Alexander.

"Cu toții avem suflet de copil! Fie că ești adult, fie că ești adolescent, ești un copil în interior. Copilăria pentru mine nu a reprezentat nu știu ce, că eram marginalizat de părinți, dar mereu exista cineva, care avea grija de mine. Parcă Dumnezeu îmi trimitea o fată să aibă grijă de mine, iar eu, simțind dragostea pe care o emană, mă bucuram de parcă aș fi avut iar cincisprezece ani! Îmi doresc să dau timpul înapoi și să mai iubesc o dată, să fiu fericit!

Vedeți voi, fiecare om are un refugiu în viața aceasta, iar după părerea mea, acest refugiu reprezintă iubire. Mereu când privim pe cineva și îi zâmbim, ne este dragă acea persoană. Revenind la copilărie, eu vreau să spun că de mic am învățat ce este viața. De mic am învățat să muncesc, să învăț și să mă pregătesc pentru viitor, pentru o carieră de succes și să lucrez la cea mai bună versiune a mea. Nu faceți ca mine, eu nu am avut un sprijin, asta nu mi-a permis să mă distrez și alte lucruri. Mereu stăteam până târziu și munceam până la epuizare."



Cartea II, Capitolul VI, "Dulce copilărie", "Între trecut și o societate paralelă", Alexandru N.