device

17460

Rusia e angajată într-o amplă acțiune de dezinformare și propagandă, menită a denatura și considera cel mai mare exercițiu NATO de după Războiul Rece drept o „provocare”, se arată într-o analiză a Institutului pentru Studiul Războiului (ISW). Astfel, ministerul rus de Externe a susținut că exercițiile NATO devin din ce în ce mai „provocatoare și agresive” și se desfășoară tot mai aproape de granițele Rusiei. Moscova caracterizează manevrele Alianței drept „o demonstrație de forță” în „pragul Rusiei”. De asemenea, propaganda rusă susține că NATO se folosește de astfel de exerciții pentru a „incita” statele baltice să se pregătească de un război cu Rusia. Scopul propagandei ruse este de a prezenta acțiunile NATO drept „agresive” și de a înlătura astfel atenția de la adevăratele acțiuni agresive întreprinse de Rusia în cadrul războiului declanșat în Ucraina. Discursul Moscovei s-a amplificat și mai mult după declarațiile recente ale lui Putin care a identificat Occidentul dreptul un „inamic” al Rusiei. Totodată, liderul de la Kremlin a precizat că acțiunile Rusiei în Ucraina au ca scop „înfrângerea Occidentului”, se arată în analiza ISW. În acest context, un exemplu al acțiunilor provocatoare și agresive ale Rusiei îl reprezintă blocarea completă a semnalului GPS în nordul și centrul Poloniei, ca urmare a activării sistemelor rusești de război electronic din regiunea Kaliningrad. NATO intenţionează să mobilizeze 90.000 de militari, o acțiune menită a descuraja agresiunea rusă, în cel mai mare exerciţiu organizat de Alianţa Nord-Atlantică de la sfârşitul Războiului Rece. Scenariul pentru exerciţiul Steadfast Defender, care urmează să înceapă în februarie, este un atac rusesc asupra teritoriului aliat, care declanşează Articolul 5 din Tratatul NATO privind apărarea colectivă. Articolul 5 a fost invocat o singură dată, după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 comise de Al-Qaida în SUA. Cele mai ample exerciţii ale NATO de după Războiul Rece au fost organizate în 2018. Aceste exerciţii, numite Trident Juncture, la care au participat circa 51.000 de militari, au avut loc în cea mai mare parte în Norvegia. La exerciţiul Steadfast Defender vor participa peste 50 de nave de la portavioane până la distrugătoare, precum și peste 80 de avioane de luptă, elicoptere și drone și cel puțin 1.100 de vehicule de luptă, inclusiv 133 de tancuri și 533 de vehicule de luptă de infanterie. SURSA

17454

17443

Nume: de_caen_fa Mod Mapă: classic Descriere: O mapa bazata pe o baza militara. Autor: Izuko Fukuda Link download: Click aici Imagini:

