Caută în comunitate

Anul Aparitiei : 2013-2023 Gen : drama/crima/mister Sursa : aici Parere personala : 9/10 Trailer:

Anul Aparitiei : 2020 Gen : drama/mister/thriller Sursa : aici Parere personala : 9/10 Trailer:

Anul Aparitiei: 2022 Gen: Horror, Mister , Thriller. Sursa: netflix ; non-netflix Parere personala: Personal la inceput mi-a parut ciudat dar, apoi m-a 'captivat' deoarece, pe langa mister si horror pot zice ca, are si anumite chestii psihologice din punctul meu de vedere si anumite scene mi-au dat un fior foarte ciudat.. Si cum sunt fana horror, nu mai patisem de mult pana sa-l vad pe asta. :)) Trailer:

Anul Aparitiei: 2022 Gen: mister/Thriller/Drama Sursa: https://www.netflix.com/ro/title/81444818 Parere personala: 8/10 Trailer:

Mehdi Tayoubi, presedintele Institutului pentru Conservarea si Inovarea Patrimoniului, a declarat, potrivit Guardian, ca placile montate luna trecuta in interiorul piramidei au colectat date despre niste particule radiografice numite miuoni, prezente in atmosfera terestra. Acestea sunt absorbite sau deviate de suprafetele solide. Prin studierea acumunarii de miuoni, oamenii de stiinta isi pot da seama cum a fost construita piramida, in urma cu aproape 4600 de ani, pe vremea Faraonului Snefru. „Atunci cand vine vorba de constructia piramidelor, nu exista nicio teorie 100% dovedita sau verificata; toate sunt teorii si ipoteze.” a declarat Hany Helal, vice-presedintele institutului. „Ceea ce incercam sa facem cu noua tehnologie, este fie sa confirmam, schimbam, imbunatatim sau modificam ipotezele pe care le avem despre constructia piramidelor.” a mai spus acesta. Piramida Indoita din Dahshur, de langa Cairo, se diferentiaza prin laturile netede. Se crede ca aceasta a fost prima incercare a egiptenilor de a ridica o piramida cu fete netede. Cercetarile facute in cadrul proiectului „Scan Pyramids”, care in noiembrie anul trecut aratau anomalii termice la Piramida lui Khufu de la Giza, folosesc tehnologia termica si analiza miuonilor. Tayoubi a spus ca grupul planuieste sa inceapa cercetarile intr-o luna la Piramida lui Khufu, cea mai mare dintre cele trei de la Giza, cunoscuta si sub numele de Piramida lui Cheops. S U R S A

Anul Aparitiei: 2023 Gen: Horror, Mystery Sursa: Click Parere personala: Un film cu o actiune ce merita vazuta! Trailer:

