Sari la conținut

[Champion Story] Yummi


Claudiu;

Postări Recomandate

asd.jpeg

YUUMI
PISICA MAGICĂ

Biogradie : 

Odată ca niciodată, la periferia Orașului Bandle se afla o vale împădurită, un loc unde fluturii de lună licăreau neostoiți, iar râurile erau pline ochi cu pești-curcubeu. Acolo, într-o căsuță ascunsă printre copaci, trăiau o vrăjitoare yordle numită Norra și pisica ei, Yuumi.

Din naștere, Yuumi fusese înzestrată cu puterile magice ale protecției și, timp de mulți ani, s-a bucurat de o viață de pură desfătare, jucându-se cu razele de soare și dormind la umbra copacilor-șoricari. De fiecare dată când i se făcea chef de o aventură, mergea cu Norra în expedițiile ei din tărâmul fizic și din cel al spiritelor. Norra își petrecea timpul colecționând tot felul de obiecte stranii: căni sparte, cioburi de sticlă colorată și pânzeturi cu cusături care mai de care mai caraghioase. Deși Yuumi nu le înțelegea rostul, stăpâna ei le studia cu grijă, ca pe niște artefacte prețioase. Chiar și-așa, Yuumi își folosea magia pentru a o proteja pe Norra și, când ajungeau acasă, îi încălzea picioarele.

Porțile dintre tărâmuri sunt ciudate și se deschid rar, chiar și pentru niște creaturi atât de agile ca pisicile. Yuumi își petrecea zilele privindu-i pe ceilalți yordeli cum așteptau zile întregi ca steaua răsăritului să se alinieze cu o anumită arcadă de piatră sau cum se plimbau nerăbdători printre nuferii de mlaștină în căutarea unui boboc argintiu, căci doar astfel se ivea calea către celălalt tărâm. Cu toate astea, Norra, stăpâna lui Yuumi, deținea Cartea Granițelor, un puternic obiect magic care-i permitea să călătorească într-o clipă în orice loc înfățișat pe paginile sale. După ce Norra deschidea un portal, ea și Yuumi plonjau bucuroase în paginile sale strălucitoare și ajungeau la destinație, iar după câteva clipe, le urma și cartea.

Yuumi nu a dat niciodată prea multă atenție acestei cărți până când, într-o noapte fără stele, s-a întors acasă de la o vânătoare de fluturi de lună și nu și-a mai găsit stăpâna. Cartea era pe biroul Norrei și Yuumi a început s-o răsfoiască speriată, descoperind că unele pagini fuseseră rupte. Deoarece nu putea să-i citească titlul, Yuumi a strigat-o pur și simplu ''Carte'', plină de disperare. Drept răspuns, cartea a început să se agite, iar Yuumi și-a dat seama că putea înțelege gândurile acesteia din freamătul paginilor. Deși nu putea vorbi, Carte se făcea foarte bine înțeleasă. Astfel, Yuumi a aflat că Norra plecase către un loc atât de periculos, încât distrusese portalul prin care ajunsese acolo.

Yuumi și-a dat seama că trebuie să-și salveze stăpâna, așa că a apelat la ajutorul Cărții. Carte avea mii de pagini, iar fiecare dintre ele ducea către un alt loc situat de-a lungul graniței magice care separa tărâmul fizic de cel al spiritelor. Deși pagina folosită de Norra dispăruse, Carte spera să o aducă pe Yuumi undeva în apropierea stăpânei sale. Tot ce trebuiau să facă era să exploreze împreună toate granițele posibile. Deși nimeni nu se aștepta la asta, Yuumi a devenit Străjerul Cărții și a jurat s-o apere la fel de curajoasă ca un leu – dacă ar fi ajuns pe mâini greșite, în Orașul Bandle ar fi putut pătrunde tot soiul de indivizi necivilizați și lacomi.

Astfel, Yuumi și Carte și-au început dificila călătorie prin tărâmuri care mai de care mai periculoase și stranii. De fiecare dată când ajungea într-un loc nou, Yuumi adulmeca aerul în speranța că avea să dea de mirosul Norrei, dar fără folos. Chiar dacă pisica își întrerupea uneori căutarea pentru a lua urma unui șoarece sau pentru a trage un pui de somn, Carte era extrem de prudentă. O deranja că pierdeau timpul și se temea de pericolele pe care le puteau întâlni în cale. Cu toate astea, atât Yuumi, cât și Carte erau hotărâte să-și găsească stăpâna și s-o aducă acasă.

