[ Champion Story ] Kalista

[Cosmina]

• Numele campionului: Kalista  - Lancea Răzbunării
• Poza: 
• Poveste:

     În urmă cu multe secole, când încă era în viață, Kalista era un mândru general
dintr-un regat al cărui nume a căzut acum în uitare. Unchiul ei era însuși regele. Kalista urma un cod strict al onoarei, slujind tronul cu o loialitate de neclintit. Regele avea mulți dușmani, iar când aceștia au trimis un asasin să-l ucidă, numai vigilența Kalistei a prevenit dezastrul.

       Dar, salvându-l pe rege, a condamnat-o pe cea pe care acesta o iubea cel mai mult. Când a parat tăișul otrăvit al asasinului, acesta s-a înfipt în brațul reginei. Regele i-a chemat în ajutor pe cei mai de seamă preoți și doctori din regat, dar niciunul n-a reușit s-o vindece. Plin de mâhnire, regele a trimis-o pe Kalista în căutarea unui leac, iar Hecarim din Ordinul Fierului a rămas alături de el.

     Kalista a călătorit departe și a vorbit cu cărturari erudiți, pustnici și mistici... dar fără folos. În cele din urmă, a aflat de existența unui loc ascuns de lumea exterioară prin cețuri strălucitoare; se spunea că locuitorii acestuia ar fi știut secretele vieții eterne. La un pas de a-și pierde speranța, a angajat o corabie care s-o ducă la aproape legendarele Insule Binecuvântate.

     Străjerii capitalei Helia au văzut puritatea intenției ei și i-au permis să treacă prin ceață. Kalista i-a rugat să o vindece pe regină și, după multe consultări, maeștrii orașului au fost de acord. Însă era esențial să se grăbească. Cât timp regina încă mai respira, putea fi salvată de mitica apă a vieții. Kalista a primit un talisman care îi permitea să revină fără ajutor în Helia, dar a fost avertizată să nu divulge nimănui acel lucru.

      Când Kalista a ajuns înapoi în patria ei, regina murise deja.

      Regele își pierduse mințile și se încuiase în turnul său, alături de trupul în descompunere al reginei. Când a auzit de întoarcerea nepoatei lui, i-a cerut să-i spună ce descoperise. Era prima oară când Kalista nu reușise să-i îndeplinească porunca. Cu inima plină de amărăciune, a recunoscut că leacul pe care-l găsise nu mai avea nicio întrebuințare. Dar regele nu a crezut-o și a condamnat-o ca trădătoare a coroanei.

      Hecarim a încercat s-o convingă să-i conducă înapoi în Insulele Binecuvântate, unde unchiul ei putea auzi adevărul chiar din gura  maeștrilor. Apoi, poate, acesta avea să își găsească liniștea și să accepte moartea reginei, lăsând-o să se odihnească în pace. Cu greu,             Kalista s-a lăsat convinsă.

      Astfel, regele a pornit pe mare cu o flotă formată din cele mai rapide vase și a strigat de bucurie când a văzut Helia strălucind în zare.           Însă maeștrii i-au întâmpinat cu severitate și nu le-au permis să treacă. I-au repetat insistent că moartea este definitivă. Inversarea ei ar fi însemnat să dea peste cap ordinea naturală a lumii.

      Regele s-a înfuriat și i-a poruncit Kalistei să-i ucidă pe cei care li se împotriveau. Ea a refuzat și l-a chemat pe Hecarim în ajutor... dar acesta i-a înfipt o lance în spate.

      Ordinul Fierului i s-a alăturat în trădare, străpungând trupul Kalistei din nou și din nou, până a rămas nemișcată la pământ. Apoi, a început o luptă brutală, în care cei care-i erau încă devotați Kalistei au luptat cu disperare împotriva cavalerilor lui Hecarim, însă erau în inferioritate numerică. Inima Kalistei bătea din ce în ce mai rar și ochii ei vedeau în jur doar moartea războinicilor ei. Cu ultima suflare, a jurat să se răzbune pe cei care o trădaseră...

      Când Kalista a deschis din nou ochii, îi străluceau plini de puterea întunecată a unei magii nenaturale. Nu avea nicio idee ce se întâmplase, dar Helia era acum o copie întunecată și coruptă a frumosului oraș de odinioară. Întregul tărâm al Insulelor Binecuvântate devenise un loc al umbrelor, plin de spirite neliniștite prinse pentru eternitate într-un coșmar al morților vii.

      Deși a încercat să nu uite fragmentele de amintiri pe care le mai avea despre trădarea monstruoasă a lui Hecarim, acestea s-au pierdut în negura timpului. Tot ce-a mai rămas în sufletul Kalistei este setea nepotolită pentru răzbunare. A devenit un spectru, un personaj din poveștile de groază, adesea invocată de cei care au trecut prin trădări asemănătoare.

      Kalista le cere să plătească prețul suprem, absorbindu-le spiritele, astfel încât devin una cu lancea răzbunării.