device

16944

16937

Denumire skin: AK47 Paladin Syturio Autor Skin: Nexon, deanamx, Syturio Link download: Click aici Imagini: Click aici

Una dintre cele mai faimoase domnii din spațiul românesc a fost cea a lui Vlad Țepeș (1431-1476). Ajuns celebru la nivel mondial pentru pedeapsa capitală pe care o acorda cu mare larghețe tuturor – pedeapsă care i-a dat și porecla –, dar și pentru rolul de vampir transilvănean „oferit” de către un scriitor irlandez ajuns în vogă, Țepeș mai este și personajul principal al multor legende din acea perioadă, deloc măgulitoare. Vlad Țepeș a condus Valahia doar câțiva ani, în trei domnii distincte, dar experiențele sale militare nu au avut loc doar ca voievod al Valahiei, ci și pe post de comandant în Moldova și Ungaria, în anii săi de exil. După ce a învățat bazele tacticii militare la curtea tatălui său și probabil în perioada cât a fost ostatic de lux în Imperiul Otoman, și-a îmbunătățit cunoștințele și experiența practică în luptele pentru propriul său tron și în armatele hârșite în lupte ale domnului moldovean Bogdan al II-lea și ale marelui comandant de oști, voievod al Transilvaniei și guvernator al Ungariei, Iancu de Hunedoara. Prima domnie În octombrie 1448 a trecut Dunărea la Giurgiu cu ajutor otoman – mai ales akinjii – și a luat tronul muntean, în timp ce domnitorul de drept, Vladislav al II-lea, era plecat din țară, sprijinindu-l pe Iancu de Hunedoara în campania acestuia din Kosovo. În noiembrie, după groaznica înfrângere a creștinilor în această bătălie, Vladislav al II-lea s-a întors cu trupe muntene și moldovene din campanie și l-a răsturnat pe Vlad. Domnise pentru doar o lună și, din nefericire, nu există detalii despre luptele sale din această perioadă. Din octombrie 1449 până în octombrie 1451, Vlad s-a refugiat în Moldova, unde a putut fi martorul intrigilor și al luptelor pentru putere din această țară, la curtea rudelor sale. Acum a învățat cu siguranță cel mai temeinic ce însemna politica zonei, cum interferau interesele Poloniei, ale Ungariei și ale Imperiului Otoman în arealul carpatic. Este foarte probabil să fi fost martor sau poate chiar luptător în bătălia de la Crasna, din 1450, dintre moldoveni și armata polonă invadatoare. Împreună cu vărul său, viitorul domnitor Ștefan cel Mare, s-a refugiat la Iancu de Hunedoara, în Transilvania, după ce domnul moldovean Bogdan al II-lea, tatăl lui Ștefan, a fost asasinat. La curtea lui Iancu, tânărul Vlad a avut cu siguranță ocazia să cunoască mulți comandanți cu foarte multă experiență și să învețe de la ei. A doua domnie În 1456, în timp ce Iancu de Hunedoara se pregătea să meargă la Belgrad pentru a se lupta cu armata otomană comandată de sultanul Mahomed al II-lea Cuceritorul, Vlad comanda trupele lăsate să păzească pasurile montane dintre Valahia și Transilvania, în zona săsească. După vestea marii victorii creștine, la sfârșitul lui iulie sau începutul lui august, Vlad a trecut din nou Carpații și și-a recâștigat tronul. Din păcate, nici de această dată nu avem informații despre cum s-au derulat evenimentele. În jurul datei de 15 august, Vlad era noul voievod, iar una dintre primele lui acțiuni în noua postură a fost să-l execute public pe Vladislav al II-lea. Epurările interne Imediat, a cerut ajutor militar – „200 sau 100 sau 50 de oameni aleși” – de la orașul săsesc Kronstadt/Brașov pentru a rezista presiunii otomane de a face raiduri în Transilvania. Ideea scrisorii trimise (și motivația cererii) era că nu va fi în stare să reziste presiunii otomane și că, dacă nu este sprijinit, va fi nevoit să le permită otomanilor să treacă prin Valahia și poate chiar să li se alăture în campanii de jaf în Transilvania. Zona săsească ar fi fost prima lovită și ar fi avut cel mai mult de suferit. Fiindcă Regatul Ungar era în agitație după moartea lui Iancu și execuția fiului său cel mare, Vlad nu putea să se aștepte însă la niciun ajutor militar concret, astfel încât a fost nevoit să devină vasal al turcilor și să facă exact ce îi spuneau aceștia. SURSA