Istoria ne arată că toate civilizațiile care s-au înălțat de-a lungul secolelor au avut comorile lor, care nu erau neapărat metale prețioase sau bani, ci obiecte de cult sau locuri speciale. Multe au sfârșit prin a fi furate sau jefuite în timpul războaielor sau invaziilor inamice, în timp ce altele au dispărut pur și simplu în moduri misterioase. În timp ce unele tezaure au reapărut, permițându-ne să aflăm mai multe despre cultura și formele de organizare socială ale popoarelor care le-au creat, altele au ajuns în colecții private sau în locuri necunoscute. În acest articol trecem în revistă o serie de comori pe care nenumărați cercetători, arheologi sau simpli vânători de relicve și-ar dori să le găsească. 1. Evanghelia Q Evanghelia Q sau Sursa Q este numele dat de cercetătorii moderni unui presupus text, datând din secolul I, despre care se spune că ar conține o serie de informații atribuite lui Isus Hristos. Existența sa face obiectul unei mari controverse în rândul cercetătorilor, unii dintre ei susținând că acest material nu a existat niciodată. Totuși, presupunând că ar exista, ar fi un material foarte bogat, deoarece ar fi stat la baza scrierii evangheliilor lui Matei și Luca, prezente în Noul Testament. Materialul ar putea duce la elucidarea unor aspecte biblice, punându-l într-o altă lumină pe Isus Hristos ca personaj istoric. Teologii moderni sugerează că Evanghelia Q (termen ce provine din germană, de la „quelle”, care înseamnă „sursă”) ar fi fost sursa din care s-ar fi inspirat cei care au creat Noul Testament. 2. Diamantul Florentin De origine incertă, deși majoritatea cercetătorilor sunt de acord că ar fi fost găsit în India înainte de a ajunge în Europa la sfârșitul secolului al XV-lea, Diamantul Florentin este (sau a fost) o piatră prețioasă de un galben impresionant și 137 de karate. Se știu puține cu privire la istoria sa, dar este cert că în secolul XX, după Primul Război Mondial, Carol I, ultimul împărat al Imperiului Austro-Ungar, a fugit în Elveția, încredințând diamantul avocatului Bruno Steiner, care să se ocupe de de vânzarea acestuia. Însă vânzarea nu a mai avut loc niciodată: Diamantul Florentin a dispărut, Steiner a fost arestat, acuzat de fraudă, iar piatra prețioasă, se pare, a ajuns să fie tăiată într-o serie de diamante mai mici, cărora li s-a pierdut urma. 3. Judecătorii Drepți „Altarul din Gent”, Belgia, este o operă de artă complexă, formată din 12 panouri, dintre care opt sunt venețiene. Pictată de Hubert și Jan van Eyck, în secolul al XV-lea, lucrarea prezintă o serie de personaje călare în două dintre panouri, numite „Judecătorii Drepți”. În ciuda identităților incerte, se crede că Filip al III-lea de Burgundia, duce la momentul creării operei, este unul dintre personaje. În 1934, secvențele „Judecătorii Drepți” au fost furate și de atunci nu au mai fost găsite. Cu toate acestea, dorința de a recupera piesele face ca dosarul să rămână deschis, numărând în prezent peste 2.000 de pagini. 4. Bijuteriile Coroanei irlandeze Multe bijuterii au fost furate de-a lungul istoriei omenirii, dar niciun caz nu a atras atât de mult atenția precum dispariția bijuteriilor coroanei irlandeze. Furate din interiorul Castelului Dublin în 1907, acestea nu făceau de fapt parte din vreo coroană, ci erau o stea a Ordinului Sfântului Patrick, o broșă cu diamante și cinci coliere de aur, toate aparținând suveranului. Piesele nu au fost găsite niciodată, păstrând misterul chiar și în privința celor responsabili de furt, chiar dacă de-a lungul anilor au fost indicați mai mulți suspecți. 5. Camera de chihlimbar Camera de chihlimbar a fost o frumoasă încăpere construită în Palatul Ecaterinei din Țarskoe Selo, în apropiere de Sankt Petersburg. Conținea mozaicuri aurite, oglinzi și sculpturi, precum și panouri mari de chihlimbar, de peste 450 de kilograme. A fost construită în urma unui efort comun al rușilor și germanilor, fiind proiectată de sculptorul baroc german Andreas Schlüter și realizată de meșterul danez Gottfried Wolfram între 1701 și 1709. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în 1941, orașul a fost preluat de germani. Naziștii au demontat întreaga sală, luând panourile și operele de artă care se aflau acolo. Nu s-a mai găsit nimic, nici măcar după terminarea războiului. În 1979 a început proiectul de restaurare a sălii, finalizat în 2003 de meșteri ruși. SURSA

Anul Aparitiei: 2023 Gen: Acţiune, Crimă, Dramă, Mister, Thriller Sursa: Cinemagia.ro Parere personala: Unii spun ca e exagerat filmul, tras de păr pentru a continua Casa de Papel, dar mie mi-a plăcut. Evident, nu se compară cu primul sezon. Trailer:

