[CHAMPION STORY] SINGED

[sunt un păcătos]

Numele campionului: SINGED 

Poza: 

Poveste:  

SINGED

CHIMISTUL NEBUN

Nebunul dezlănțuit cunoscut în toată Runeterra drept Singed și-a început viața fiind un om obișnuit în Piltover. Încă de când era copil, a dat dovadă de un intelect extraordinar și o curiozitate infinită. Era fascinat de principiile și interacțiunile lumii naturale, ceea ce i-a adus în cele din urmă o bursă la prestigioasa Universitate din Piltover.

N-a durat mult până când geniul său s-a făcut observat.

Cercetarea lui Singed în domeniul științelor naturale a fost de-a dreptul revoluționară, însă odată cu descoperirea tehnologiei hextech, și-a dat seama că atenția Piltoverului fusese răpită de posibilitățile oferite de combinațiile dintre magie și știință. Singed nu s-a alăturat acestui curent. Pentru el, magia era o cârjă pe care se sprijineau cei care fie nu înțelegeau cum funcționează lumea, fie nu le păsa suficient încât să afle și a devenit astfel un critic aprig al acestei mode în universitatea sa.

A început să experimenteze cu potențialul chimic al alchimiei, însă în ciuda succeselor obținute grație intelectului său, n-a reușit să fie cu mult mai mult decât un subiect de glume printre colegii săi. În scurt timp, a rămas fără fonduri și a fost forțat să părăsească universitatea și apoi Piltoverul. Singura soluție a fost să înceapă o nouă viață în Zaun.

În orașul de dedesubt, viața era ieftină, iar setea de inovație era mare. A găsit rapid de lucru în noua industrie chimtech, închiriindu-și talentele și ambiția unei game largi de clienți din ce în ce mai lipsiți de scrupule. Printre experimentele sale se numărau augmentarea oamenilor și-a animalelor, contopiri ale celor două creaturi și multe alte afaceri de o moralitate cel puțin îndoielnică. Deseori cu prețul sănătății sale, Singed a continuat să inoveze și să avanseze într-un ritm incredibil. Deoarece înțelegea mai bine ca oricine nevoile chimice ale organismelor vii, a inventat stimulente ca să-l mențină alert, permițându-i să lucreze săptămâni la rând, după care se prăbușea tremurând și dormea zile-n șir.

Eforturile sale obsesive i-au adus o mulțime de protectori și clienți, inclusiv meșteri de război noxieni. Nenumărate guri în Piltover și Zaun șopteau că imperiul și Marele lui General erau în pragul falimentului din cauza tributurilor pe care le plăteau Piltoverului pentru a trece pe teritoriul său în drumul spre campaniile din nordul Shurimei. În curând, se spunea, aveau să se îndrepte spre teritorii mai ieftin de cucerit. Atât timp cât își primea banii, lui Singed nu-i păsa de unde-i veneau.

După ani întregi în care se ocupase de proiecte minore, Singed a fost abordat de un comandant militar noxian, Emystan, care i-a cerut ajutorul pentru a avansa în încleștarea din Ionia. Emystan avea nevoie de o nouă armă, ceva nemaivăzut... iar pentru asta, era pregătită să-l facă un om bogat.

Singed s-a dedicat în întregime sarcinii, folosindu-și intelectul, cunoștințele și experiența pentru a crea această nouă armă. Rezultatul eforturilor sale a fost un foc alchimic instabil, exploziv și de-a dreptul îngrozitor. Când a fost dezlănțuit împotriva ionienilor, a topit pietrele și-a ars pământul, înecându-l cu otrăvuri metalice atât de dense încât nimic altceva n-a mai putut crește acolo. Flăcările i-au îngrozit până și pe aliații comandantului Emystan, deși nu suficient de mult pentru a-i acuza pe ea și pe Singed de crime de război.

Chiar dacă acum are la dispoziție suficiente fonduri, materiale și subiecți pe care să experimenteze, Singed a început să simtă trecerea anilor. Ultimul lui proiect are cu siguranță un puternic aspect biologic, iar scopul său e mult mai dramatic decât al celorlalte. Deși un experiment recent în fuziunea dintre om, animal și mașinărie i-a făcut laboratorul țăndări, l-a lăsat cu fața înfășurată în bandaje murdare și a rezultat într-un pacient care acum bântuie străzile din Zaun, Singed e la fel de perseverent ca întotdeauna.

Știe deja cum să distrugă trupurile în orice fel, așa că acum se orientează spre transformarea și îngrijirea lor... și poate și spre posibilitatea ca viața să nu ia neapărat sfârșit.