Viktor în domeniul automatizării au redus la zero numărul de accidente din fierărie în doar o lună. În curând, și alții au vrut să-l angajeze, iar creațiile lui Viktor au ajuns pretutindeni în Zaun, îmbunătățind producția cu fiecare inovație ce elimina posibilitatea de eroare umană. În cele din urmă, după ce a împlinit nouăsprezece ani, i s-a oferit un loc în prestigioasa Academie de Tehnomaturgie din Zaun, ceea ce l-a surprins. Însă munca lui atrăsese și privirile profesorului Stanwick din Piltover, care l-a convins să plece din Zaun și să se alăture academiei din orașul de sus, unde putea lucra în cele mai avansate laboratoare și avea acces la tot felul de resurse de vârf. Încântat să fie remarcat, Viktor a acceptat oferta și s-a mutat în Piltover, unde și-a rafinat arta și a încercat să-și perfecționeze teoremele pentru a ajuta pe toată lumea.

      Acolo a lucrat cu cei mai buni și străluciți oameni din Zaun, inclusiv cu un geniu nesuferit pe nume Jayce. Cei doi erau deopotrivă de străluciți, dar Viktor era organizat, atent la amănunte și se baza pe logică, în timp ce Jayce era bombastic și arogant. Au lucrat împreună des, dar nu s-au împrietenit cu adevărat. La început, se contraziceau violent atunci când discutau despre importanța intuiției și a logicii în procesul de creare a invențiilor, dar după o vreme, au început să se respecte reciproc atunci când și-au înțeles unul altuia inteligența imperfectă. În timpul studiilor sale din Piltover, o revărsare chimică majoră a distrus districte întregi din Zaun, iar Viktor s-a întors acasă, dornic să-și ajute concetățenii afectați. Prin grefarea unei serii sofisticate de bucle cognitive în tehnologiile existente ale automatonilor, a creat un golem personalizat, pe Blitzcrank, care să ajute la înlăturarea deșeurilor. Golemul a salvat viețile a zeci de oameni și a părut să-și dezvolte un nivel de inteligență dincolo de orice își imaginase Viktor.

      Chiar și după ce a fost oprită scurgerea, Viktor a rămas în Zaun ca să-i ajute pe cei afectați de toxine. Cu ajutorul golemului, a încercat să-și folosească aptitudinile extraordinare de tehnomaturgie pentru a salva viețile celor care se îmbolnăviseră în urma accidentului. Încercarea lor nu a putut preveni morțile acestora, însă, iar cei doi s-au despărțit, pornind pe drumuri diferite. Deși Viktor a fost tulburat de morțile din Zaun, munca depusă acolo l-a ajutat să înțeleagă multe despre combinarea anatomiei umane cu tehnologia și despre modul în care trupurile muritorilor puteau fi îmbunătățite prin mecanică.

      Când s-a întors în Piltover, după câteva săptămâni, Viktor a descoperit că profesorul Stanwick ținuse un simpozion despre Blitzcrank și prezentase cercetările tânărului ca fiind ale sale. Viktor a depus plângeri oficiale către mai-marii colegiului, dar reclamațiile sale cum că el l-ar fi creat pe Blitzcrank au fost ignorate cu desăvârșire. A apelat la Jayce ca să-i susțină afirmațiile, dar colegul lui a refuzat, adâncind și mai mult prăpastia dintre cei doi. În cele din urmă, profesorul Stanwick a câștigat disputa. Amărât, dar resemnat, Viktor s-a întors la studiile sale, știind că țelul său suprem de a îmbunătăți viața oamenilor și de a dezvolta omenirea era mai important decât un proiect furat și mândria sa călcată în picioare. A continuat să exceleze, găsind mereu noi căi de a elimina din munca sa eroarea umană și slăbiciunea, aspect care a ajuns să-i domine gândirea. A început să vadă implicarea umană în orice parte a unui proces ca fiind o aberație extrem de ineficientă – o viziune care contrazicea părerile multor dintre colegii și profesorii săi, care considerau elementele de care încerca. 

