[STIRI-LUME] Alegerile din România, un semnal de alarmă pentru Polonia

[Itachi @ LCS]

 

Polonia se pregătește pentru alegerile prezidențiale din 2025, iar principalele două partide ale țării și-au anunțat candidații, semnalând strategii divergente pentru o campanie care va fi crucială. Partidul de la putere, Coaliția Civică (KO), pariază pe Rafał Trzaskowski, primarul Varșoviei, o figură cunoscută în politica din Polonia. Un lider liberal, Trzaskowski a candidat și la alegerile din 2020, când a obținut peste 10 milioane de voturi, dar în cele din urmă a pierdut cu o marjă îngustă de 400.000 de voturi în fața actualului președinte, Andrzej Duda.

Pentru scrutinul din 2025, partidul care l-a susținut pe Duda, Lege și Justiție (PiS), a luat o decizie neobișnuită, desemnându-l pe Karol Nawrocki un „candidat din rândul cetățenilor”, fără vreo poziție anterioară de conducere în cadrul formațiunii. Această decizie pare să reflecte o distanțare strategică față de „moștenirea” celor opt ani de guvernare ai PiS. Miłosz Motyka, Ministrul adjunct al Climei și Mediului, a interpretat decizia ca o recunoaștere tacită a moștenirii amare a PiS. „Dacă ar fi cu adevărat un guvern pe care polonezii l-au evaluat pozitiv, ar desemna un candidat asociat cu guvernarea lor anterioară”, este de părere Motyka.

Contrastul puternic dintre cei doi candidați subliniază bătălia ideologică care modelează viitorul Poloniei. Trzaskowski reprezintă continuitatea și o viziune progresivă, în timp ce candidatul PiS sugerează un efort din partea partidului de a se reinventa și de a face apel la un electorat mai larg. Actuala putere pare să vizeze două mari categorii de votanți: cei care doresc pe cineva care se distanțează de actuala clasă politică, un fel de candidat anti-sistem independent, și extrema dreaptă.

Un fost boxeur cu legături cu extrema dreaptă și crima organizată

Karol Nawrocki, un istoric născut în 1983, a devenit una dintre cele mai polarizante figuri publice din Polonia. Deși oficial nu face parte din partidul de guvernare Lege și Justiție (PiS), cariera și acțiunile lui Nawrocki îl aliniază îndeaproape cu ideologia de extremă dreaptă a partidului. De la numirea sa ca director al Muzeului celui de-al Doilea Război Mondial din Gdańsk în 2017, mandatul său a fost marcat de controverse și schimbări semnificative în narațiunile istorice.

Sub conducerea lui Nawrocki, muzeul a suferit schimbări radicale, inclusiv modificări ale expoziției permanente. Aceste modificări, susțin criticii, schimbă cursul istoriei pentru a-i prezenta pe polonezi drept victime eroice, subminând adevărurile incomode, cum ar fi complicitatea Poloniei la pogromul Jedwabne și alte atrocități din timpul războiului. Concedierea foștilor muzeografi a dus la dispute legale – în 2019, un tribunal specializat în litigii de muncă l-a condamnat pe Nawrocki pentru rezilierea ilegală a contractelor acestora. Instanța a constatat că aceste acțiuni au încălcat integritatea artistică, întrucât expoziția a fost considerată o operă creativă unitară.

Legăturile personale ale lui Nawrocki au ajuns, de asemenea, în atenția publicului. Au apărut acuzații cu privire la relațiile sale cu interlopi, infractori sau membri ai dreptei radicale din Polonia, printre care și Patryk „Big Boo” Masiak, un fost membru al unui grup infracțional, condamnat pentru privare de libertate. Nawrocki și-a apărat asociații, invocând interese comune din lumea boxului și descriindu-l pe Masiak ca pe un individ reabilitat.

Un raport trimis parlamentarilor PiS, dezvăluit de presă, arată că Nawrocki a avut și relații cu elemente neonaziste și crima organizată. Nawrocki este acuzat că ar avea legături cu personaje precum Olgierd L., un proxenet condamnat, și Grzegorz H., un cunoscut neo-nazist, afiliat grupării internaționale Blood and Honour. Ambii au legături cu banda de motocicliști Bad Company, renumită pentru activitățile sale violente și ilegale.

Candidatura lui Nawrocki la președinție a sporit tensiunile în cadrul PiS și în rândul partidelor de dreapta din Polonia. Potrivit comentatorilor politici, desemnarea lui Nawrocki urmărește să contracareze astfel Confederația Libertate și Independență, o coaliție rivală de extremă dreaptă care câștigă susținere în rândul bărbaților tineri. „Decizia lui Nawrocki de a se adresa acestui segment demografic poate fi o mișcare strategică menită să reducă avântul Confederației”, sugerează profesorul Rafał Chwedoruk de la Universitatea din Varșovia.

O cursă internă tensionată pe fondul posibilelor ingerințe ale Rusiei în procesul electoral

Miza nici că putea fi mai mare pentru Polonia în vederea scrutinului prezidențial din 2025. O victorie a lui Nawrocki ar însemna revenirea la putere a PiS și ar pregăti scena pentru alegeri parlamentare anticipate, revigorând totodată formațiunea erodată a lui Jarosław Kaczyński. În schimb, o victorie a lui Trzaskowski ar putea consemna declinul PiS și ar putea marca o renaștere triumfătoare pentru Coaliția Civică (KO) sub conducerea lui Donald Tusk.