Ciclul de 819 de zile al calendarului mayaș a derutat oamenii de știință zeci de ani, dar noi cercetări arată cum se sincronizează cu ciclurile planetare pe o perioadă de 45 de ani Aceasta este o viziune mult mai amplă a calendarului mayaș decât a încercat oricine anterior să o aibă. Într-un studiu publicat în jurnalul Ancient Mesoamerica, doi cercetători de la Universitatea Tulane au subliniat că cercetătorii nu au putut explica niciodată pe deplin calendarul de 819 zile până când nu și-au lărgit viziunea. „Deși cercetările anterioare au încercat să arate conexiuni planetare pentru numărul celor 819 zile, schema sa în patru părți este prea scurtă pentru a se potrivi bine cu perioadele sinodice ale planetelor vizibile”, scriu autorii studiului. „Prin creșterea lungimii calendarului la 20 de perioade de câte 819 de zile, apare un model în care perioadele sinodice ale tuturor planetelor vizibile sunt proporționale cu punctele din calendarul controversat”. Asta înseamnă că mayașii au luat o perioadă de 45 de ani asupra alinierii planetare și au codificat-o într-un calendar care i-a pus în dificultate pe oamenii de știință moderni. În timp ce cultura antică Maya a oferit diverse tipuri de calendare, cel care i-a derutat cel mai mult pe savanți a fost acest calendar de 819 zile descoperit în texte glifice. Cercetătorii au crezut multă vreme că acest calendar a fost asociat cu mișcările planetare, în special cu perioadele sinodice - când o planetă se întoarcă în aceeași locație pe cer, așa cum este văzută de pe Pământ. Cu toate acestea, fiecare planetă se mișcă diferit și potrivirea mai multor planete într-un interval de 819 zile nu părea să aibă sens. Dar se confirmă dacă te uiți pentru o perioadă de peste 16.380 de zile (aproximativ 45 de ani), nu doar 819 zile. Sursa

În locul unui lac secat din Valea Morții, numit Racetrack Playa, există mai multe pietre, unele cântărind chiar câteva sute de kilograme, care, în mod clar, se mișcă. Acestea lasă în urma lor urme lungi în noroi, iar de multă vreme oamenii încearcă să-și dea seama cum este posibil ca pietrele să se miște. Cele mai populare teorii au constat în forța vântului generat de un uragan, porțiuni de gheață glisante, și, bineînțeles, extratereștrii. Totuși, în luna decembrie a anului trecut, verișorii Richard Norris și James Norris au prins pietrele în acțiune. Într-o lucrare publicată în Plos One, aceștia au descris cum un strat subțire de gheață s-a crăpat în mai multe părți, care au fost împinse de vând către bolovani. Astfel, aceștia și-au început „călătoria” prin noroi, cu o viteză de 4.5 metri pe minut. „Stăteam pe un munte și admiram priveliștea când un vânt slab a început să bată, iar gheața a început să se crape. Deodată, întregul proces s-a desfășurat în fața ochilor noștri”, a declarat Richard pentru LA Times. Geologii studiază pietrele mișcătoare încă din 1948, dar împotriva anilor de cercetare, nimeni nu a putut spune exact de ce acești bolovani se mișcă pe fundul lacului secat. Condițiile pentru ca pietrele să se miște trebuie să fie perfecte, iar din această cauză fenomenul are loc foarte rar. În primul rând, e nevoie de ploaie, foarte rar întâlnită în Valea Morții, apoi temperaturile trebuie să scadă sub zero grade, apoi vremea trebuie să se încălzească suficient de repede pentru a topi gheața, iar în ultimă fază, trebuie ca vântul să-și facă simțită prezența pentru a sparge gheața și s-o împingă spre bolovani. În 2011, verișorii Norrises au instalat o stație meteorologică lângă Valea Morții și au aplicat dispozitive GPS pe 15 bolovani. Pe vremea aceea, verișorii testat teoria cu privire la uragan, dar în Noiembrie 2013, o furtună ciudată a vărsat în jur de cinci centimetri de ploaie, care mai apoi a înghețat. Când aceștia au vizitat Valea Morții o lună mai târziu, au văzut cum vântul a crăpat gheața care mai apoi a împins bolovanii prin noroi. Sursa

