[Știri IT] - Oppo Reno 10 Community Review – Prima recenzie făcută de VOI!

[seven7sin]

De ceva ani tot am văzut Oppo în piața din România și, chit că s-a mai menționat că produsele lor se învârt de la telefoane de 500 lei la flagship-uri de 5000 lei, tot am asociat marca și produsele ei în zona „best bang for the buck”, fiind un competitor puternic cu telefoane de la Realme, Huawei sau seria A de la Samsung. Asta include și telefonul despre care o să vorbesc – Oppo Reno 10, un posibil „flagship killer” datorită design-ului său, dar și a componentelor sale ce duc spre un telefon de marcă la un preț decent. Rămâne de văzut dacă ramâne această etichetă.

Design exterior

Din câte am observat, telefoanele mid-range vin cu un design destul de îndrăzneț pentru a ieși în evidență, împrumutând și elemente văzute în telefoanele flagship din generațiile anterioare. Telefonul de față nu scapă din categoria asta. 

Oppo Reno 10 e un telefon cu un ecran AMOLED, mărimea „standard” de 6.7 inch, rezoluția de 1080 x 2412 (Full HD cu 20:9 ratio), cu „agățătoare” reprezentată de poziția centrală a camerei frontale. Se prezintă cu sticlă față-spate și o ramă de plastic, deși, la prima mână, sticla mată din spate mi-a dat senzația de un plastic destul de ușor. Partea din spate vine cu un modul mare de camere ce conține toți senzorii, dar cu o grosime surprinzător de mică, iar culoarea din spate poate fi ori „Silvery Gray” mat, ori „Ice Blue” mat, dar și iridescent.

Ecranul este ușor curbat și dă notă de puțină finețe la design, mai ales că sunt șanse minime de atingeri accidentale ale curburii. Rama telefonului e destul de rigidă și ține telefonul fix, chit că telefonul pare puțin prea subțire și fragil – grosimea fiind de 8 mm. Totodată, pentru o utilizare zilnică, recomand ca telefonul să fie folosit cu o husă. 

Interacțiunea cu sistemul și aplicațiile sale

După descrierea exteriorului, urmează să vedem și ce se ascunde în spatele ecranului. Telefonul vine cu un chipset format din Mediatek Dimensity 7050 ca CPU, respectiv un Mali-G68 ca GPU. Ca memorie, telefonul vine cu 8 GB RAM (suficient pentru telefoanele din această gamă) și cu 128 sau 256GB ca stocare. Luând la socoteală și ecranul luminos (strălucire maximă de 950 niți) și snappy, cu un refresh rate de 120Hz, telefonul s-a comportat destul de bine și nu am întâmpinat lag cât am testat în diferite aplicații.

Telefonul suportă Dual Sim, dar unul dintre SIM-uri poate fi înlocuit cu un card Micro-SD pentru a mări capacitatea de stocare. Este un plus mare pentru cei vor să-și țină pe telefon cât mai multe fișiere (poze, filmări, documente). 

O bilă albă primește telefonul și pentru bateria sa. Capacitatea bateriei este de 5000mAh și oferă minim o zi de utilizare până la descărcare (pentru cine folosește telefonul mult mai puțin, ajunge și la 2 zile). Pe lângă asta, Oppo nu a prins trend-ul celor de la Apple sau Samsung și avem un încărcător de 66W în cutie. Ce m-a surprins a fost viteza rapidă de încărcare: am pus telefonul să se încarce de la 15% și după aproximativ 45 minute a ajuns la 100% (în 15 minute a ajuns de la 15% la 54%).

Urmărind câteva videoclipuri, am observat calitatea decentă a ecranului – culori vibrante și destul de luminos, cel puțin pentru rezoluția de 1080p. În schimb, din punct de vedere audio, telefonul oferă un sunet destul de okay, dar nu așa calitativ. În componența sa avem un sistem de difuzoare stereo care oferă un sunet destul de clar și curat pentru a auzi vocile actorilor sau a asculta un podcast, dar pentru muzică se simte lipsa unui bass și sunetul pare destul de flat. Telefonul oferă și un boost de 200% al sunetului, dar nu l-aș recomanda din cauza distorsionării prea puternice a sunetului.

Nici de securitate nu văd să fie ceva probleme. Am testat senzorul optic de amprentă și nu am întâmpinat probleme. Amprenta este scanată rapid și telefonul se deblochează repede. Poziția lui este mai joasă decât mă așteptam, dar te obișnuiești de la utilizare la utilizare. O surpriză plăcută a fost și prezența senzorului de infraroșu aflat în partea de sus a telefonului. Acesta permite telefonului să fie o telecomandă având suport pentru diferite TV-uri, proiectoare sau alte dispozitive cu receiver de infraroșu. Pot confirma testând conexiunea cu un televizor smart de la Samsung, oferind funcții de bază, dar și accesul la meniurile Smart. 