Atunci când i se făcea tare dor de Norra, Yuumi încerca să-și găsească alți tovarăși. Unul dintre preferații ei a fost un mocan cu mustățile groase și cu un râs ca bolborositul unui pârâu, care purta după el o ușă. Pentru o vreme, Yuumi s-a odihnit pe umerii săi și l-a protejat de furioasele spirite ale zăpezii, care întețeau furtunile de gheață. Drept răsplată, ciobanul îi aducea pește proaspăt.

În cele din urmă, Yuumi a simțit mirosul stăpânei sale într-o ruină shurimană. După ce a săpat adânc în nisipuri, a descoperit un fragment de ceramică albastră, care-i amintea de un ceainic de-ale Norrei. Chiar când s-a apucat să sape mai abitir, din nisip s-a înălțat o bestie feroce, iar Yuumi și Carte de-abia au scăpat cu viață. Yuumi nici nu voia să se gândească ce s-ar fi întâmplat dacă o creatură ca aceea și-ar fi înfipt ghearele în paginile Cărții.

Deși e greu de crezut, Yuumi și Carte s-au împrietenit repede datorită iubirii pe care i-o purtau amândouă Norrei. Yuumi continuă să-și caute mereu stăpâna și speră că, într-o bună zi, se va putea tolăni din nou în soare lângă ea.

Poveste : 

Yordelul meu, Norra, doarme cu capul pe prietena mea, Carte. Pe geam se strecoară niște fluturi de lună; seamănă cu niște felinare plutitoare, iar eu îmi agit coada și mă reped bucuroasă spre ei, fără să-mi pese dacă prind vreunul. Sar din ce în ce mai sus, iar fluturii de lună zboară împrejurul meu.

Un fluture începe să se zbată și să se transforme, luând forma unei scrumbii. Ceilalți fluturi de lună din jurul meu se răsucesc în aer și se prefac și ei în pești zburători. Totul pare delicios – dar apoi întreaga lume se întoarce cu fundul în sus. Cărțile încep să zboare de pe rafturi, apoi aterizează zgomotos pe tavan. Fără să se trezească, Norra mea începe și ea să plutească. Peștii încep să se împrăștie în toate direcțiile, iar noi începem să cădem în sus, din ce în ce mai sus...

Mă trezesc somnoroasă într-o ladă de lemn luminată de razele lunii. Pe toți șoarecii din lume, cum oi fi ajuns aici? Ah, da. Mirosul înțepător și delicios de pește îmi umple nările și îmi amintește că mă plimbam pe străzile din Bilgewater, unde am dat de pește uscat; apoi, cu burta plină, am adormit buștean.

Înainte să mă fac din nou comodă, simt un gol în stomac și sunt aruncată într-o parte. Zeci de pești cad peste mine – exact ca în vis! – iar stomacul meu începe să toarcă.

Într-un colț, Carte se chinuie cu disperare să evite peștii căzători. Mereu spune că mâncarea nu-i face bine la pagini. Eu una cred că mirosul ei de copaci uscați ar avea doar de câștigat dacă s-ar schimba cu unul de pește, dar Carte știe mult mai multe ca mine despre copaci uscați, așa că n-o contrazic.

Încep să trag cu ochiul printre stinghiile lăzii. Podeaua scârțâie și se mișcă, iar în depărtare, razele lunii luminează suprafața... oceanului!

– Carte, de ce ni se întâmplă asta?! mă plâng eu. Somnul nu duce niciodată la lucruri rele!

Carte se deschide și închide cu exasperare. Nici eu, nici ea nu ne prea înțelegem cu apa.

Încep să mă panichez. Carte foșnește și îmi amintește să nu îmi fac griji, dar e deja prea târziu. De disperare, încep să zgârii lemnul; din greșeală, sfâșii și câțiva pești uscați. Oceanul mă face să distrug cea mai bună gustare – e cea mai răutăcioasă apă din lume! Îmi folosesc lăbuța ca să o deschid pe Carte la o pagină cu un portal înghețat, care ne va scăpa de coșmarul ăsta. Trebuie să fugim de aici. Nu contează unde ajungem. Aș accepta și-un loc mai friguros acum.