La mijlocul secolului XVIII, Veneția era un centru foarte important pentru Francmasonerie. Printre masoni se numărau numeroși oameni celebri, precum marele explorator Giacomo Casanova. Frăția masonilor era atât de bogată și de puternică, încât aceștia au construit o biserică conform convingerilor lor. Este vorba de Biserica Sfânta Maria Magdalena din Cannaregio. Deasupra ușii bisericii este gravat un simbol format dintr-o piramidă cu un ochi în centru. Sub simbol se află inscripția: SAPIENTIA EDIFICAVIT SIBI DOMUM. Este o referință la cultul științei divine, baza ideologiei masonice. În biserică sunt îngropați mulți masoni. Toate sicriele lor sunt inscripționate cu simbolul compasului și al echerului, deoarece masonii se considerau niște constructori. La un moment dat, masonii au dispărut din Veneția, iar stăpânirea lor asupra orașului a luat sfârșit. Nu se știe exact ce s-a întâmplat cu frăția masonilor din oraș, dar este posibil ca dispariția să aibă de-a face cu prigoana declanșată de Vatican împotriva organizației. Sursa

Doar clădirea unei vechi biserici a rămas în picioare, după ce mai multe sate din Hunedoara au fost înghițite de ape, la amenajarea lacului Cinciș. Timp de mai multe decenii, monumentul fusese inundat. La începutul anilor ’60, când au început lucrările de amenajare a lacului Cinciș din Hunedoara și construcția barajului său, vreo 500 de localnici din satele aflate pe Valea Cernei din Hunedoara au fost nevoiți să își părăsească gospodăriile, atenționați că acestea urmau să ajungă sub ape. Oamenii din cele șapte sate și cătune Cinciș, Cerna, Valea Ploștii, Baia Craiului, Moara Ungurului, Bălana şi Ciuleni, aşezări vechi din Ţinutul Pădurenilor, traversate de râul Cerna din Hunedoara, au trebuit să își demoleze casele, șurile, grajdurile și gardurile. Au încărcat apoi mobilierul, uneltele și materialele de construcții salvate din vechile vetre și le-au adus pe dealul din vecinătatea barajului, unde în numai câteva luni ale anului 1962 avea să fie construit de la zero satul Cinciș Cerna din Hunedoara. Unii au mutat și mormintele strămoșilor lor, în timp ce câțiva au refuzat să se mute, până când apele le-au înghițit complet casele. În urma celor plecați, rămășițele a peste o sută de gospodării îngrijite de-a lungul mai multor generații aveau să fie înghițite treptat de Lacul Cinciș din Hunedoara. Împreună cu ele, cimitirele și câteva biserici vechi, una clădită chiar de către familia Huniazilor în secolul al XV-lea, au dispărut sub ape - unele demolate forțat, altele lăsate la mâna naturii. SURSA

