[ Champion Story ] Aatrox

[Coral]

Numele campionului: Aatrox

Poza:

Poveste: 

Multe povești s-au spus despre sabia darkin... Mulți cred că e un demon sau un zeu, însă doar câțiva îi cunosc adevăratul nume sau știu adevărata poveste a decăderii sale.

În vremuri străvechi, cu mult înainte ca deșerturile să înghită imperiul, un campion al Shurimei a fost adus înaintea Discului Soarelui, pentru a deveni avatarul unui ideal celest acum uitat. Intrat în rândul iluminaților, aripile sale au devenit aurii precum lumina zorilor, iar armura sa a început să strălucească precum o constelație a speranței de dincolo de lume.

Numele său era Aatrox. Era în avangarda oricărei bătălii nobile. Atât de drept și de cinstit îi era caracterul, încât ceilalți zei-războinici îi stăteau mereu alături, iar zeci de mii de muritori din Shurima îl urmau. Când Setaka, regina-războinică iluminată, i-a cerut ajutorul împotriva răscoalei din Icathia, Aatrox a răspuns chemării sale fără ezitare.

Însă nimeni n-a putut prevedea ororile pe care aveau să le descătușeze rebelii; Vidul a copleșit cu repeziciune maeștrii care-l invocaseră și s-a dezlănțuit, acaparând și anihilând tot ce era viu în jurul său.

După mulți ani de bătălii aprige, Aatrox și ai săi au oprit avansarea Vidului și au închis rifturile principale. Însă supraviețuitorii iluminați, Fiii Soarelui, fuseseră schimbați pe vecie de ceea ce trăiseră. Deși Shurima triumfase, cu toții plătiseră pentru victorie cu o parte din sufletul lor... chiar și nobilul Aatrox.

În timp, Shurima a pierit, ca orice alt imperiu.

Fără un monarh pe care să-l apere și fără amenințarea Vidului care să le pună forțele la încercare, Aatrox și Fiii Soarelui au intrat în conflict, iar conflictul s-a transformat între timp într-un război în care-și disputau ruinele lumii lor. Muritorii care au fugit din calea lor le-au dat un nou nume: darkini.

Temându-se că iluminații decăzuți ar putea fi la fel de periculoși pentru Runeterra precum incursiunile Vidului, targonienii au intervenit. Se spune că Aspectul Amurgului i-a învățat pe muritori tainele întemnițării unui darkin, iar nou-renăscutul Aspect al Războiului i-a unit în lupta împotriva dușmanilor. Aatrox și armatele sale erau pregătite de război și nu se temeau de nimic. Însă și-au dat seama prea târziu că se lăsaseră înșelați de aparențe. O forță cât o mie de sori l-a tras înăuntrul sabiei pe care-o purtase de nenumărate ori în bătălie și i-a legat pentru totdeauna esența nemuritoare de ea.

Arma era o închisoare, învăluindu-i conștiința într-un întuneric etern și sufocant, răpindu-i chiar și puterea de a scăpa prin moarte. Timp de secole, s-a zbătut în această temniță infernală... până când un muritor a fost suficient de nesăbuit încât să încerce să mânuiască sabia. Aatrox a profitat de ocazie, transformându-și noua gazdă după chipul și asemănarea sa și frângându-i voința. Procesul a secat însă toată viața din trupul muritorului.

În anii care au urmat, Aatrox a găsit din ce în ce mai multe gazde, bărbați și femei puternici cărora le-a furat forța și vitalitatea. Deși nu stăpânise astfel de tehnici magice în timpul vieții, a învățat repede să controleze trupurile muritorilor, iar pe câmpul de luptă a descoperit că se putea hrăni cu forța vitală a victimelor sale pentru a dobândi putere și a crește.

Aatrox a rătăcit prin lume, căutând cu disperare un mod de a reveni la forma sa iluminată... însă enigmele sabiei i-au zădărnicit încercările și curând și-a dat seama că avea să fie mereu prizonierul ei. Trupul pe care-l furase și modelase a început să pară o batjocură la adresa fostei sale măreții – era pur și simplu o altă cușcă, doar puțin mai cuprinzătoare decât sabia sa. Disperarea și disprețul i-au încolțit în inimă. Puterile celeste a căror întruchipare fusese odată dispăruseră cu totul din lume și din amintiri.

Înverșunat împotriva acestei nedreptăți, singura soluție pe care a găsit-o a fost una născocită din disperarea de prizonier. Dacă nu putea să distrugă sabia sau să se elibereze de vraja ei, tot ce-i mai rămânea era neantul.

Acum, Aatrox mărșăluiește în scopul anihilării totale, aducând cu sine războiul și moartea oriunde ajunge. Se agață de o speranță firavă: dacă poate distruge întreaga lume într-un război mai presus de toate războaiele, dacă nu va mai exista nimic, atunci poate că nu vor mai exista nici el, nici sabia.