[ Champion Story ] Annie

[IchiGod.]

Numele campionului: Anni

Poza:

Poveste:

Ultimii ani de domnie ai lui Boram Darkwill au marcat o perioadă de incertitudine în istoria Noxusului, iar mulți dintre locuitorii săi cu înclinații magice au părăsit capitala în căutarea unor provincii mai liniștite. În loc să se amestece în intrigile politice ale caselor nobile, Gregori cel sur și soția sa, o vrăjitoare numită Amoline, au preferat să-și arate firea noxiană îmblânzind ținuturile de la granițele imperiului.

Cei doi tineri au revendicat o bucată de pământ aflată în nordul Noxusului, după Munții Ironspike. Acolo, și-au construit o căsuță chiar înainte de venirea iernii și a primului lor copil. În timpul călătoriei, ceilalți coloniști le-au povestit despre bestiile care sălășluiau cândva în acele ținuturi: urșii umbrelor. Pe Amoline, aflată în ultimele zile ale sarcinii, poveștile au captivat-o. Stând lângă vatră seară de seară, a-nceput să lucreze la o jucărie asemănătoare creaturilor din legende. Chiar în timp ce îi cosea ursului cel de-al doilea ochi, îi veni sorocul să nască. Mai târziu, Gregori observă că fata lui de abia aștepta să se joace cu noul ei ursuleț – Amoline o adusese pe lume chiar acolo, lângă o vatră încălzită de tăciuni.

Pe când Annie de-abia învățase să meargă, ea și tatăl ei s-au îmbolnăvit. La căderea nopții, Annie a făcut febră și curând, era atât de fierbinte la atingere, încât mama ei n-o mai putea ține în brațe. Cuprinsă de disperare, Amoline s-a dus să umple o găleată cu apă rece ca gheața din râul din apropiere. În dimineața următoare, Gregori s-a trezit slăbit și amețit din cauza bolii. Aflată în pătuț, Annie părea că se însănătoșise brusc și se juca, veselă, cu ursul ei, Tibbers. În schimb, Amoline era de negăsit.

Neștiutoare ca orice copil, Annie credea că mama ei se va întoarce într-o bună zi la ea. Deseori, Gregori își găsea fata șezând pe scaunul mamei ei de lângă vatră, ținându-l în brațe pe Tibbers și uitându-se fix la flăcări, deși ar fi putut să jure că în urmă cu câteva clipe, în vatră fusese doar cenușă rece. Se convinsese că greutățile vieții de părinte singur îl făcuseră să-și imagineze tot felul de lucruri.

Anii au trecut, iar în regiune au venit din ce în ce mai mulți coloniști. În timp, Gregori a cunoscut-o pe Leanna, o femeie care dorea să înceapă o viață nouă în afara capitalei împreună cu fetița ei, Daisy.

Annie s-a bucurat de prezența unei noi tovarășe de joacă, însă viața de copil singur o răsfățase și n-a reușit să se obișnuiască prea ușor cu noua ei familie. De fiecare dată când Annie își arăta temperamentul învăpăiat, Leanna devenea neliniștită și îi lua apărarea fetei ei. Pacea fragilă dintre cele trei căzuse pe umerii lui Grigori.

Nefiind obișnuită cu pericolele ținuturilor de graniță, aventurile lui Daisy s-au încheiat tragic pentru micuță și familia ei. Bineînțeles, Leanna a dat vina pe Annie pentru moartea fiicei sale, canalizându-și toată furia și durerea asupra lucrului la care fiica ei vitregă ținea cel mai mult: Tibbers. Pe Annie, gândul că ultimul lucru rămas de la mama ei era amenințat a înspăimântat-o teribil. Teroarea fetei s-a transformat într-o furie dezlănțuită, care i-a eliberat puterile magice, iar ursul de jucărie a prins viață într-o furtună de văpăi protectoare.

Când flăcările s-au calmat, iar cenușa s-a risipit, Annie a rămas singură pe lume.

Crezând că majoritatea adulților din orașe sunt exact ca mama ei vitregă, Annie a ales să nu se îndepărteze prea tare de frontierele sălbatice ale patriei sale. Câteodată, se folosește de aspectul ei dezarmant de adorabil pentru a primi o masă caldă și niște hăinuțe de la vreo familie de pionieri. Totuși, pe cei care încearcă s-o despartă de ursul ei îi așteaptă doar focul și moartea.

Apărată de Tibbers, Annie cutreieră pădurile întunecate ale Noxusului, nebăgând de seamă pericolele din jur – și pericolul pe care ea însăși îl reprezintă pentru cei din jur – sperând că, într-o bună zi, își va găsi un tovarăș de joacă la fel ca ea.