[ Champion Story ] Orianna

[Cosmina]

• Numele campionului: Orianna - Dansatoarea Mecanică
• Poza: 
• Poveste: 

      Atelierul renumitului făurar Corin Reveck se găsea înghesuit între fațadele eclectice ale magazinelor din Piltover. Corin era faimos pentru măiestria sa în crearea membrelor artificiale: protezele sale complexe din alamă erau incredibil de frumoase și, adesea, superioare membrelor naturale. Fiica sa, Orianna, îi era ucenică. Prietenoasă și curioasă, era perfectă pentru a prelua afacerea, fiind ea însăși un artizan plin de talent. Orianna avea spirit de aventură, însă Corin, temându-se pentru siguranța ei, nu-i permitea niciodată să se aventureze în afara cartierului. În schimb, o ducea la teatru, unde dansatorii, prin salturi și piruete, povesteau despre aventuri petrecute în ținuturi îndepărtate. Orianna visa să viziteze și ea acele tărâmuri ciudate și minunate, așa că se întorcea în grabă acasă, unde-și construia propriii dansatori mecanici.

       Într-o zi, vestea unui accident teribil din Zaun a ajuns până la atelierul lor. O explozie fisurase o conductă chimică, eliberând nori de gaz toxic. Orianna a insistat să ajute victimele, dar Corin i-a interzis. Zaunul era mult prea periculos. Așadar, înarmată cu cât de multe provizii putea lua cu ea, Orianna s-a strecurat
într-o noapte până la liftul hexdraulic și a coborât în adâncuri. Dezastrul era copleșitor. Străzile erau încă pline de moloz, iar zaunienii treceau prin fumul toxic cu fețele acoperite doar de cârpe murdare. Noapte de noapte, Orianna a reparat echipamentele de respirație și a instalat ezofiltre. Și-a scos chiar și propria mască de filtrare pentru a i-o oferi unui copil care abia mai putea respira.

       Tatăl ei a fost furios. La scurt timp după ce s-a întors, Orianna s-a îmbolnăvit grav. Plămânii ei erau distruși dincolo de orice speranță de recuperare. Refuzând să accepte realitatea, Corin a început să lucreze la cel mai ambițios proiect al său: un set complet funcțional de plămâni artificiali. După săptămâni întregi de nopți nedormite, a reușit să termine dispozitivul, pe care i l-a implantat chiar el. Ca să n-o mai lase să se îndepărteze prea mult, plămânii trebuiau puși în mișcare cu o cheie specială, pe care Corin o ținea în seiful său.

Orianna s-a întors la muncă, însă otrava a continuat să i se răspândească în restul corpului. Cei doi au lucrat din greu să dezvolte noi implanturi și proteze, înlocuind fiecare organ care îi ceda. Piesă cu piesă, corpul Oriannei a fost transformat dintr-unul muritor într-o mașinărie, până când n-a mai rămas din el decât inima sănătoasă. În cursul acestui proces scump și îndelungat, Corin s-a văzut nevoit să se mute în Zaun... dar a reușit să-i salveze viața fiicei sale. O vreme au trăit fericiți.

        Treptat, Orianna a început să se simtă cumva deconectată de persoana care fusese odată. Vechile ei amintiri păreau a fi povești. Chiar și creativitatea începuse să-i dispară, iar dansatorii ei mecanici deveniseră mai mult mecanisme acordate cu măiestrie decât opere de artă. Dar, deși Orianna simțea că timpul stătea în loc pentru ea, tatăl ei îmbătrânea.

Anii lungi și dificili i-au provocat lui Corin spasme dureroase în piept, iar când a fost nevoit să renunțe la muncă, Orianna a trebuit să-l întrețină. A devenit din ce în ce mai bună în a-și construi figurinele, chiar dacă nu-și mai amintea prea bine ce anume o inspirase odată să le creeze. Dansatorii în miniatură le-au adus provizii și bani, dar nu suficienți pentru a cumpăra singurul lucru care, credea ea, îi mai putea salva tatăl. Astfel, s-a dus la un baron chimic local.

        Orianna nu l-a întrebat niciodată cum făcuse rost de un cristal hextech. Doar i-a plătit cât a cerut. Chiar și așa, înainte să-l folosească, baronul a revenit, cerându-i o a doua plată, apoi încă una. Când a rămas fără bani, Orianna și-a dat seama că următoarea sa vizită avea să decurgă violent. S-a uitat la dispozitivul cu cristal. Era încă prea neșlefuit și puternic pentru un corp uman. Atunci, Orianna a ajuns la singura concluzie logică: ea nu mai avea nevoie de propria inimă, iar lui Corin îi trebuia una pe care să nu i-o poată lua nimeni.

         A petrecut săptămâni întregi construind o sferă mecanică, integrând-o în propriile ei mecanisme și pregătind-o pentru a putea așeza acolo cristalul care avea s-o apere în călătorie. Adormindu-l pe tatăl ei cu un somnifer, a început operația. Corin a devenit una cu ultima parte a fiicei pe care o iubise atât de mult. Orianna i-a ascultat inima bătând ritmic toată noaptea, alături de bâzâitul ușor al cristalului hextech din sfera complexă de lângă ea. Abia atunci a realizat că renunțase la ultima parte a umanității ei. Dar n-a simțit nici frică, nici remușcare, ci doar acceptare. Devenise ceva complet nou, o dansatoare mecanică, și trebuia să-și găsească un loc al ei în uriașa mașinărie a lumii.

         În zori, a luat cheia care îi punea în mișcare plămânii, o singură pulsație a bilei sudând-o ferm în spatele ei. Apoi a plecat pentru totdeauna. Când s-a trezit, Corin și-a descoperit atelierul plin de sute de figurine. Printre ele, era una pe care a jurat să n-o vândă niciodată: o dansatoare aurită care nu trebuia întoarsă cu cheia și care se învârtea într-o piruetă fără sfârșit.