       Viktor să scape ca fiind chiar sursa ingeniozității și a creativității omenești. Conflictul și-a atins punctul culminant în timpul unei colaborări nedorite cu Jayce, prin care cei doi au încercat să îmbunătățească costumele de scafandri folosite de cei ce asigurau curățenia docurilor din Piltover prin eliminarea gunoaielor și toxinelor chimice din adâncuri. Costumele îmbunătățite create de Viktor și de Jayce le permiteau scafandrilor să se scufunde mai adânc, să rămână sub apă mai mult timp și să ridice greutăți mai mari. Însă mulți dintre cei care le purtau spuneau că vedeau lumini-fantomă în adâncuri sau că sufereau de pe urma halucinațiilor induse chimic. Când scafandrii aveau astfel de simptome, deseori se panicau și făceau greșeli care duceau la moartea lor sau a colegilor lor. Viktor și-a dat seama că problema nu era una tehnică, ci psihologică: adâncurile întunecate îi făceau uneori pe oameni să-și piardă mințile. A creat o cască chimo-derivată care-i permitea unui operator de la suprafață să treacă peste reacția de frică a persoanei aflate în costum și, efectiv, s-o controleze de la distanță. Jayce și Viktor au purtat o discuție tensionată despre liberul arbitru și sclavie, care a ajuns repede la furie și aproape că a dat în violență. Cei doi au jurat să nu mai lucreze niciodată împreună.

       Jayce le-a raportat incidentul maeștrilor colegiului, iar Viktor a fost pedepsit pentru că încălcase demnitatea umană de bază – deși, din punctul lui de vedere, invenția ar fi putut salva multe vieți. A fost dat afară din colegiu și s-a retras în vechiul său laborator din Zaun, fiind de-a dreptul dezgustat de viziunea îngustă a locuitorilor din Piltover. Aflat singur în abis, Viktor a ajuns să sufere de depresie și a îndurat o perioadă traumatică de introspecție ce a durat multe săptămâni. S-a luptat cu dilema etică ce-i fusese prezentată și a ajuns la concluzia că, din nou, emoțiile și slăbiciunile umane fuseseră cele care-i opriseră progresul. El încercase să ajute, să îmbunătățească oamenii dincolo de capacitățile lor naturale pentru a reuși să înlăture posibilitatea de eroare și să salveze vieți. În cele din urmă, a avut o revelație. Și-a dat seama că și el se lăsase în voia unor astfel de emoții, deoarece credința sa naivă că bunele intenții puteau înfrânge prejudecățile înnăscute îl făcuse orb la slăbiciunile oamenilor. Viktor știa că nu-i putea conduce pe alții acolo nu ajunsese nici el din prima încercare, așa că s-a operat pentru a-și elimina din trup și din minte tot ce era bazat pe emoție sau inhibat de aceasta.

        După încheierea operației, aproape că nu a mai rămas nicio urmă din tânărul care plecase plin de încredere spre Piltover. Viktor și-a înlocuit cea mai mare parte a corpului cu augmentări mecanice, dar personalitatea i s-a schimbat și ea. Speranța sa idealistă de a ajuta societatea să devină mai bună a devenit o obsesie în legătură cu ceea ce el a început să numească ''evoluția glorioasă''. Viktor a început să se considere un pionier al viitorului Valoranului – un vis idealizat în care oamenii aveau să renunțe la trupuri în favoarea augmentărilor superioare hextech; doar așa putea omenirea să se elibereze din strânsoarea greșelilor fatale și a suferinței. Dar Viktor știa că o astfel de misiune nu putea fi dusă la bun sfârșit nici ușor, nici repede.

        S-a dedicat cu totul muncii sale. Și-a folosit augmentările tehnologice pentru a-i reconstrui pe zaunienii răniți în accidente, a perfecționat mecanisme respiratorii și a muncit fără încetare pentru a reduce ineficiența umană decuplând fizicul de emoții. Munca lui Viktor a salvat sute de vieți, dar ajutorul său era cu dublu tăiș, căci soluțiile lui duceau deseori la consecințe neașteptate. Însă pentru cei disperați, Viktor era omul la care trebuia apelat. Auzind fragmente din filosofia lui, unii zaunieni au văzut succesul pe care-l aveau invențiile sale și au început să-l privească ca pe un profet. Lui Viktor nu-i păsa deloc de ei și le vedea cultul pseudo-religios ca pe o aberație, un alt motiv pentru care să elimine încurcăturile emoționale și credința în ceva ce nu putea fi demonstrat empiric.