Istoria ne arată că toate civilizațiile care s-au înălțat de-a lungul secolelor au avut comorile lor, care nu erau neapărat metale prețioase sau bani, ci obiecte de cult sau locuri speciale. Multe au sfârșit prin a fi furate sau jefuite în timpul războaielor sau invaziilor inamice, în timp ce altele au dispărut pur și simplu în moduri misterioase. În timp ce unele tezaure au reapărut, permițându-ne să aflăm mai multe despre cultura și formele de organizare socială ale popoarelor care le-au creat, altele au ajuns în colecții private sau în locuri necunoscute. În acest articol trecem în revistă o serie de comori pe care nenumărați cercetători, arheologi sau simpli vânători de relicve și-ar dori să le găsească. 1. Evanghelia Q Evanghelia Q sau Sursa Q este numele dat de cercetătorii moderni unui presupus text, datând din secolul I, despre care se spune că ar conține o serie de informații atribuite lui Isus Hristos. Existența sa face obiectul unei mari controverse în rândul cercetătorilor, unii dintre ei susținând că acest material nu a existat niciodată. Totuși, presupunând că ar exista, ar fi un material foarte bogat, deoarece ar fi stat la baza scrierii evangheliilor lui Matei și Luca, prezente în Noul Testament. Materialul ar putea duce la elucidarea unor aspecte biblice, punându-l într-o altă lumină pe Isus Hristos ca personaj istoric. Teologii moderni sugerează că Evanghelia Q (termen ce provine din germană, de la „quelle”, care înseamnă „sursă”) ar fi fost sursa din care s-ar fi inspirat cei care au creat Noul Testament. 2. Diamantul Florentin De origine incertă, deși majoritatea cercetătorilor sunt de acord că ar fi fost găsit în India înainte de a ajunge în Europa la sfârșitul secolului al XV-lea, Diamantul Florentin este (sau a fost) o piatră prețioasă de un galben impresionant și 137 de karate. Se știu puține cu privire la istoria sa, dar este cert că în secolul XX, după Primul Război Mondial, Carol I, ultimul împărat al Imperiului Austro-Ungar, a fugit în Elveția, încredințând diamantul avocatului Bruno Steiner, care să se ocupe de de vânzarea acestuia. Însă vânzarea nu a mai avut loc niciodată: Diamantul Florentin a dispărut, Steiner a fost arestat, acuzat de fraudă, iar piatra prețioasă, se pare, a ajuns să fie tăiată într-o serie de diamante mai mici, cărora li s-a pierdut urma. 3. Judecătorii Drepți „Altarul din Gent”, Belgia, este o operă de artă complexă, formată din 12 panouri, dintre care opt sunt venețiene. Pictată de Hubert și Jan van Eyck, în secolul al XV-lea, lucrarea prezintă o serie de personaje călare în două dintre panouri, numite „Judecătorii Drepți”. În ciuda identităților incerte, se crede că Filip al III-lea de Burgundia, duce la momentul creării operei, este unul dintre personaje. În 1934, secvențele „Judecătorii Drepți” au fost furate și de atunci nu au mai fost găsite. Cu toate acestea, dorința de a recupera piesele face ca dosarul să rămână deschis, numărând în prezent peste 2.000 de pagini. 4. Bijuteriile Coroanei irlandeze Multe bijuterii au fost furate de-a lungul istoriei omenirii, dar niciun caz nu a atras atât de mult atenția precum dispariția bijuteriilor coroanei irlandeze. Furate din interiorul Castelului Dublin în 1907, acestea nu făceau de fapt parte din vreo coroană, ci erau o stea a Ordinului Sfântului Patrick, o broșă cu diamante și cinci coliere de aur, toate aparținând suveranului. Piesele nu au fost găsite niciodată, păstrând misterul chiar și în privința celor responsabili de furt, chiar dacă de-a lungul anilor au fost indicați mai mulți suspecți. 5. Camera de chihlimbar Camera de chihlimbar a fost o frumoasă încăpere construită în Palatul Ecaterinei din Țarskoe Selo, în apropiere de Sankt Petersburg. Conținea mozaicuri aurite, oglinzi și sculpturi, precum și panouri mari de chihlimbar, de peste 450 de kilograme. A fost construită în urma unui efort comun al rușilor și germanilor, fiind proiectată de sculptorul baroc german Andreas Schlüter și realizată de meșterul danez Gottfried Wolfram între 1701 și 1709. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în 1941, orașul a fost preluat de germani. Naziștii au demontat întreaga sală, luând panourile și operele de artă care se aflau acolo. Nu s-a mai găsit nimic, nici măcar după terminarea războiului. În 1979 a început proiectul de restaurare a sălii, finalizat în 2003 de meșteri ruși. SURSA

Aproximativ 40 de migranţi tunisieni care au încercat să ajungă în Italia în mod clandestin pe mare sunt daţi dispăruţi de cinci zile, a anunţat marţi Garda naţională tunisiană, relatează AFP. Tunisienii care au participat la această "operaţiune de emigrare clandestină" au părăsit oraşul Sfax (centrul-est) în noaptea de 10 spre 11 ianuarie la bordul unei ambarcaţiuni care urma să-i transporte până la coastele italiene, a indicat Garda naţională într-un comunicat citat de Agerpres. Garda a adăugat că a lansat operaţiuni de căutare, mobilizând resurse importante pentru a găsi persoanele dispărute după ce rudele acestora au semnalat că nu mai pot lua legătura cu ele. Tunisia este, alături de Libia, principalul punct de plecare pentru mii de migranţi care încearcă să ajungă în Europa. Potrivit Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM), peste 2.270 de persoane au murit în 2023 în centrul Mediteranei în timp ce încercau să ajungă clandestin în Europa, cu 60% mai mult decât anul precedent.

Anul Aparitiei: 2023 Gen: Drama, Romantic. Sursa: Click aici Parere personala: Merita vazut. Trailer:

17422

17406

17396

17390

17380

Sa vedem ce poți, mai uita te puțin pe regulament

17372

17364

Sper să avem parte de fapte, nu de vorbe.

Baftă

17127