[ Champion Story ] Syndra

[Cosmina]

• Numele campionului: Syndra - Suverana întunecată
• Poza: 
• Poveste:

     Pe când era doar o copilă în Navori, atenția Syndrei era deseori distrasă. Uneori, se rătăcea în frumusețea magică a vreunui heleșteu umbros sau rămânea cu privirea pe vreun șir de cărăbuși de zahăr de pe perete. Când nu-și termina treburile și cădea în visare, mama ei o certa cu asprime. Syndra era învinovățită pentru toate lucrurile mărunte care i se întâmplau familiei.

     Fratele ei mai mare, Evard, o necăjea cel mai mult dintre toți. Deseori, Syndra fugea în locul ei preferat, lângă salcia-fantomă, un arbore sacru pentru cei din satul ei. Acolo, vorbea ore în șir cu salcia, căutând alinare. Într-o seară caldă de vară, Evard și prietenii lui au urmărit-o, fără ca ea să-și dea seama. Au râs de lacrimile ei copilăroase. A încercat să le ignore insultele, până când unul dintre ei a lovit-o cu un bulgăre de noroi.

      Atunci, Syndra nu și-a mai putut controla emoțiile. Mânia a erupt din ea, în forma unor sfere negre orbitoare, alimentate de angoasă și ură. Puterile sale magice fuseseră într-o stare latentă până atunci. Au izbucnit cu o forță explozivă; sferele au absorbit magia spirituală din jurul ei, secând salcia-fantomă de esența ei vitală. Cuprinși de spaimă, Evard și prietenii lui s-au retras când au văzut copacul contorsionându-se și înnegrindu-se.

     După dispariția salciei-fantomă, sătenii s-au temut că legătura profundă și străveche cu Spiritul Ioniei a fost ruptă și au dat vina pe familia Syndrei. Aceasta a fost obligată să se mute; acum, tuturor le era teamă de magia Syndrei. După o călătorie de luni de zile, au ajuns pe coastă, unde au întâlnit un preot sihastru numit Konigen. Acesta le-a povestit de insula pe care locuia, Fae'lor, unde îi antrena pe cei care doreau să-și poată controla magia sălbatică; familia Syndrei nu vedea altă opțiune pentru ea – sperau ca el s-o aducă pe calea cea bună. Tânăra Syndra a urcat treptele unui templu cioplit cu mult timp în urmă într-o stâncă întunecată, de unde se zărea marea. Deși îi era dor de viața ei de dinainte, a încercat să accepte învățăturile maestrului său și-a încercat din răsputeri să-și controleze emoțiile.

     Cu toate astea, când după ani și ani, în loc să-și poată controla mai bine puterile, a observat că acestea scăzuseră ca intensitate, frustrările au acaparat-o. Konigen obișnuia să mediteze singur în fiecare dimineață și n-o mai învăța nimic nou, așa că a hotărât să-l confrunte. Cuprins de epuizare, acesta i-a mărturisit că îi estompa în mod intenționat puterile, spre binele ei. O asemenea energie negative avea efecte bizare și imprevizibile asupra realității, depășind abilitățile de mentor ale lui Konigen.

      Syndra s-a simțit trădată, mai mult ca oricând. Konigen a încercat s-o liniștească, dar asta a înfuriat-o și mai tare. În acea clipă, Syndra și-a dezlănțuit răzbunarea. Fundația templului a început să se zdruncine. Lumina dimineții a părut să se estompeze. Syndra s-a înălțat de la pământ, fierbând de mânie. A înșfăcat sfere întunecate din aer și le-a aruncat prin corpul mentorului ei, forțându-l să-i simtă toată indignarea în timp ce-și dădea duhul.

      Tavanul a cedat, iar grădinile sacre au fost îngropate. Syndra și-a îndreptat atenția către restului templului, trimițând unde de șoc prin Fae'lor și asimilând magia pură din esența insulei. Nicăieri în Ionia nu mai fusese dezlănțuită o asemenea energie negativă, iar Spiritul Ioniei a-ncercat s-o oprească. Pământul de sub Syndra s-a despicat și a tras-o într-o cavernă subterană, unde rădăcini groase au imobilizat-o într-un bazin cu apă vie, pentru a-i suprima puterile, cufundând-o într-un somn magic. Syndra a petrecut un timp îndelungat în vise. Majoritatea lumii a uitat de existența ei.

       Războiul cu imperiul noxian i-a divizat pe ionieni, iar Syndra a fost trezită în cele din urmă de către cei care păziseră insula Fae'lor în trecut. Unii au vrut s-o ucidă, iar alții au sperat că i-ar putea ajuta împotriva Noxusului; cu toate astea, Syndra a dezlănțuit haosul asupra tuturor. N-avea de gând să fie un pion în jocul altora. A distrus zidurile fortăreței construite deasupra închisorii ei insulare și s-a înălțat la ceruri, alături de cel mai măreț turn. Nimeni n-avea s-o mai subjuge. Niciodată.