Binecunoscutul Erich von Däniken considera aceste linii mărturii ale prezenţei extraterestre. Alţii credeau că sunt doar nişte iluzii optice. De când au fost zărite prima dată din avion, misterioasele creaţii au stârnit nenumărate speculaţii. Dar ştiinţa este pe urmele descifrării lor. Dacă am zbura deasupra coastei peruane, am observa un produs cultural mult mai vechi decât anul 0 al civilizaţiei vestice. Pe tot cuprinsul pustiului dintre oraşele Palpa şi Nazca se întind linii lungi, adânc gravate în roca sedimentară, de dimensiuni colosale. Ce secrete ascund aceste însemne ciudate? Liniile, lăsate moştenire de către cultura Nazca, au fost supuse deja mai multor interpretări arheologice. Contururile care măsoară până la 20 de kilometri formează figuri geometrice şi animale care se aştern pe un areal de nu mai puţin de 500 de kilometri pătraţi. Este şi motivul pentru care nu pot fi zărite bine decât de la mare depărtare. Prima dată liniile Nazca au fost observate în 1924, şi la scurt timp s-au realizat şi primele studii. Geograful german Maria Reiche a cercetat din 1941 liniile şi munca sa a dat la iveală aproximativ 50 de figuri şi 1000 de linii. Astăzi cei mai mulţi arheologi sunt de părere că primele imagini de acest gen datează de prin anii 800 a.Hr., atribuibile culturilor Paracas din sud şi Chavin din Anzii centrali, precursoarele culturii Nazca. Dacă le legăm şi de artefactele din zonă, acestea ar putea oferi informaţii preţioase despre vârsta creaţiilor, dezvoltarea culturală sau limbajul ritualurilor. Dar ce semnifică produsele acestei civilizaţii? Reprezentări ale plantelor descriu particularităţile geografice ale regiunii:muncile agricole şi canalele de irigaţii (Puquios) probabil că se leagă de asigurarea hranei şi a fertilităţii regiunii. Vasele şi pocalele din ceramică – expresie a trecerii de la cultura Paracas la Nazca – ilustrează adesea păsări. Pasărea colibri, cu penajul său colorat, reprezintă tot prosperitatea şi abundenţa vegetatiei. Şoarecii şi broaştele sunt asociate cu molima, pentru că ameninţau recoltele. Similitudinile dintre iconografia ceramicii şi cea a geoglifelor ne dă oarecum de înteles că se descrie o evoluţie umană axată pe agricultură şi legătura strânsă cu pământul. Dacă descoperirile de artefacte ne oferă o viziune asupra unui anumit areal cultural, informaţiile arheologice pot fi în consonanţă şi cu misterioasele linii, markeri de identitate ai unei civilizaţii despre care se ştie din păcate prea puţin. Pornind de la această posibilă conexiune cu imaginile de pe ceramică, s-au lansat mai multe ipoteze. Toribio Xesspe, încă din 1927 vedea în aceste linii nişte străzi de-a lungul cărora ar fi avut loc nişte ceremonii. Paul Kosok şi Maria Reiche interpretau liniile drept un soi de calendar bazându-se pe observaţiile astronomice ale indigenilor. Helmut Tributsch pomenea la un moment dat de iluzii optice cauzate de apa din canalele subterane folosite pentru întreţinerea terenului agricol, dar cele mai controversate speculaţii tot la Erich von Däniken le întâlnim, care îşi închipuia că ar fi fost de fapt vorba de nişte piste de aterizare pentru extratereştri. Poate că informaţii mai concrete ne vor furniza cercetările recente, care au dat la iveală nu mai puţin de 689 de astfel de geoglife, clasificate tipologic. În 2011 cercetătorii japonezi au mai descoperit alte 138 de linii. Spaţiul vast acoperit de desene vechi de până la 2800 de ani încă mai are multe răspunsuri de oferit. Moştenirea culturii Nazca se ascunde şi mai adânc în pământ:diverse vase descriu ceremonii şi rituri specifice, iar excavările care au scos la iveală clădiri din piatră şi canale subterane ne dau o idee despre felul de organizare al locuitorilor. Numeroase instrumente muzicale precum naiuri, fluiere din scoarţă de copac sau tobe ceramice ne sugerează ca era o cultură extrem de interesantă, cu produse mai greu interpretabile, dar cât se poate de umane. Geoglifele au fost realizate prin îndepărtarea rocilor de la suprafaţă de culoare închisă, aşezate ulterior în forme prestabilite, descoperindu-se solul mai deschis la culoare. Şanţurile sunt precis lucrate, ceea ce înseamnă că nazcanii posedau noţiuni de geometrie şi inginerie. Tony Morrison a demonstrat că se pot realiza linii drepte cu ajutorul câtorva ţăruşi, iar Maria Reiche a explicat că au desenat mai întâi figurile la scară mai mică, pe parcele de 1, 8 metri, multe descoperite lâmgă geoglife. Apoi au făcut liniile prin întinderea unei sfori între doi stâlpi, cercurile cu ajutorul unei frânghii ancorate de o piatră şi alte figuri complexe prin unirea anumitor arcuri de cerc. Geoglifele includ pe lângă plante şi motive geometrice şi animale precum păianjeni, maimuţe, colibri, şopârle, pelicani sau chiar balene ucigaşe. Faptul că nazcanii foloseau tehnici de succes în elaborarea sistemului de irigaţii, dar şi a unor interesante piramide de argilă, pare a fi în consonanţă cu talentul lor în crearea unei asemenea iconografii de proporţii. Cât despre observarea lor, conform unui studiu realizat în 2007 pe un eşantion de 1500 de desene din regiunea Palpa, foarte multe imagini sunt vizibile de la nivelul solului. Dacă avem oarecum o idee despre modul de realizare, semnificaţia lor lasă de dorit şi poate că nu vom avea niciodată o clarificare definitivă. Cultura Nazca este în fond una preistorică, fără izvoare scrise, ceea ce îngreunează mult lucrurile pentru noi. Se poate să fi reprezentat constelaţii. Se poate să fi jucat un rol în pelerinaj, ca linii de ghidare spre locuri sacre precum Cahuachi şi piramidele de argilă. Sau poate că aveau mai mare legătură cu apa şi canalele subterane, fiind o piesă de bază în anumite ritualuri ale apelor. Oricum, dincolo de toate fanteziile răsărite din pricina absenţei unor concluzii arheologice clare, nazcanii ne-au oferit drept moştenire un produs cultural cu totul deosebit, pe care merită să-l admirăm şi să sperăm că într-o bună zi vom afla ce gândeau când au realizat magnificele linii. Sursa