Final de drum Ceea ce a început destul de timid în anii 90, cu o formă destul de ciudată pentru un Mercedes-Benz, sub numele Clasa A, a devenit în ziua de azi un adevărat instrument polivalent. Variațiile construite pe platforma care găzduiește modelul Clasa A sunt de-a dreptul copleșitoare. Avem A-Class în variantă hatchback, sedan, shooting brake, coupe, dar și câteva versiuni de tip crossover. De parcă Mercedes-Benz a dorit să acopere absolut orice dorință ar avea clienții. Ei bine, dacă acesta a fost scopul, putem spune că el a fost atins. Însă, au apărut și problemele, odată cu reorientarea clienților către orice are o gardă la sol ceva mai înaltă. Acest segment, cunoscut drept „entry-level luxury”, pare să intre într-un con de umbră. De curând, Mercedes-Benz chiar a confirmat faptul că A-Class în variantele sedan și hatchback, va fi retras de pe piață, iar singurele modele din gamă care vor rămâne în ofertă vor fi cele cu sigla CLA. Atât în variantă Shooting Break, cât și sedan. Iar asta marchează un final de drum pentru mașina pe care o avem și noi astăzi la test, respectiv Mercedes-Benz A-Class sedan, sosit în garajul Automarket după ce a primit un facelift subtil. La capitolul motorizare, clienții sunt răsfățați cu o multitudine de opțiuni de putere. Referința făcută la adresa nivelului de putere, nu al capacității cilindrice, nu e una accidentală. Deși ai la dispoziție propulsoare care livrează de la 116 CP la peste 300 CP, majoritatea au aceeași cilindree, respectiv 1.33 litri. Este vorba despre propulsorul creat de Mercedes-Benz în colaborare cu partenerii săi de la Renault-Nissan, care a devenit un adevărat cal de povară în gama producătorului german, mai ales pe modelele entry-level. În configurația testată de noi, A200, acesta livrează 163 de cai putere și 270 Nm, cu ajutorul unui mic motor electric, care transformă acest model într-unul mild-hybrid. Cei 14 CP și 150 Nm cuplu livrați de micul motor integrat în transmisie, ajută funcțiile auxiliare, asistă motorul termic la plecările de pe loc și chiar poate umple golurile de cuplu în anumite situații. Cert este că tu nu vei simți cum funcționează cele două unități, tranziția de pe electroni, pe benzină fiind făcută impecabil. Transmisia este asigurată de o unitate cu 7 rapoarte și dublu ambreiaj, care s-a comportat și ea ireproșabil, reușind să pună în valoarea fiecare unitate de cuplu motor. Resursele au fost transmise, cu celeritate, doar către puntea față. Deși ai fi tentat să crezi că un propulsor atât de mic nu ar putea face față unei caroserii de aceste dimensiuni, eu sunt aici să raportez că lucrurile nu stau chiar așa. Cuplul maxim este atins la 2.000 de rotații, iar cutia de viteze te va păstra în zona aceasta aproape tot timpul, pentru a se asigura că nu duci lipsă de nimic. Sunetul motorului este bine antifonat, iar atmosfera în habitaclu nu este deranjată de „țipetele” pistoanelor decât atunci când urci bine la peste 3.000 rpm. Motorul cizelat de Mercedes-Benz se comportă bine în oraș, este destul de agil și oferă reprize plăcute. Chiar și la viteze de autostradă, cei 163 CP sunt destui pentru a atinge limita legală de viteză. În funcție de nevoile de moment, motorul poate fi setat în trei moduri: Eco, Comfort și Sport. În modul Eco vei descoperi o versiune anesteziată, gata să-ți tempereze apăsările grele ale pedalei de accelerație. Modul Sport nu vine cu explozii de resurse (nici nu ar avea de unde), însă exploatarea puterii existente are loc într-un mod mai agil. În gama lui A-Class Sedan există și motorizări ceva mai modeste, dar asta nu înseamnă că versiunea A200 este un atlet desăvârșit. Deși la exterior modelul constructorului german are gene sportive și tușe agresive, motorul de doar 163 cai putere n-o să te trimită cu gândul la performanțe excelente. Conform oficialilor Mercedes-Benz, accelerația de la 0 la 100 km/h, în această versiune, are loc în 8.3 secunde. Deloc surprinzător, rivalul de la Audi, A3 Sedan 35 TFSI, cu ai săi 150 CP, este insesizabil mai lent, atingând viteza de referință în 8.4 secunde. Viteza maximă trecută de producătorul din Stuttgart în dreptul modelului de clasă compactă este de 230 km/h, valoare cu 2 km/h mai mică decât cea anunțată de Audi pentru modelul său. SURSA