Mă pregătesc să sar în portalul deschis de Carte, când aud un țipăt care îmi amintește de clopoței și de curcubeie luminoase. E un țipăt care-mi zburlește toată blana. Un țipăt de yordle.

Trag cu ochiul printre stinghii și văd doi marinari, care trag după ei un yordle cu blana albastră către marginea punții corabiei. Unul din ei are mustăți negre, iar celălalt este grăsan; ambii rânjesc satisfăcuți. Puntea e plină de stive de harpoane, undițe, sulițe și plase de pescuit. Cred că sunt vânători de monștri marini.

– Cu micuțu' ăsta prindem sigur un țipar! spune primul marinar.

– Am auzit că peștii ăia mari se dau în vânt după carnea de yordle, îi răspunde grăsunul. Nu știu, eu n-am mai încercat metoda asta. Nu-s prea mulți yordeli prin Bilgewater.

Yordelul cu blana albastră țipă și li se împotrivește.

– Nu-s momeală, zice micuțul cu voce pițigăiată. Vă implor, dați-mi drumul!

Marinarii nici nu-l bagă-n seamă. O bușitură serioasă apleacă întreaga corabie într-o parte și îmi zdruncină cutia.

– Ah, au venit peștii. N-o să mai avem loc de țipari pe punte! zice primul marinar, rânjind.

Nu-mi place rânjetul lui.

O aripioară imensă dă târcoale vasului și face valuri mari cât un leu, care lovesc corabia dintr-o parte. Carte trage de mine. Știu că vrea să folosim un portal ca să scăpăm de apele astea tulburi înainte să ne vadă cineva, dar eu aud doar țipetele yordelului. Îmi strecor lăbuța printre stinghiile lăzii și deschid încuietoarea. N-o să-l las să moară. Nu după ce-am pierdut-o pe Norra mea.

Marinarii privesc aripioara care se agită în apă. Nici nu mă văd când sar din cutie ca cel mai iute tigru și încep să-i urmăresc.

Sărăcuțul yordle e legat de o undiță lungă, pe care marinarii o bălăbănesc deasupra oceanului. Apa de sub el e agitată și plină de spumă. Oare de ce apa se mișcă mereu în cele mai proaste feluri?! Sar peste grămada de harpoane, iar Carte zboară pe lângă mine și își agită neliniștită paginile. Oamenii ne văd.

– Cine-s ăștia? Un raton mov și o... carte plutitoare? întreabă unul dintre marinari.

– Nu, cred că-i un ursuleț cu un jurnal, îl contrazice altul.

– Bă, proștilor, nu vedeți că-i doar o pisică? îi dojenește al treilea. Puneți mâna pe ea!

Marinarii se reped la mine, dar mă strecor printre ei cu agilitate. Spirala magică pe care o dezlănțui le leagă picioarele. Marinarii se împiedică și cad ca ceștile de pe o masă.

Mă cocoț pe marginea corăbiei, chiar lângă undiță, dar nu prea știu ce să fac în continuare. Valurile se învolburează sub noi, iar instinctul meu de vânătoare se activează – urmează un atac.

– Dezleagă-mă! strigă yordelul atârnat de undiță. Nu sunt momeală! Ce situație stranie și jenantă.

Din fericire pentru el, peștii nu mă sperie. Chiar dacă apa nu-mi place deloc.

Cu un salt, ajung pe undiță. Uneori, în timpul saltului unei pisici, timpul începe să treacă mai greu. Vântul îmi șuieră prin blană și îmi țin lăbuțele îndepărtate. Arată ca niște clătite în timp ce zbor pe deasupra teribilei ape, gata să dau tot ce pot ca să salvez viața acestui yordle. În plus, sunt deja în zbor, nu mă mai pot răzgândi acum.

– Nu-ți fie teamă, yordeluț albăstruț! îi strig. Te salvez eu!

Aterizez pe umărul yordelului, iar destinul lui se împletește cu al meu. Carte e chiar în spatele meu.