Sondajele de opinie publică indică o cursă umăr la umăr, ambii candidați situându-se cu peste 30 la sută din opțiunile alegătorilor. Nu vorbim doar despre o bătălie acerbă pentru putere – este și o luptă pentru supraviețuirea politică. Observatorii anticipează că viitoarea campanie electorală va fi una dintre cele mai controversate din istoria Poloniei, urmând să fie marcată nu de dezbateri politice, ci de apeluri la emoțiile alegătorilor.

Tensiunile sunt amplificate și de preocupări care țin de geopolitică. Pe măsură ce securitatea ajunge să fie mai importantă decât democrația și statul de drept în mentalul colectiv, ingerințele externe din partea unor actori precum Rusia devin o amenințare semnificativă. Analiştii se tem că astfel de tactici ar putea exploata climatul politic polarizat, erodând şi mai mult încrederea în instituţiile statului. Actuala dezbatere reflectă preocupări formulate în România și în alte țări cu privire la vulnerabilitățile sistemelor democratice la influența Rusiei.

Polonia a experimentat deja potențialul disruptiv al imixtiunilor în mediul digital. Înainte de alegerile parlamentare din 2023, hackerii ruși s-au infiltrat în sisteme de mesagerie și panouri digitale, răspândind mesaje de propagandă grosolană prin care li se cerea alegătorilor să voteze PiS. Aceste abuzuri rămân nerezolvate, autorii lor neidentificați, subliniind astfel vulnerabilitățile din infrastructura electorală a Poloniei.

Rapoartele dezvăluite de presă sugerează, totodată, existența unor manipulări mai ample, inclusiv eforturi care amintesc de metodele folosite în România. Publicația franceză Le Monde a dezvăluit recent că FA Agency, o companie ai cărui nume este legat de campanii de dezinformare, operează din Varșovia, nu din Africa de Sud, așa cum susțin reprezentanții ei. Astfel de dezvăluiri evidențiază expunerea Poloniei la tactici de război hibrid sofisticate, menite nu să contribuie la victoria unui candidat anume, ci să creeze haos.

Pe măsură ce Polonia se pregătește pentru aceste alegeri cu miză deosebită, asigurarea integrității proceselor democratice va necesita o vigilență fără precedent. Reglementarea strictă a mediului online și a telecomunicațiilor cu scopul de a contracara dezinformarea rămâne o provocare, una pe care însă autoritățile poloneze nu își pot permite să o ignore.

Diviziuni politice și nevoia unei reforme a sistemului

Alegerile prezidențiale din Polonia au reaprins o dezbatere națională privind prerogativele președintelui într-un sistem politic care îmbină un mandat public larg cu o autoritate limitată.

În Polonia, președintele deține o putere simbolică semnificativă care reflectă un proces electoral la nivel național. Sondajele recente indică faptul că 65% dintre polonezi ar participa la viitoarele alegeri, aproape 47% exprimându-și intenția „certă” de a vota. Astfel de cifre îi conferă președintelui un mandat public care rivalizează cu cel al întregului Seim (Parlamentul Poloniei) și care îl depășește cu mult pe cel al oricărui deputat individual.

Cei care critică sistemul atrag atenția că acest mandat nu este reflectat și de atribuțiile concrete ale președintelui, care are o funcție mai degrabă formală. El poate să respingă legi și să semneze acte de grațiere. Puterea executivă, dominată de guvern, are o autoritate mult mai mare care, spre deosebire de președinte, îi permite să influențeze în mod decisiv dinamica politică.

Acest dezechilibru, cuplat cu diviziunile politice profunde, duce adesea la apariția unor disfuncționalități atunci când președintele și Parlamentul se situează în tabere opuse. Cooperarea între partide devine puțin probabilă, exacerbând polarizarea politică. Istoricul Andrzej Nowak, un susținător al lui Karol Nawrocki, pune această disonanță pe seama unei incapacități istorice a polonezilor de a pune pe primul loc binele național în dauna conflictelor partinice. „Considerăm că este mai important să facem rău adversarului nostru intern decât să cooperăm într-o măsură cât de mică pentru realizarea binelui comun”, argumentează Nowak, invocând secolele de lupte politice interne.

Ca răspuns la această dilemă, politologii și experții constituționali au propun două posibile soluții:

O președinție mai puternică: Inspirat după modelul francez, acest sistem ar acorda președintelui puteri mai largi, inclusiv autoritate asupra puterii executive, chiar și în situația când un partid de opoziție deține majoritatea în Parlament.

O altă variantă este cancelaria, un sistem asemănător cu cel din Germania, unde premierul deține puterea executivă de facto. Președintele este ales de Parlament și rămâne o figură mai degrabă simbolică.

Ambele propuneri au ca scop reducerea fricțiunilor dintre instituțiile politice ale Poloniei, deși niciuna nu este lipsită de dezavantaje. Susținătorii reformei afirmă că vulnerabilitățile sistemului actual, evidențiate de un eventual amestec al Kremlinului și de partizanatul intern, necesită o dezbatere serioasă.

În mod remarcabil, dezbaterea a depășit granițele ideologice, influențată de temeri vizavi de imixtiunile externe și frământările interne. Cu numai câteva luni în urmă, o astfel de conversație bipartizană ar fi fost de neconceput. Pe măsură ce Polonia se apropie de un punct critic în evoluția sa democratică, discuțiile privind rolului președintelui scot în evidență nevoia unor schimbări sistemice cu scopul de a proteja viitorul politic al țării.

SURSA