16927

16914

Cercetătorii au făcut noi descoperiri despre modul în care vechii egipteni mumificau cadavrele folosind o tehnică complexă de îmbălsămare. Un atelier de îmbălsămare a fost descoperit în Africa, unde au fost găsite substanțe și amestecuri folosite în procesul de mumificare. Deși numele acestor substanțe erau cunoscute anterior, nu era clar la ce compuși se refereau de fapt. În total au fost descoperite 121 de vase în atelier, care a fost folosit între secolele VII și VI î.Hr. Vechii egipteni foloseau diverse ingrediente în procesul de îmbălsămare, dintre care unele erau importate din îndepărtata Asie de sud-est. Analiza biochimică a 31 de recipiente ceramice care conțineau substanțe de îmbălsămare a dezvăluit detalii despre modul în care cadavrele erau mumificate cu ajutorul practicilor chimice. Conservarea corpului după moarte era importantă pentru vechii egipteni, deoarece garanta o viață demnă după moarte. Substanțele erau folosite pentru a conserva țesuturile umane și pentru a preveni mirosurile de descompunere înainte de a împacheta cadavrul. Atelierul, descoperit în apropierea vechii piramide a lui Unas și a piramidei în trepte a lui Djoser, conținea cupe etichetate și recipiente în formă de bol cu denumirile antice ale substanțelor și instrucțiuni. Acest lucru a oferit o perspectivă asupra ingredientelor folosite în îmbălsămare. Multe dintre substanțe proveneau din regiunea mediteraneană, inclusiv cedru, ienupăr, ulei de chiparos, gudron, bitum și ulei de măsline. În mod surprinzător, unele substanțe proveneau din Asia de sud-est, demonstrând comerțul la distanță și globalizarea influențate de mumificare. Procesul de îmbălsămare se desfășura într-o manieră bine organizată și instituțională. Studiul a arătat că o substanță numită „antiu” în textele antice era un amestec de ulei de cedru, ienupăr, ulei de chiparos și grăsimi animale. Au fost identificate rețete pentru îmbălsămarea capului, înmuierea pielii și curățarea corpului. Atelierul subteran de îmbălsămare, care datează din a 26-a dinastie egipteană, era accesat printr-un puț adânc de 12 metri. Acesta a fost folosit în perioada de influență asiriană și persană, când puterea egipteană era în declin. Atelierul oferă informații despre modul în care egiptenii mumificau cadavrele în antichitate, care a avut loc la mii de ani după construirea piramidelor și la secole după domnia lui Tutankhamon. SURSA

Anul Aparitiei: 2023 Gen: Actiune / Drama Sursa: Click aici Parere personala: Un film de actiune frumos. Trailer:

16903

Denumire skin: Special Force 2 Gothloli Autor Skin: ModHacK, Dragonfly, Mrbond123 Link download: Click Imagini: Click aici

16882

16870

16860

7 zile sa vedem cum te descurci.