Drept este să-i dăm Cezarului ce e al Cezarului (al faraonului, în cazul de față) și să ne ocupăm de cea mai mare (și la propriu, și la figurat) minune a lumii antice. Minune, nu mister, țin să subliniez acest aspect. Ei bine, întrebările cu privire la modul în care au fost ridicate giganticele piramide i-au frământat pe oameni încă de când, probabil, ultimul dintre cei care au participat la construcția lor și-a dat obștescul sfârșit. Disputele continuă și azi, aducând explicații care mai de care mai elucubrante. Nu voi detalia acum aspectele legate de extratereștri antici, nici de superputeri tehnologice din aceeași perioadă, atlanți, giganți sau călători în timp. Vă propun să analizăm, simplu, ceea ce se știe în acest moment cu certitudine. Pentru început, marile piramide de pe platoul Giza, mai precis piramidele lui Khufu (Kheops), Kephren și Mikerinos nu sunt nici primele și nici ultimele piramide ridicate în Egipt. Ceea ce nu vă vor spune nici Daniken, nici Dona și nici ceilalți autori care bombardează lumea cu mistere inventate este că, până la aceste vârfuri ale arhitecturii antice egiptene, există o lungă tradiție. Una care începe acum peste 5.000 de ani cu mormintele rectangulare „mastaba”. Apoi, în timpul domniei faraonului Djoser (cca. 2670 î.Hr.), apare și prima piramidă în trepte, operă a faimosului învățat egiptean Imhotep. Circa un secol mai târziu, în timpul faraonului Snefru, arhitecții vremii încearcă să ridice prima piramidă cu fețe netede. Iar stângăciile lor sunt vizibile și azi. Nu degeaba, până la finalul domniei lui Snefru, au fost ridicate trei piramide, fiind evident modul în care cei care le proiectau încercau să se perfecționeze. Cu lecția învățată, fiul lui Snefru, Kheops, investește resurse enorme pentru a avea cea mai mare piramidă dintre toate. Și o obține, lăsând generații întregi de gură-cască să se întrebe ce a vrut să spună autorul. De unde știm că el a fost cel care a ordonat ridicarea piramidei? Pentru simplul fapt că serviciul de PR al faraonului, extrem de meticulos, a avut grijă să lase posterității aceste informații. Nu le-a transmis și pe cele care explică modul în care a fost ridicată piramida, determinându-i pe bietul Herodot sau pe Diodorus din Sicilia să speculeze asupra acestor aspecte, secole mai târziu. Sau, mă rog, ei le-au lăsat, dar nu le-am găsit noi decât recent. Se pare că blocurile uriașe de piatră care au fost folosite la ridicarea piramidelor (atât a lui Kheops, cât și ale celorlalți faraoni) nu au fost urnite nici cu unde tractoare, nici cu tehnologii ultra-sofisticate. Marele mister al egiptenilor a fost nisipul deșertului și, apoi, apa. Da, împrăștiind nisip ud în fața blocurilor de piatră, muncitorii egipteni reduceau fricțiunea și puteau mișca relativ ușor masivele pietre. Practic, ai fi avut nevoie de doar jumătate dintre oamenii care ar fi făcut această treabă pe nisip uscat. Se estimează că un număr de 10.000 de muncitori ar fi fost suficient pentru a termina treaba în cei douăzeci de ani, atât cât pomenesc papirusurile egiptene care au supraviețuit timpului. Sursa