Undița începe să se clatine sub greutatea noastră. Cel mai mare pește pe care l-am văzut vreodată – e cam cât o treime din corabie – țâșnește din ocean cu gura larg deschisă, în care sunt sute de dinți scăldați în lumina lunii. Fălcile i se îndepărtează atât de mult, încât ar putea înghiți cu ea două vaci deodată pe nemestecate. Chiar dacă-i întuneric, cu luminița mea pot vedea că pielea îi e acoperită cu solzi argintii și violet, ascuțiți ca niște ace.

Țiparul gigantic ne înghite pe toți – pe yordle, pe Carte și pe mine, ba chiar și o parte din undiță.

Peștele cade înapoi în apă, iar noi cădem de-a valma în gura lui. E întuneric beznă și miroase a fructe de mare putrezite! Înainte să apuce să ne înghită, creez un scut magic, care ne înconjoară ca un balon și ne fixează în gâtlejul lui. Îmi folosesc iar luminița și descopăr niște dinți putreziți; deci așa se explică mirosul ăsta greu. Când îi vede, yordelul începe să scâncească. Peștele se zbate și ne aruncă în toate direcțiile, dar suntem protejați de balonul impermeabil.

Ce ciudat să-ți faci prieteni așa!

Încerc să o deschid pe Carte, ca să putem fugi de aici, dar țiparul sare iar și ne aruncă unii peste alții. Cădem cu un zgomot surd – probabil că peștele a aterizat pe punte. Îi aud pe marinari țipând, în timp ce țiparul enorm se zvârcolește și probabil îi lovește cu coada.

Aud un pleoscăit, apoi altul, și-ncă unul. Pesemne că oamenii au fost aruncați în apă. Între timp, noi încă suntem blocați în gâtul peștelui. O deschid pe Carte la un portal învăluit în verdele întunecat al Orașului Bandle, culoarea care înseamnă ''acasă''.

Îl înșfac pe yordle de tricou cu dinții, apoi sărim amândoi în pagină. Portalul se lărgește, iar noi începem să ne învârtim spre tărâmul spiritelor, într-un talmeș-balmeș de culori amețitoare.

În cele din urmă, aterizăm tușind pe malul unui pârâiaș. Plămânii mi se umplu cu mireasma dulce a Orașului Bandle, care e la fel de luxuriantă ca în vis. Greieri albaștri ca safirul țârâie în lumina răsăritului, iar pârâiașul plin de pești – de dimensiuni normale, de data asta! – susură ușor.

Carte își scutură paginile ca să se usuce. Yordelul cu blana albastră se ridică; e ud leoarcă și tremură.

– Ce-a mai fost și asta? Cum de-am scăpat? întreabă el. Eu știam că cel mai apropiat portal din Bilgewater e la docuri!

– Din fericire pentru noi, o avem pe Carte, ea se ocupă de portaluri, îi răspund eu.

Carte se învârte și își prezintă paginile din copaci uscați. Pe fiecare dintre ele apare câte o poartă magică, schițată cu cerneală și vopsea.

– Atunci vă mulțumesc amândurora că m-ați salvat, spune yordelul și îi aruncă lui Carte o privire curioasă. De aici veniți și voi?

– Da, dar nu mai locuim aici acum, îi răspund eu.

Mi-amintesc de stăpână și mă întorc tristă spre Carte, care își fâlfâie paginile. Știu că vrea să plecăm din nou la drum.

– Știi cum să ajungi acasă de aici? îl întreb pe yordle.

– Da, sigur, trebuie doar să trec dealul cu mușuroaie de cârtițe-castron. Știu bine pajiștea asta. Sper că o să vă găsiți yordelul, ne mai spune el, apoi pleacă spre casă.

Pentru un moment, stau și privesc răsăritul soarelui. Văd cu coada ochiului un fluture de lună care zboară pe deasupra și tânjesc să sar pe el, dar îmi amintesc că Norra e încă rătăcită, că poate chiar acum așteaptă să venim și s-o salvăm.

O mângâi pe Carte cât pot de delicat cu lăbuța – știu că și ei îi e dor de Norra.

Apoi, o deschid la altă pagină și mă arunc în portal.

 

 

 

Sursa: universe.leagueoflegends

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Arhivat

Acest topic este acum arhivat și este închis pentru alte răspunsuri.

  • Navigare recentă   0 membri

    • Nici un utilizator înregistrat nu vede această pagină.
×
×
  • Creează nouă...

Informații Importante

Termeni de Utilizare & Politică Intimitate