[Stiri Gaming] Life is Strange True Colors Review: un joc ce respectă adevăratele culori ale seriei

[Demon]

Și, având în vedere istoricul cu suișuri și coborâșuri al seriei, apare inevitabila întrebare: este Life is Strange: True Colors un urmaș demn pentru primul joc și Before the Storm sau doar încă o încercare mai puțin reușită? Pe scurt, pentru a risipi aerul de mister, True Colors demonstrează că Deck Nine au știut foarte bine ce au de făcut, iar rezultatul este pe măsura așteptărilor. Chiar și în aceste condiții, există și câteva minusuri, despre care vom discuta un pic mai târziu.

În mod oarecum ironic, “viața” seriei Life is Strange a avut o evoluție ciudată. Putem spune că producătorul inițial DONTNOD Entertainment a fost luat prin surprindere de aprecierea de care s-a bucurat primul joc, nereușind să reproducă succesul acestuia nici cu Life is Strange 2. Iar publisher-ul Square Enix și-a arătat “adevăratele culori”, însărcinând alt studio cu viitorul acestei serii. Iar această hotărâre s-a dovedit a fi inspirată, Deck Nine Games fiind responsabili și pentru Life is Strange: Before the Storm, apogeul seriei (după părerea subsemnatului), dar și pentru recent lansatul Life is Strange: True Colors.

Ce ne-a plăcut la Life is Strange: True Colors

Important este că Life is Strange: True Colors bifează elementele de bază pe care ar trebui clădit un astfel de joc: locul unde se desfășoară acțiunea, atmosfera pe care o emană, distribuția de personaje secundare, misterul din spatele poveștii și, nu în ultimul rând, protagonista. Da, am senzația că titlurile Life is Strange au nevoie de eroine pentru a “funcționa” și a fi credibile, o parte din feeling-ul acestor jocuri fiind strâns legat de… să-i zicem natura feminină.

Iar noul personaj central – Alex Chen – se încadrează perfect în tipar: o tânără cu un trecut deloc liniștit, trecută prin orfelinate și numeroase încercări nereușite de adopție și, în sfârșit, reunită cu fratele său. În seria Life is Strange, însă, fericirea are picioare scurte, Alex fiind nevoită să-și folosească abilitatea specială, pe care încearcă să o țină ascunsă, pentru a rezolva misterul din jurul unei noi drame ce are loc in viața sa. Eroina este capabilă să perceapă sentimentele pe care le trăiesc personajele din jurul ei, sub forme unor aure de diferite culori, și uneori să intervină pentru a diminua sau amplifica aceste trăiri.

 

 

În rest, folosind formula clasică a seriei (de film interactiv – deja aceste jocuri se depărtează mult prea mult de clasicele titluri point and click pentru a mai putea fi numite “adventure”), trebuie să explorezi comunitatea din fermecătorul orășel Haven Springs pentru a-ți îndeplini obiectivul. Jocul, în proporție covârșitoare, nu pune mari probleme în ceea ce privește progresul, dificultatea fiind păstrată la un nivel accesibil pentru oricine.

Iar continuitatea din True Colors este ajutată foarte mult și de faptul că întregul joc este livrat încă de la început, fără a fi nevoie să tot aștepți lansarea unor episoade noi. Totuși, pe parcurs, își fac apariția și schimbări de ton, ba chiar si unele inovații de gameplay, care mai variază formula inițială. Totuși, cei familiarizați cu acest gen nu ar trebui să se aștepte la cine știe ce revoluții.

 

 

Iar impresia de naturalețe și autenticitate este amplificată de noua tehnologie de motion capture folosită de producători pentru a simula, cât mai exact, sentimentele eroinei. Poți relaționa la un nivel mult mai profund cu un personaj care nu are nevoie să deschidă gura pentru a transmite ce trăiește în acel moment, totul citindu-i-se pe față. Asta nu înseamnă ca vocile folosite nu sunt bune; dimpotrivă, noul Life is Strange excelează la acest capitol, precum și în ceea ce privește muzica prezentată de-a lungul jocului.

Deși oarecum “tinerească”, această coloană sonoră are acel aer melancolic ce se potrivește de minune cu personajele din joc si relațiile care se clădesc între ele. Pentru că și în True Colors vom regăsi poveștile de dragoste complicate, care pot evolua (sau involua) în funcție de alegerile jucătorilor.

Sursa