Trei ani de călătorii în lume pe un vas de croazieră, la prețuri comparabile cu cheltuielile care asigură un trai normal - asta era promisiunea unei companii. Dar acum visul s-a sfârșit pentru pasagerii care s-au înscris la călătoria inaugurală de trei ani a „Life at Sea Cruises” (Croazierele Viața pe Mare). După săptămâni întregi de tăcere, compania a recunoscut pasagerilor că nu mai are nicio navă și a anulat plecarea, promițând să le restituie banii celor care s-au înscris pentru croaziere care costau până la sute de mii de dolari, potrivit CNN. Inițial, croaziera trebuia să plece din Istanbul, Turcia, la 1 noiembrie, dar, cu puțin timp înainte de această dată, plecarea a fost amânată pentru 11 noiembrie și mutată la Amsterdam, în Olanda, iar apoi la 30 noiembrie, tot din Amsterdam. Dar pe 17 noiembrie - cu mai puțin de două săptămâni înainte de a treia dată de plecare programată - pasagerii au fost informați că a fost anulată. Unii dintre pasagerii care au rezervat cele 111 cabine se află încă în Istanbul, după ce au ajuns acolo înainte de data inițială de plecare. Alții spun că nu mai au unde să se întoarcă, după ce și-au vândut sau închiriat casele în așteptarea călătoriei în jurul lumii și au renunțat la bunurile lor. Cei mai mulți au cheltuit zeci de mii de dolari pentru ceea ce trebuia să fie experiența vieții lor, iar acum trebuie să aștepte cel puțin câteva luni pentru a-și recupera banii. Compania a declarat că va efectua rambursările în rate lunare, începând de la jumătatea lunii decembrie și terminând rambursările la sfârșitul lunii februarie. De asemenea, s-a oferit să plătească cazarea până la 1 decembrie și zborurile de întoarcere acasă pentru toți cei blocați acum în Istanbul. Însă unii dintre ei spun că nu au case în care să se întoarcă. SURSA

16843

16835

16828

Anul Aparitiei: 2023 Gen: Horror/Comedie Sursa: Click aici Parere personala: Un film de groaza infiorator dar si amuzant. Trailer:

16814

Doar clădirea unei vechi biserici a rămas în picioare, după ce mai multe sate din Hunedoara au fost înghițite de ape, la amenajarea lacului Cinciș. Timp de mai multe decenii, monumentul fusese inundat. La începutul anilor ’60, când au început lucrările de amenajare a lacului Cinciș din Hunedoara și construcția barajului său, vreo 500 de localnici din satele aflate pe Valea Cernei din Hunedoara au fost nevoiți să își părăsească gospodăriile, atenționați că acestea urmau să ajungă sub ape. Oamenii din cele șapte sate și cătune Cinciș, Cerna, Valea Ploștii, Baia Craiului, Moara Ungurului, Bălana şi Ciuleni, aşezări vechi din Ţinutul Pădurenilor, traversate de râul Cerna din Hunedoara, au trebuit să își demoleze casele, șurile, grajdurile și gardurile. Au încărcat apoi mobilierul, uneltele și materialele de construcții salvate din vechile vetre și le-au adus pe dealul din vecinătatea barajului, unde în numai câteva luni ale anului 1962 avea să fie construit de la zero satul Cinciș Cerna din Hunedoara. Unii au mutat și mormintele strămoșilor lor, în timp ce câțiva au refuzat să se mute, până când apele le-au înghițit complet casele. În urma celor plecați, rămășițele a peste o sută de gospodării îngrijite de-a lungul mai multor generații aveau să fie înghițite treptat de Lacul Cinciș din Hunedoara. Împreună cu ele, cimitirele și câteva biserici vechi, una clădită chiar de către familia Huniazilor în secolul al XV-lea, au dispărut sub ape - unele demolate forțat, altele lăsate la mâna naturii. SURSA