Review: Command and Conquered Remastered Collection

[BoGdY]

command and conquer

„Bun, arată binișor, sună excelent, dar jocul în sine, jocul, cum e? Zi odată cum e jocul, lasă prezentarea!”

Presimt că asta vă gândiți acum. Răspunsul depinde în mare parte de ce așteptări aveți. Vreți un remake al jocurilor de altă dată? Ceva care să actualizeze seria, așa cum fac OpenRA sau CnCNet, să modernizeze gameplay-ul, să modifice echilibrul și toate cele? Eh, nu asta primiți. Este un remaster. Unul ce rămâne foarte, foarte aproape de original. Câteodată chiar în defavoarea sa. Sunt aceleași jocuri. Literalmente aceleași jocuri. Sunt complete, sunt pe cât de bune erau în 1995 și 1996, dar cu mici excepții acolo au rămas. Cam singurele modificări aduse la gameplay sunt câteva legate de un control modern, oferindu-vă opțiunea de a alege cu ce click să mișcați unitățile. Dar asta este tot. Nu aveți alte lucruri ce țin de control modern ce ar trebui să existe. Nu aveți attack-move, nu aveți waypoints, dar măcar aveți posibilitatea de înlănțui construirea unităților și organizarea lor în câte un grup de control clar indicat atunci când unitățile sunt selectate.

Fără opțiunile acestea de control, Command and Conquer și Red Alert sunt mai greu de jucat decât ar putea fi. Dar, în același timp, sunt la fel de greu de jucat și de dificile pe cât erau pe vremuri, complet cu AI-ul ce se rătăcește ușor al propriilor unități și întunericul de pe hartă ce dispare abia după ce ai intrat deja în el de o secundă. Ca dificultate a rămas pe la nivelul anul 1995, misiunile în sine fiind adesea puzzle-uri în loc de simple tank rush-uri. Dar este ceva mai iertător. Interfața este mai primitoare, harta este mai ajutătoare și să poți să apeși de 4 ori pe un tanc în fabrică și să îți iasă 4 tancuri peste câteva minute este neprețuit.

Pentru cineva care este nostalgic jocului de altă dată, așa cum era altă dată, dar cu o prezentare mai bună, este perfect. Pentru cei care ar fi vrut mai mult, nu veți găsi asta aici, îmi pare rău să vă spun. Nu veți avea o experiență grozavă dacă îl cumpărați acum.

Acum.

Dar mâine?

Eh, aici este marea lumină salvatoare. Mod-uri. Din moment ce codul sursă este disponibil, încep să se ivească tot soiul de modificări, ce pe zi ce trece adaugă lucrurile pe care C&C și RA nu le au, nu le-au avut vreodată.

Există totuși un mic dezavantaj aici. Dacă în singleplayer puteți folosi oricât de multe mod-uri vreți, în multiplayer nu prea puteți. Nici un mod de multiplayer nu funcționează dacă aveți un mod instalat. Este o limitare ce are sens, pe de o parte, din moment ce nu prea sunt restricții la ce poate fi inclus într-o modificare, nu e vorba doar de hărți customizate, dar una ce evidențiază tehnologia ancestrală din care este derivat acestă această colecție. Starcraft, spre exemplu, poate să își limiteze toate modificările la o hartă, decuplat de motorul său, decuplat de orice altceva. Command and Conquer nu poate să facă asta. Așa că până ce va fi rezolvată această limitare, componenta de multiplayer nu va fi pe cât de interesantă putea să fie.

Ca standard, modul de multiplayer este funcțional. Am tot văzut pe internet oameni care spun că aveau probleme cu el, dar în meciurile pe care le-am jucat n-am dat de dificultăți. N-am avut lag, n-a picat conexiunea, nici măcar nu s-a deconectat oponentul de la meci. Ce e drept, am pierdut de fiecare dată, printre oponenți erau oameni cu CnC în nume, dar măcar m-am distrat.

command and conquer

În rest, este Command and Conquer. Este Red Alert. Aceeași poveste, aceleași misiuni, plus toate cele bonus, plus aia cu dinozaurii, plus fiecare altă bucățică de conținut primită de jocurile astea vreodată. Dacă v-au plăcut aceste jocuri, atunci probabil are să vă placă și această colecție. Dacă nu, poate mod-urile or să ajute, dar nu veți avea mare motiv să cumpărați colecția. Este gândită predominant pentru cei care au jucat C&C pe vremuri și îi duceau dorul. Iar ca un efort de a moderniza jocurile, fără a le schimba, este cinstit. Fiind făcut de Electronic Arts, asta mi se pare o reușită inimaginabilă.

Este ca o renovare a unei statui antice. Au curățat ce trebuia, au retușat ce au putut, dar Venus de Milo tot nu are brațe. Totuși, rămâne o capodoperă.\

Tare aș vrea ca următoarele două jocuri din serie, Tiberian Sun și Red Alert 2, să aibă parte de versiuni actualizate în același fel. Sper doar că vor sosi mai devreme de 2024.

Sursa: ZonaIT