Camere

Cred că toată lumea se așteaptă acum la ținta principală a construirii acestui telefon: camerele. Avem pe spate un modul îndrăzneț, nu tare reliefat, de camere ce conține: o cameră wide de 64 MP, o cameră ultrawide de 8 MP și, pentru prima oară pe un telefon mid-range, o cameră telephoto de 32 MP. Deși sună a combinație ce ai întâlni doar la telefoanele flagship, faptul că s-a ajuns să avem și un modul telephoto într-un astfel de telefon deschide și alte oportunități de a avea alte feature-uri premium la un telefon în zona de mijloc. Totodată, pentru ce oferă, aș putea spune că telefonul își face treaba pentru gama sa. Am reușit să testez telefonul alături de un prieten, el fiind fotograf amator, în diferite stadii de lumină și am ajuns la aceleași concluzii.

 

Având lumină bună, telefonul se comportă excelent și oferă imagini decente. Nivelul de detaliu este respectabil, mai ales dacă este activ și HDR-ul oferit, dar am observat că acea corectură din software oferită de cameră mai lasă și rămășițe așa cum se observă în anumite zone din poza de mai sus. Sunt detalii care nu se văd la prima vedere, dar reies la suprafață când se observă poza pe un ecran mai mare. 

 

Deși nu avem o funcție de macro pe acest telefon, am reușit, totuși, să obținem și poze la o calitate okay. S-a încercat și cu setări Pro pentru a configura camerele și am reușit să obținem imagini calitative, precum cea de mai jos cu frunza uscată. O bilă neagră este atribuită camerelor pentru lipsa  unei stabilizări optice, mai ales pe camera principală. Poate la următoarea iterație a telefonului vom avea și acest feature.

 

Datorită video-ului de pe canal am decis să testăm camerele și pe o lumină mai slabă, la apus de soare, respectiv noaptea. La asfințit, telefonul s-a comportat surprinzător de bine, iar pozele au ieșit la o calitate bună, cu detalii destul de sharp, ținând cont și de luciul apei, dar și de clădirile din apropiere.

 

Pentru zoom, telefonul vine cu un zoom optic de 2x (vezi poza cu fântâna arteziană), dar poate fi dus din software până la 20x (vezi poza close-up cu clădirea), și, datorită sistemului oferit de telefon, AI Portrait Cam, chit că este focusat pentru portrete, se poate ocupa pentru corecții în pozele cu zoom. Mai rămân zone mici de zgomot, dar cum s-ar spune și-ntr-un meme – „It ain’t much, but it’s honest work.”.

 

Pentru video, modulul de pe spate poate filma la o rezoluție maximă de 4K@30fps sau 1080p@60fps, având o imagine smooth și cu un sunet okay tras de microfonul amplasat lângă senzorul infraroșu. Totodată, telefonul poate să filmeze slow-motion la 1080p@480fps sau 720p@920fps, dar am întâmpinat mici dificultăți în detectarea mișcării, întrucât obiectul ce-l ținteam (fântâna arteziană a parcului) era tratat ca fiind static. 

În schimb, pentru regim de noapte, telefonul trage din toate puterile sale de sursele de lumină prezente, fapt ce scade din calitatea pozelor. Nu prezintă niciun mod de noapte și pozele par destul de „gălăgioase”. Aceeași poveste – software-ul din spate reușește să mai corecteze, dar mai are puțin de muncă, așa cum se poate observa și în exemplele de mai jos.

Pentru camera de pe față, aceasta se prezintă cu un senzor de 32 MP care oferă niște selfie-uri foarte detaliate și la o calitate superioară. Ține cont de tonul pielii să fie curat și detaliile să fie sharp. Procesarea folosită pe modulul din spate este prezentă și pe aceasta și, sincer, ar putea fi puțin mai relaxată. Am observat că funcțiile de înfrumusețare sunt puțin prea puternice și așa cum s-a menționat și-n articolul existent, chit că le dezactivezi, tot nu oferă o naturalețe pozelor. Dar pentru cineva care utilizează rețelele de socializare și vor să pună un selfie rapid sau să facă un story / conținut pe Tik Tok, telefonul e decent pentru suportul video maxim de 1080p@30fps. 

 

 

Concluzie

Așadar, vorbim acum și de prețul telefonului. Cum s-a menționat, telefonul se găsește la 2.200 lei în varianta cu 128 GB stocare, iar pentru varianta 256 GB ar fi cu 100 lei mai mult (la momentul scrierii articolului, doar cel de 256 GB se află în stoc). Nu este un telefon care a fost proiectat să fie vârf de lance în ceea ce privește performanța, chipset-ul este „just the tip” și la același nivel cu competitorii săi din acest segment de preț.

Cu un ecran AMOLED calitativ, o baterie mare ce se încarcă rapid și cu un ansamblu de camere ce-ți poate oferi poze decente, dar nu la o calitate cât să fie clasat ca un flagship killer (lipsa unei funcții de noapte cam lasă de dorit), nu poți da greș. Pentru un utilizator mediu ce-l interesează o autonomie bună a telefonului, dar să facă și o poză rapid și la o calitate decentă, iar ecranul să fie destul de vibrant și ușor de urmărit pentru ce-l interesează, Oppo Reno 10 se încadrează în sfera „best bang for the buck” cu 2 mențiuni personale: să fie versiunea cu 256 GB pentru a avea destulă memorie de umplut până la adăugarea unui card microSD și necesitatea unei huse, mai ales pentru cei care se știu mai neîndemânatici.

 

SURSA:ZONAIT