Românii sunt mari amatori de poveşti paranormale. De la Dracula începând, legendele cu strigoi au fascinat generaţii de-a rândul. În cadrul serialului nostru „Misterele României”, azi vă spunem istoria Conacului Bellu, dar şi povestea similară a Castelul Iuliei Hasdeu, de la Câmpina. În judeţul Prahova, în-tr-o pădurice de la marginea oraşului Urlaţi există o poieniţă mascată de stejari. Aici, se află cel mai frumos conac construit în secolul al XIX-lea în Ţara Românească şi care a fost reşedinţă de vară a familiei baronului Barbu Bellu. Acelaşi care a donat Bucureştiului terenul pe care se află azi cel mai mare cimitir din Capitală, care îi şi poartă numele. Conacul Bellu ar fi bântuit Conacul Bellu este o bijuterie arhitectonică şi, pe cât de încântător este, pe atât este de tainic, ceea ce îl face cu adevărat fermecător. Asupra Conacului Bellu planează de o bună bucată de vreme un mister. Se spune că ar fi bântuit de fantoma soţiei lui George Bellu, unul dintre ultimii descendeţi legitimi ai fostului ministru al Culturii şi Justiţiei Barbu Bellu. Odette Ruffier era o franţuzoaică frumoasă, care a avut o viaţă destul de grea alături de George Bellu. Se spune că ar fi suferit îndelung din cauza infidelităţilor soţului ei. Această umilinţă ar fi chinuit-o toată viaţa, iar când a ajuns la 92 de ani şi a cunoscut sărăcia, Odette s-ar fi otrăvit. Legenda spune că, după moarte, sufletul franţuzoaicei s-ar fi întors la conac. Povestea stranie este cunoscută de toţi localnicii din zonă. Ei spun că şi ziua, şi noaptea în clădirea vechiului conac se pot auzi scârţâituri şi vaiete din pod, acolo unde cineva parcă se plimbă cu paşi când rari, când repezi. Uneori de acolo se aud şi bocănituri, de parcă cineva ar încerca să deschidă uşa... Dacă pentru sunetele ciudate din casă se găsesc şi explicaţii logice, nimeni nu poate şti de ce în preajma catacombei care pe vremuri ducea la via de pe domeniul familiei Bellu este mereu o răcoare de-a dreptul sinistră, iar dinăuntru parcă se aud gemete care îţi dau fiori pe şira spinării. SURSA

