Bomba cu ceas care explodează la fiecare 5 ani

[Mirela]

Ați observat că trecem pe lângă cifre cum trece câinele pe lângă mâncare când e sătul? Nu ne mai mișcă nimic. Le rostim, cel mult oftăm și mergem mai departe. Nu ne mai impresionează nici 6 bebeluși arși de vii, nici 64 de tineri morți într-un container sau în spitalele de după, nici 10 oameni topiți într-o bombă cu oxigen, care “și așa erau în stare gravă”, ca să citez un diriguitor de spital! Urlăm câteva zile, ne amintim că s-au făcut X ani de la „2010”, “2015”, “2020” și când ne cheamă la urne punem botul la os imediat!

Într-o țară defectă ca România, nu este nimic mai bolnav ca sistemul de sănătate. Exact ăla la care tragem ultima speranță să ne scape de moarte. El ne-o bagă direct pe gât, cu foc sau fum! Exact acolo unde pur și simplu nu ar trebui să auzim VREODATĂ expresia „merge și așa” sunt improvizații de sus până jos! Acolo unde totul trebuie să fie milimetric, dezinteresul și incompetența celor care îl conduc sunt kilometrice!

Noi avem parcă un plan cincinal bine stabilit de a distruge vieți trecându-le prin foc, iar democrația asta înțeleasă de fiecare cum vrea devine un ucigaș în serie care își urmează scenariul cu minuțiozitate. Nicio tragedie din istoria recentă, oricât de mare a fost ea și de dureroasă nu a schimbat nimic la modul profund! De fiecare dată o luăm de la capăt, cu aceleași probleme, cu aceiași politruci, cu aceleași șpăgi pentru contracte, cu aceleași circuite improvizate și cu kilogramele de hârtii cu care se acoperă toți după!

Mai țineți minte celebrele tăblii de pe marginea drumurilor patriei pe care scria „Aici sunt banii dumneavoastră”? Cam așa e și cu pădurile noastre. O parte dintre ele au fost tăiate nu ca să vândă unii buștenii, ci ca să avem destulă maculatură. Hârtii și hârtii cu care se acoperă toți imediat ce apare o nenorocire. Nici bine nu se stinge focul că deja smulg sertarele din toate țâțânile și vinovații caută maldărul de acte ca să arate că, pe hârtie, totul era perfect! Asta îi arde pe ei, în timp ce pe alții îi arde pielea până la os!

Tragedia de la Piatra Neamț arată că România de după Giulești sau Colectiv este neschimbată! Poate doar mai bătrână cu 5 sau 10 ani. Avem doar alți oameni care alergă după acte, să se pună la adăpost. Oamenii mor și vor muri ani buni de acum înainte. NU există absolut nicio garanție că mâine nu va fi la fel la Botoșani, la Iași, la Timișoara, la Ploiești sau la București. Se schimbă ceva până mâine? Credeți că de luni dimineață nu vor mai fi prize improvizate în spitale? Injectomatele vor fi noi? Instalația de oxigen va fi para și răs-verificată? Vom avea proceduri și responsabili pentru orice? Managerii numiți politic vor pleca? Spitalele vor avea, pe bune, tot ceea ce au nevoie? Credeți că România nu va mai lua foc? Nu e nevoie decât de o scânteie! Atât de putred și fragil e totul!

Ministrul Sănătății ne bagă pe toți în aceeași oală. Și pe medicul Denciu și pe asistenta lui și pe bolnavii care se chinuiau să mai tragă o gură de aer și familiile lor. Laolaltă cu șefi de spitale numiți pe culori politice și interese, cu șefi de consilii județene, cu politicieni, cu politruci, cu amante și neveste numite pe pile, cu șpăgari și criminali dovediți de lege. Nu, nu suntem toți vinovați! V-ați perindat cu toții dintr-o parte în alta și dintr-o funcție în alta încât ne-ați împins spre un Sindrom Stockholm. Mereu forțați să ne întoarcem la criminalii noști. Incendiile vin o dată la cinci ani, noi să ne legitimăm călăii o dată la patru!

Ceea ce a făcut medicul Cătălin Denciu arată un singur lucru: că în lupta cu sistemul nu ne avem decât unul pe altul! Și nu toți sunt gata să se arunce în foc!

România asta este exact ca un mare ars! Are atâtea cicatrici profunde și urâte încât e greu să o mai vindeci. Dar ce mă frapează este că mereu și mereu le dăm credit exact celor care i-au dat foc timp de 30 de ani. Nu ne mai vedem cicatricile de pe corp și ni se pare că vin să ne dea cu alifie, când colo ei toarnă gaz pe foc!

Ieri a explodat bomba de la Piatra Neamț. De azi începem să o amorsăm pe următoarea. Tic tac, tic tac...

sursa.