Jump to content

Recommended Posts

Posted

YXNoPTYwMWY2MjYwMjQzZDc3ZmM5ZTIyOTQxZjM4

SURSA

 

Cadrele militare din Ministerul Apărării Naţionale care, începând cu data de 16 decembrie 1989, s-au compromis, fiind părtaşe directe ale dictaturii ceauşiste, şi au încercat să compromită armata, să fie înlăturate”, cerea, într-o conferință de presă Nicolae Durac. Aceasta a fost prima conferinţă de presă a Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei, pe scurt CADA. Avea loc pe 10 februarie 1990, la Timişoara. Grupul de ofiţeri avea un singur scop declarat: înlăturarea comuniştilor din armată, urmată de reforme democratice. Militarul care rosteşte mesajul este Nicolae Durac, la vremea aceea, căpitan într-o unitate militară din Timiş. „Să fie toţi înlocuiţi pentru că au acceptat mizerii, au acceptat ca armata să meargă la munci agricole, au acceptat să meargă la canal, la mină. Peste tot! Armata era Cenuşăreasa”, mai spunea Nicolae Durac. Iniţiativa ofiţerilor de la Timişoara s-a râspândit repede. Sute de ofiţeri au început să iasă în stradă şi să ceară democratizarea armatei. La Bucureşti, centrul manifestaţiilor era în Piaţa Victoriei.

După patru zile de negocieri, militarii nemulţumiţi au fost primiţi în audienţă de viceprim-ministrul Gelu Voican Voiculescu. Se întâmpla pe 12 februarie 1990. 68 de ofiţeri din 26 de unităţi au participat la întâlnirea din sediul Guvernului. „Dumneavoastră doriţi o direcţie şi un mod în care armata să-şi desfăşoare în continuare.... armata, prin impunerea unui ministru pe care nu-l dorim, unei conduceri pe care a repetat-o? Este într-un sistem ceauşist cum n-a fost niciodată”, spunea atunci un ofițer. „Nu vrem să abordăm cu pumnul în masă problemele. Venim la dumneavoastră cu ultimul strigăt. În ceasul al doisprezecelea să rezolvăm această situaţie! Suntem în posesia unor date pe care şi Procuratura Militară le are la dispoziţie şi dumneavoastră, şi alţi domni. Pentru ţară o facem şi suntem convinşi de riscul la care ne expunem”, declara un alt ofițer. „Mă îndoiesc de stabilitate atunci când subordonaţii îşi contestă comandantul. Este un precedent care poate fi foarte grav într-o instituţie de tip militar. Odată creată această situaţie, cine ne oferă garanţia că ea nu se va mai repeta? Cum vă veţi simţi dumneavoastră, la subunităţile dvs., dacă cei din subordine vor lua acest exemplu şi vor încerca o formă de contestare?”, replica Gelu Voican Voiculescu.

Guest
This topic is now closed to further replies.
  • Recently Browsing   0 members

    • No registered users viewing this page.
×
×
  • Create New...

Important Information

Terms of Use & Privacy Policy