Figurinele Acambaro sunt un set aproximativ 3200 statuete, descoperite in Mexic, care infatiseaza oamenii coexistand cu dinozaurii. La prima vedere figurinele Acambaro nu au nicio logica, pentru ca stiinta sugereaza ca dinozaurii au trait pe Terra in era mezozoicului, adica in perioada cuprinsa intre 220 de milioane de ani si 65 de milioane de ani. Mai mult de atat, am fost invatati ca omul a aparut pe Pamant in urma cu 200.000 de ani. Din aceste date, putem deduce foarte simplu ca figurinele Acambaroro nu au nicio noima si ca nu ar fi trebuit să existe. Cu toate acestea, asa cum ne-am obisnuit si cu alte artefacte de acest gen, ele sunt cat se poate de reale si in 1944, Waldemar Julsrud, un comerciant german, a facut o descoperire incredibila in Acambaro, Mexic. Initial, comerciantul a zarit pe sol mai multe fragmente de statuete. Atunci a realizat ca se confrunta cu o potentiala descoperire importanta. A angajat mai multi oameni, care au sapat timp de 7 zile. Au fost scoase la lumina zilei mai multe figurine bizare, care au fost botezate dupa locul in care au fost descoperite. Acestea sunt nu mai putin de 3200 la numar si conform specialistilor sunt niste adevarate opere de arta, executate cu o precizie iesita din comun. Cele mai multe dintre ele arata viata oamenilor din trecut, care calaresc dinozauri de marimi impresionante. Oare aceste figurine demonstrează ca omul a existat pe Terra din cele mai vechi timpuri sau dinozaurii au existat in America Latina in urma cu cel putin 200.000 de ani? Raspunsul acestei intrebari este unul extrem de complex pentru ca pana in prezent nu s-au descoperit schelete de dinozaur mai noi de 65 de milioane de ani vechime si nici oase umane atat de vechi. Atunci cand au fost testate in laborator, s-a stabilit ca figurinele Acambaro au o vechime cuprinsa intre 5000 si 6500 de ani. Si atunci cum a fost posibil ca oamenii din acele vremuri sa aiba habar despre existenta dinozaurilor? Probabil ca figurinele Acambaro o sa ramana un mister pentru o perioada mai mare de timp si poate ca niciodata adevarul nu va iesi la iveala. Cu toate acestea, exista numerosi specialisti care cred cu tarie ca omul pe Terra este mult mai vechi decat ne sugereaza istoria prezenta. Sursa

Ca in fiecare an, comunitatea LeagueCS Romania organizeaza un minunat concurs pentru domni, domnisoare si doamne! Pentru ca este perioada frumoasa a anului, unde totul este inflorit , cald si frumos o sa avem un concurs tematic pentru Miss & Mister Summer 2023! Premiile acestui concurs vor fii urmatoarele: -> BADGE SPECIAL MISS respectiv MISTER SUMMER 2023 + 1000 Puncte (Level) + Premium 30 zile -> LOCUL II 700 puncte (Level) + Premium 20 zile > LOCUL III 500 puncte (pt level) + 50 Reputatie + Premium 10 zile Badges: Cum te poti inscrie la acest concurs: 1. Trebuie sa ai cont pe LeagueCS.Ro si sa lasi un comentariu la acest topic cu urmatoarele: - numele in viata reala (nu tot numele, merge si doar prenumele). - varsta la data inscrierii (nu cat vrei sa ai tu peste 10 ani). - judetul din care faci parte (daca vrei, poti sa pui si orasul). - un singur link cu minim o poza cu tine, exact cum se specifica la punctul 2. - o singura poza cu tine, cea cu tematica de vara ( la mare, la piscina , la iarba verde, la gratar , etc.) sa fie vizibila in comentariu. - conturile făcute recent care dau like-uri la concurs, riscă să descalifice persoana în cauză. 2. Urcatul pozelor se va face doar pe IMGUR sau POSTIMAGE si trebuie sa respecte urmatoarele: - O poza in care ti se vede fata, cel putin. - poza trebuie sa fie cu tematica de vara. - pe poza trebuie sa fie adaugat textul "Miss & Mister Summer 2023 by LeagueCS Romania". - pentru persoanele ce pun textul de mai sus pe o foaie / carton sau orice altceva ce nu necesita un program de editat poze, vor avea un castig in plus Data limita de inscriere si votare: 19.08.2023. Castigatorii sunt cei ce strang cele mai multe reactii la comentariul sau! Fie ca cei mai frumosi si populari membrii sa castige acest concurs! ------------------------- Vă mulţumim că sunteţi alături de noi! Vacanta Placuta / Distractie Placuta tuturor!

Anul Aparitiei: 2023 Gen: Mystery & Thriller, Comedie, Actiune & Aventura Sursa: CLICK Parere personala: Destul de bine realizat,actori interesanti, depinde de genul pe care il preferati. Trailer: