[STIRI LUME] Mult stimate Alexandr Dmitrievici, tăcerea Dvs. după alegeri a provocat, cel puțin, nedumerire în rîndul societății. Mulți s-au întrebat: unde a dispărut Stoianoglo? Ce s-a întîmplat cu candidatul la președinție care, de fapt, a cîștigat în ț

[SickBoY AxBxNxHaLaB]

SURSA

Știți, pe tot parcursul campaniei electorale am spus deschis că nu am de gînd să mă implic în politica de partid. Am spus că particip la alegeri nu în calitate de statistician, care-și construiește autoritatea pentru viitor, pentru un oarecare proiect politic separat, personal. Am fost de acord să particip la lupta pentru președinție doar pentru a uni cetățenii, pentru a găsi o bază constructivă pentru unitate. Și pentru a mă asigura că, prin mine, o astfel de majoritate a alegătorilor va cîștiga.

Nu vreau să fiu cel care flutură pumnii după bătaie. Și, în același timp, nu am vrut și nu vreau ca oamenii pe care i-am întîlnit și în fața cărora am vorbit să spună: iată un alt șmecher, la alegerile prezidențiale s-a încălzit, iar acum își creează propriul partid politic. Mai exact, un politician, dornic să ajungă deputat, care a uitat de majoritate. Cel puțin de cei 750.000 de alegători care au votat pentru creație, dezvoltare și dreptate. Pe lîngă aceasta, au apărut o mulțime de întrebări noi. Cum să ducem o luptă politică de succes, în condiții de cenzură și teroare informațională din partea autorităților? Cum să luptăm, deja nu pur și simplu pentru dreptate, ci practic pentru supraviețuirea majorității cetățenilor, pentru salvarea țării, atunci cînd toate instituțiile democratice sînt scoase din funcțiune și călcate în picioare? Să fim sinceri. Alegeri libere? - Ele nu mai există. Libertatea de exprimare? - Ea nu mai există. Constituția? - Un obiect de care și-au bătut joc. Guvernul și majoritatea parlamentară? - Un amestec exploziv de incompetență militaristă și sadism social. Actuala catastrofa energetică, tot ce spun astăzi reprezentanții autorităților, tot ceea ce fac, modul în care se justifică - este o dovadă evidentă de incompetență. Priviți care este singura lor reacție la criză? Construiesc din nou un buncăr al „stării de urgență”, ridică din nou un lagăr de concentrare. Asta e tot ce știu să facă. Și încă ceva. Lansîndu-mă în campania electorală, desigur, nu mi-am făcut iluzii cu privire la acest regim, la viclenia și josnicia sa. Dar cumva am fost convins că permisivitatea autorităților va fi cumva limitată de partenerii europeni ai Moldovei. Așa cum și a fost întotdeauna. Dar aici avem și calomnie, și cenzură, și xenofobie agresivă, și isterie geopolitică artificială, și discriminare față de alegători, și utilizarea generală a resurselor administrative, și provocări în ziua alegerilor, și interzicerea prezenței observatorilor la multe și multe secții de votare.... Și în cazuri mai puțin monstruoase, am văzut cu toții reacția promptă a stimaților noștri colegi europeni. Dar nu și de data aceasta. De data aceasta a fost diferit. Uniunea Europeană și-a pierdut în totalitate simțul democratic în Moldova. Și toată lumea a văzut asta. Și aceasta este, desigur, o istorie rușinoasă. Atît în cazul referendumului, cît și în cazul sprijinului direct al lui Sandu împotriva unei conspirații mitice a forțelor externe. Credeți că toate acestea nu trebuiau bine gîndite? De chibzuit - cinstit și fără nicio îngăduință. În fața noastră avem guvernarea moldovenească. Nechibzuită, fără o direcție clară, fără valori, fără limite morale, fără frîne, lese și botnițe europene. Cum să ne luptăm cu ea? Să tragem iarăși după noi cetățenii și apoi să le spunem: ne pare rău, dar nu am fost lăsați din nou să cîștigăm? Așa trebuia?