       În urma unui eveniment toxic din Hazna, sute de bărbați și femei din Fabrilemn s-au transformat în psihopați bezmetici, iar Viktor a fost nevoit să folosească un somnifer puternic pentru a-i adormi și a-i transporta în laborator, ca să încerce să-i salveze. Toxinele începuseră să le distrugă porțiuni din creier, dar Viktor a reușit să oprească procesul de degenerare deschizându-le craniile și folosind mașinării pentru a le filtra lent otrava din sânge. Tehnologia care-i stătea la dispoziție de-abia făcea față, iar Viktor și-a dat seama că mulți aveau să moară dacă nu reușea să găsească o cale prin care să îmbunătățească enorm mașinăriile de purificare.

       În timp ce se lupta să-i salveze, a detectat un impuls neobișnuit de energie hextech în Piltover și a știut imediat că sursa i-ar putea oferi puterea de care avea nevoie. A urmat energia pas cu pas, până i-a găsit originea. Laboratorul lui Jayce. Viktor i-a cerut lui Jayce sursa de putere, un cristal din deșertul Shurimei ce pulsa de energie. Însă fostul lui coleg a refuzat, nelăsându-i lui Viktor nicio altă variantă decât să ia obiectul cu forța. Înapoi în Zaun, acesta a folosit nestemata ciudată în mașinăria sa, pregătind mai mulți golemi cu abur în care să mute persoanele afectate în caz că trupurile lor aveau să cedeze în urma procedurii. Cu ajutorul noului cristal, mașinăriile lui Viktor și-au început treaba și, treptat, răul provocat de toxine a început să se retragă. Munca lui putea salva acești oameni, într-un fel de-a spune. Dacă Viktor ar fi avut mai mult de o frântură de umanitate rămasă în suflet, ar fi sărbătorit. Însă, după toate modificările pe care și le făcuse, tot ce s-a văzut pe chipul lui a fost o umbră de zâmbet.

        Înainte ca procesul să se încheie, Jayce a dat buzna răzbunător în laborator și a început să distrugă totul cu un ciocan energizat. Știind că un prost arogant ca Jayce nu avea cum să asculte de vocea rațiunii, Viktor le-a poruncit automatonilor să-l ucidă. Bătălia a fost extrem de violentă și s-a încheiat de-abia când Jayce a distrus cristalul luat de Viktor, făcând toată clădirea să cadă într-o avalanșă de oțel și piatră și ucigându-i pe toți cei pe care inventatorul încercase să-i salveze. Mai mult, după ce s-a întors în Piltover, Jayce a fost privit ca un erou pentru faptele sale.

       Viktor a reușit să scape de distrugerea din laborator și s-a întors la misiunea lui de a transforma omenirea prin eliminarea tendințelor emoționale distructive. Din punctul de vedere al lui Viktor, atacul nebunesc al lui Jayce demonstra doar adevărul cauzei proprii și îl făcea să-și dorească și mai mult să scape omenirea de slăbiciunile trupului. La scurt timp după aceea, Viktor a trimis brute augmentate chimic să atace laboratorul lui Jayce. Și-a zis că n-o făcea din răzbunare, ci ca să afle dacă mai erau și alte fragmente de cristal shuriman pe care le-ar putea folosi pentru a îmbunătăți omenirea. Însă razia a fost lipsită de succes, iar Viktor l-a ignorat complet pe Jayce după aceea.

       În schimb, și-a intensificat eforturile de a găsi căi prin care să împingă omenirea dincolo de slăbiciunile emoționale și să o conducă spre un stadiu nou, mai rațional, de evoluție. Unele dintre cercetările lui trec dincolo de limitele a ceea ce ar fi considerat etic în Piltover (și chiar în Zaun), dar toate reprezintă pași necesari pentru înfăptuirea evoluției glorioase a lui Viktor.